Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 673/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.673/2009
Ședința publică din 28 mai 2009
PREȘEDINTE: Mureșan Monica Maria JUDECĂTOR 2: Stoica Manuela
- - - președinte secție
- -JUDECĂTOR 3: Vesa
- - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Ministerul Justiției împotriva încheierii nr.299/F/CC/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia și a recursurilor declarate de pârâții Curtea de Apel Alba Iulia și Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile numărul 26/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Având în vedere că judecător planificat în ședința de judecată pentru acest termen, s-a abținut de la judecarea cauzei, completul de judecată a fost constituit conform procesului verbal de incidență procedurală încheiat la 28 mai 2009.
S-a făcut referatul cauzei după care față de actele și lucrările de la dosar instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea civilă formulată la Curtea de Apel Alba Iulia, sub dosar nr-, reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, MINISTERUL JUSTIȚIEI și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR au solicitat ca prin hotărâre judecătorească:
- să fie obligați pârâții în solidar la acordarea despăgubirilor bănești reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în art.11 alin.1 și Anexa I lit. A pct.6-13 din OUG nr.27/2006, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare dintre reclamanți, pentru perioada 10.04.2006-28.05.2008 și în continuare; aceste drepturi bănești să fie actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective.
- să fie obligată pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților mențiunile corespunzătoare acordării acestor drepturi salariale;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că fac parte din personalul din sistemul justiției (fiind personal salarizat în baza OUG nr.27/2006), și sunt discriminați, contrar prevederilor art.1 - 6 din OG nr.137/2000, art.5 și art.154 alin.3 din Codul muncii, față de procurorii din și care se bucură de o salarizare asimilată procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin întâmpinare (fila 52) pârâtul Ministerul Justiției solicită respingerea ca inadmisibilă a acțiunii întrucât tinde la modificarea actelor normative și acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege, în condițiile în care drepturile la care reclamanții fac trimitere sunt majorări salariale ce se acordă personalului bugetar în temeiul legilor speciale de salarizare.
Prin neacordarea salarizării solicitate nu s-a creat o situație discriminatorie, deoarece diferitele categorii profesionale nu se află în situații comparabile, care să impună un tratament nediferențiat, iar salarizarea procurorilor și se datorează nivelului instanței sau parchetului la care aceștia sunt numiți.
S-a depus întâmpinare și de către Ministerul Economiei și Finanțelor prin care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivând-o prin aceea că nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite între care figurează și Ministerul Justiției.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat și excepția necompetenței materiale a Tribunalului Alba pe considerentul că competența de soluționare a cererii reclamanților, revine Judecătoriei Alba Iulia, având în vedere faptul că cererea este motivată în drept pe prevederile art.27 alin.1 din OG nr.137/2000.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În temeiul art. 137 Cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției lipsei calității procesual pasive și necompetenței materiale a Tribunalului Alba invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Conform art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care sunt ordonatori principali de credite, între care figurează și Ministerul Justiției și nu repartizează sume de la buget acestora.
Alocarea acestor sume se realizează potrivit destinațiilor bugetare, conform Legii bugetului de stat, ceea ce conduce la concluzia că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să efectueze o plată pentru salariații altei instituții.
Rezultă în acest context că, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
În speță, se solicită obligarea la plata unor drepturi rezultate din lege și din contractul de muncă, iar cererea reclamanților a declanșat un litigiu de muncă la care se referă art.282 din Codul muncii.
Față de aceste considerente, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor, iar pe fond acțiunea a fost respinsă față de acest pârât.
Excepția de necompetență materială a Tribunalului Alba nu poare fi primită întrucât, se reține că la termenul din 3 septembrie 2008, tribunalul pronunțat Încheierea de ședință prin care a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre competentă soluționare acestei Curți de Apel.
Prin sentința civilă nr.26/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr- s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor prin DGFP
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia.
S-a respins excepția necompetenței materiale invocată de Ministerului Economiei și Finanțelor prin DGFP
S-a admits acțiunea civilă formulată de reclamanții, împotriva pârâților Curtea de Apel Alba Iulia și Ministerul Justiției.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Alba Iulia în solidar, să plătească despăgubirile bănești cu titlu de drepturile salariale, reprezentând diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în art.11alin.1 și Anexa I lit. A pct.6-13 din OUG nr.27/2006, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare, aferente perioadei 10.04.2006-25.09.2008 și în continuare, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective.
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantele și în prezent pensionare.
Au fost obligați aceiași pârâți să plătească reclamantei, drepturile bănești cu același titlu, aferente perioadei 10.04.2006-01.11.2007, iar reclamantei aferente perioadei 10.04.2006-30.04.2008, în ambele cazuri, actualizate cu indicele de inflație, până la data plății efective.
A fost obligată pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de de reclamanți,împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pe fondul cauzei, prima instanță reținut că distincția ce se face, ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și de terorism ori doar includerea lor în anumite structuri pe scara ierarhicaeste lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorieîn sensul art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existenta unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice.
Respectarea dreptului fiecărui cetățean la egalitate de tratament remuneratoriu pentru aceeași muncă, în condiții de responsabilitate identică, implică obligația firească a autorității care a generat acordarea discriminatorie a sporului la care s-a făcut referire,de a repara prejudiciul cauzat categoriei de magistrați ce a fost lipsită de echivalentul acelui sporîn perioada în care dispozițiile ce îl reglementau erau în vigoare.
În acest sens s-a invocat decizia în interesul legii nr.VI/2007 pronunțată de reținându-se faptul că această decizie își păstrează pe deplin aplicabilitatea în speță, deoarece și în acest caz este vorba de o diferențiere salarială lipsită de o justificare obiectivă și rezonabilă pentru magistrați, bazată pe simpla apartenență a unor procurori la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit. ÎCCJ a menționat clar că ceilalți magistrați - și care reprezintă majoritatea - se întâlnesc cu situații ce presupun eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial prin dispozițiile legale menționate de către reclamanți, astfel că diferențierea salarială este discriminatorie.
Totodată ÎCCJ a stabilit în decizia menționată că respectarea dreptului la egalitate de tratament remuneratoriu pentru aceeași muncă, în condiții de responsabilitate identică implică și obligația autorității de a repara prejudiciul cauzat categoriei de magistrați care a fost astfel discriminată.
La data de 3.11.2008, reclamanții au înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iuliao cerere de îndreptare a erorii materiale cu privire la sentința civilă nr.26/2008,arătând că prin precizarea de acțiune din data de 28.05.2008 au solicitat acordarea despăgubirilor începând cu luna ianuarie 2005 și nu cu 10.04 2006, cum a reținut instanța de fond.
Prin încheierea nr.299/F/CC pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr- s-a admis cererea formulată de reclamanții petenți, și și în consecință:
S-a îndreaptat eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței nr.26/25septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel în sensul că:
-la alineatul 5 în rândul 21 se va înscrie: 10.01.2005 - 25.09.2008 în loc de 10.04.2006 - 25.09.2008 cum eronat s-a înscris;
-la alinneatul 7, în rândul 27 se va înscrie: 10.01.2005 - 01.11.2007 în loc de 10.04.2006 - 01.11.2007 cum eronat s-a înscris;
-la alineatul 7, în rândul 28 se va înscrie: 10.01.2005 - 30.04.2008 în loc de 10.04.2006 - 30.04.2008 cum eronat s-a înscris.
Pentru a hotărî astfel,instanța de fond a reținut că dintr-o eroare în sentința atacată s-a înscris o altă dată de la care s-a născut obligația de plată a pârâtului, în loc de ianuarie 2005,socotind astfel întrunite dispozițiile art.281 al.1 cod. pr.civilă.
Împotriva sentinței civile 26/2008 a Curții de Apel Alba Iulia au declarat recurs pârâții Curtea de Apel Alba Iulia și Ministerul Justiției și Libertăților, cât și reclamanta, iar împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale nr. 299/F/CC/27.11.2008 a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul ministerul Justiției a susținut că soluția instanței de fond este greșită deoarece prin Decizia nr.821/2088 a Curții Constituționale s-a constatat că dispozițiile art.2 alin.1 și 11 precum și dispozițiile art.27 din nr.OG27/2006 sunt neconstituționale, raportat la art.1 alin.4 din Constituție, în măsura în care sunt interpretate în sensul că se dă în căderea instanței de judecată competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative.
În al doilea rând a susținut că prin admiterea acțiunii instanța a instituit practic un sistem de salarizare paralel cu cel stabilit de legiuitor, ceea ce nu este permis. În fine, se arată că nu există discriminare și pentru că oricare dintre judecătorii sau procurori care îndeplinesc condițiile legale au dreptul și pot fi numiți în posturile respectiv, fiind astfel ocroti fiecăruia dreptul de a fi numit și de a beneficia de drepturile specifice procurorilor din cadrul DIICOT și DNA.
În ce privește recursul pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia se invocă soluționarea greșită a excepției lipsei calității procesual pasive invocate, motivând că nu are calitatea de angajator și nici o atribuție în privința stabilirii drepturilor salariale ale judecătorilor.
În drept, recursurile s-au întemeiat pe art.299 și urm. Cod proc.civ, 304 pct.4 și 9 și 312 al.3 Cod proc.civ.
Prin recursul său, reclamanta, a arătat că a solicitat acordarea despăgubirilor reprezentând drepturi salariale începând cu ianuarie 2005, în temeiul dispozițiilor Legii 177/2002, însă instanța în mod greșit i le-a acordat doar începând cu 10.04.2006.
Ca urmare, solicită modificarea parțială a sentinței atacate, în sensul celor anterior menționate.
În drept invocă art.2 din OUG 27/2006, art.16 din Constituție, art.1,2,21 din OG137/2000, art.5și6 Codul muncii, art.4 din Cartea Socială Europeană Revizuită, art.14 CEDO, art.2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților B împotriva încheierii nr.299/F/CC/27.11/2008 s-a invocat faptul că noțiunea de eroare materială prevăzut de art.281 al.1 Cod proc.civ. are în vedere o eroare vizibilă, săvârșită cu ocazia redactării hotărârii, fără ca prin aceasta să se poată obține modificarea dispozitivului hotărârii, în sensul suplimentării drepturilor acordate.
În speță, modificarea datei până la care au fost acordate sumele solicitate prin cererea de chemare în judecată, în sensul prelungirii acesteia, se susține că este inadmisibilă.
În drept invocă, art.304 pct.9 și 304/1 raportat la art.312 Cod proc.civ.
Curtea, verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, sub toate aspectele conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele art.306 alin.2 Cod proc.civ. constată următoarele:
Recursurile pârâților Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței civ. 26/2008 sunt nefondate.
În temeiul art. 137 cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra criticilor referitoare la greșita soluționare a excepțiilor invocate.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia, instanța de recurs apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică, întrucât pârâta are calitatea de ordonator de credite cu atribuții privind salarizarea reclamanților, astfel încât, conform art.282 muncii, această instituție justifică calitatea procesuală pasivă, în cauza pendinte.
Pe fondul cauzei, aspectele critice invocate de pârâți nu pot fi primite pentru următoarele motive:
Reclamanții îndeplinesc funcția de magistrați în cadrul Curții de Apel Alba Iulia.
Prin G nr.27/2006 a fost reglementată salarizarea judecătorilor, procurorilor, asistenților judiciari și a altor categorii de personal din sistemul justiției.
Conform art.11 alin.1 din G nr.27/2006 și art. II din Legea nr.45/2007, procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și celor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism li se acordă o salarizare corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (nr.6-13 de la lit. A din anexă), precum și toate celelalte drepturi de salarizare stabilite numai pentru aceștia, prin alte acte normative.
Dispozițiile enunțate introduc și consacră o discriminare care nu are la bază nici un criteriu obiectiv, rațional și juridic între magistrați.
Prin acțiunea de față reclamanții au solicitat repararea prejudiciului suferit tocmai ca urmare acestei discriminării salariale.
Or, din actele normative sus invocate, rezultă în mod evident faptul că salarizarea procurorilor din și are ca și criteriu de bază domeniul specializat de activitate (urmărirea penală a faptelor de corupție și criminalitate organizată), iar nu nivelul instanțelor sau parchetelor, deoarece acest din urmă criteriu este imposibil de disociat de elementele sale constitutive, și anume: vechimea minimă necesară posibilității de a accede la respectivul nivel al instanței sau parchetului și, implicit, la nivelul corespunzător de salarizare; numirea efectivă și reală în aparatul propriu al instanței sau parchetului respectiv; numirea reală și definitivă în instanța sau parchetul de nivelul respectiv, cu păstrarea definitivă a gradului profesional corespunzător nivelului).
Într-adevăr, în realitate, salarizarea procurorilor din cadrul și CO. se face doar prin procedeul asimilării cu salarizarea procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar nu pe baza acelorași criterii care se aplică direct și nemijlocit procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (persoană juridică distinctă de și ) care au gradul profesional definitiv aferent acestui nivel.
Însă, în aceste condiții, este discriminatorie asimilarea salarizării doar a procurorilor din cadrul și CO. cu salarizarea procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în detrimentul celorlalte persoane salarizate în baza OUG nr.27/2006, care au aceeași vechime minimă în magistratură ca și cea cerută procurilor din și CO.
În acest sens, în mod corect prima instanță a reținut că argumentele avute în vedere de J în soluționarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. VI/2007 sunt pe deplin aplicabile în speță. Astfel, prin decizia enunțată Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, cu forța obligatorie dispusă de art.329 alin.3 Cod procedură civilă, următoarele: "folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrațidoar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției,pe considerentul că domeniile în care ar activa, ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit, nu se poate justifica atât timp cât varietatea infinită a situațiilor de coliziune cu legea ce se pot ivi și a timpului de reacție necesară pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial", iar "distincția care se face, ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și de terorism, ori doar includerea lor în anumite structuri pe scara ierarhică este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorie în senul art.2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art.14 din Convenție pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice".
Deci, instanța supremă a statuat că sunt discriminatorii criteriile de diferențiere de tratament salarial constând în apartenența la categoria celor implicați în soluționarea unor cazuri de o anumită natură (cum sunt cazurile privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și terorism) ori în doar includerea în anumite structuri pe scara ierarhicăsau în anumite segmente restrânse de realizare a justiției. . acest lucru s-a produs în cazul procurorilor din cadrul și CO. care sunt salarizați prin asimilare, datorită criteriului implicării în soluționarea unor cauze de o anumită natură, precum și datorită includerii lor temporare în anumite structuri pe scara ierarhiei corespunzător anumitor segmente restrânse de realizare a justiției.
Cu alte cuvinte, unul și același element constând în obligația de îndeplinire a sarcinilor de serviciu (care revine întregului personal salarizat în baza G nr.27/2006), produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio - profesională și de locul de muncă.
De altfel, doctrina juridică și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant existența discriminării în materie de muncă, ori de câte ori un drept salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale (deci indiferent de funcție) care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific.
Existența discriminării directe a reclamanților rezultă și din dispozițiile: art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare); art.7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974 (care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nici o distincție); art.14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această Convenție (care interzic discriminările); art.4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin Legea nr.74/1999) care garantează dreptul la o salarizare echitabilă; art.5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit.a, art.40 alin.2 lit.c și lit.f, art.154 alin.3, art.165 și art.155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003 (care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, fără discriminări, restrângeri sau limitări); art.20, art.16 alin.1, art.53 și art.41 din Constituție (care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii).
Potrivit art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Potrivit art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art.29 pct.2, în exercițiul drepturilor și libertăților sale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
Art.2 pct.2 din Convenția nr.111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei, prevede că diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație, nu sunt considerate discriminatorii, dar în speță neacordarea salarizării solicitate nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece procurorii și CO. nu primesc salarizarea superioară (prin asimilare) pentru calificările cerute de ocupația acestora, ci doar pentru că salarizarea acestora este asimilată, în mod arbitrar, cu cea a procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, asimilare care are la bază criteriul naturii cauzelor instrumentate.
Nu se contestă faptul că, în multe situații, legiuitorul a prevăzut acordarea unor sporuri bazate pe, calificare profesională, dar acestea au într-adevăr justificare reală, sunt nediscriminatorii, ori în speță simplul fapt că se soluționează un alt gen de cauze nu justifică inegalitatea de tratament, prin asimilări preferențiale și privilegiate de salarizare.
Potrivit art.6 alin.2 din Codul muncii, pentru muncă egală este obligatorie o remunerație egală, aspect ce se află în contradicție cu situația de față.
Art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede faptul că este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici o discriminare, la un salariu egal pentru muncă egală munca pentru soluționarea unor cauze de o anumită natură (cum ar fi cea din domeniul combaterii corupției și al criminalității organizate) nu poate fi considerată ca superioară celei restului personalului salarizat în baza G nr.27/2006.
Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice stabilește, la art.19 pct.3, că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse, că acordarea unei salarizări superioare (prin asimilare), doar unor categorii de personal a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
În acest context, susținerile recurentului Ministerul Justiției și Libertăților B în sensul inexistenței discriminării, cu trimitere la decizia nr. 818/2008 a Curții Constituționale sunt nefondate; prin soluția pronunțată instanța de fond nu a legiferat acordarea unui drept salarial ci a constatat aplicabilitatea normei legale care prevede un atare drept la categoria profesională din care fac parte reclamanții, prin prisma dispozițiilor nr.OG 137/2000.
Față de cele ce preced, curtea constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică și ca atare, în conformitate cu art. 312 alin.1 cu aplicarea art. 82 din Legea nr. 168/1999 va respinge ca nefondate recursurile cu care a fost investită de către pârâți,recursuri declarate împotriva sentinței civ.26/2008 a Curții de Apel Alba Iulia.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanta cât și recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva încheierii nr.299/F/CC/27.11.2008, acestea urmează a fi analizate printr-un considerent comun întrucât ambele vizează data de la care potrivit legii se vor acorda drepturile salariale solicitate.
Din această perspectivă, este a se reține că potrivit art.40 din OUG27/2006, temeiul juridic invocat în susținerea acțiunii reclamanților, dispozițiile acestei ordonanțe se aplică începând cu luna aprilie 2006.
Având în vedere faptul că OUG 27/29.03.2006 a fost publicată în Monitorul Oficial nr.314 la data de 7.04.2006, data intrării sale în vigoare este 10.04.2006, potrivit art.11(1) din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative care statuează că legile și ordonanțele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, termen care se calculează pe zile calendaristice.
Așadar, indiferent de existența unei precizări de acțiune, drepturile salariale solicitate de reclamanți nu se pot acorda decât începând cu 10.04.2006, cum în mod corect a stabilit inițial prin sentința atacată instanța de fond, și nu cu o dată anterioară, respectiv cu ianuarie 2005 cum s-a dispus în mod greșit prin încheierea nr.299/F/CC/2008,întrucât pentru intervalul ianuarie 2005 - 10.04.2006 nu există temei juridic pentru acordarea drepturilor bănești solicitate potrivit OUG27/2006.
Ca urmare a celor anterior menționate, în temeiul art.312 Cod.civ. Curtea va respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civ.26/2008 ca nefondat și totodată va admite ca fondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției Libertăților împotriva încheierii 299/F/CC/2008, cu consecința modificării acesteia în totalitate în sensul respingerii cererii de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civ.26/2008 a Curții de Apel Alba Iulia.
(continuare decizie civilă nr.673/2009)
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva încheierii nr.299/F/CC/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-.
Modifică în tot încheierea atacată în sensul că respinge cererea formulată de reclamanții petenți de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr.26/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia.
Respinge recursurile declarate de reclamanta și pârâții Curtea de Apel Alba Iulia și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.26/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.NV
Tehnored.TM/ 2 ex
Jud.Hârceagă
E,
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
COPIA DECIZIEI CIVILE NR.673/2009
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva încheierii nr.299/F/CC/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-.
Modifică în tot încheierea atacată în sensul că respinge cererea formulată de reclamanții petenți de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr.26/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia.
Respinge recursurile declarate de reclamanta și pârâții Curtea de Apel Alba Iulia și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.26/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător
ss indescifrabil ss indescifrabil ss indescifrabil
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
ÎNCHEIEREA NR.177/R/CC/2009
Ședința din camera de consiliu din 28 mai 2009
Președinte:- - - - judecător
- - - președinte secție
- -judecător
- - grefier
Pe rol se află soluționarea cereri de abținere formulată de judecător, în cauza ce formează obiectul dosarului nr- privind pe reclamanții în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, a, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
CURTEA DE APEL
Prin cererile depuse la dosar de către judecător a solicitat a i se încuviința abținerea de la judecata acțiunii ce formează obiectul dosarului nr-.
In motivarea cereri a arătat că se abține de la judecarea pricinii întrucât este parte în dosar,invocând art.27 pct.1 cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.27 Cod procedură civilă și apreciind într-un sens mai larg interpretarea art. 6 al în vederea asigurării garanțiilor depline pentru desfășurarea unui proces echitabil în fața instanței imparțiale.
DISPUNE
Admite cererea de abținere formulată de judecător în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 28 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, - - - - - -
Grefier,
-
Președinte:Mureșan Monica MariaJudecători:Mureșan Monica Maria, Stoica Manuela, Vesa
