Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 674/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.674/2008
Ședința publică din 28 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mureșan Monica Maria judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Crețoiu Victor
- - JUDECĂTOR 3: Vesa
- - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 11/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamanții recurenți au solicitat judecarea în lipsă, împrejurare față de care instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță sub dosar civil nr-, în urma abținerii tuturor judecătorilor de la ribunalul Hunedoara și prin scoaterea de pe rol de către Tribunalul Alba prin intrarea în vigoare a OUG nr. 75/2008, reclamanții:, și au chemat în judecată pârâții: MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, TRIBUNALUL SIBIU solicitând:
- obligarea pârâților acesta la plata efectivă către reclamanți a drepturilor salariale cuvenite acestora cu titlu de primă de vacanță egală cu indemnizația brută din luna anterioară plecării în concediu aferente anilor 2005 -2006 sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului material și până la data plății efective;
- obligarea pârâtei curtea de apel la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
În motivarea acțiunii lor reclamanții arată, în esență, că au calitatea de judecători la T IBUNALUL SIBIU și că în această calitate sunt îndreptățiți potrivit prevederilor legale respectiv a art.41 indice 1 alin.1 din Legea nr.50/1996 la plata primei de concediu pretinse.
Prin întâmpinarea depusă de Curtea de APEL ALBA IULIA se solicită respingerea acțiunii, invocându-se lipsa calității procesual pasive a acestei instituții - 7.
Prin întâmpinarea depusă în cauză pârâtul Ministerul Justiției B solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, argumentând că prin Decizia nr. XXIII/1005 Jas tatuat că dreptul magistraților salarizații în baza Legii nr. 50/1996 a încetat să mai subziste, nemaiputând să fie pretins cu începere de la 01.01.2005 - 8.
Prin sentința civilă nr. 11/2008 Curtea de APEL ALBA IULIAa respins acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință, Curtea a analizat cu prioritate excepția invocată, conform cerințele art.137 Cod pr.civilă, constatând următoarele:
Excepția lipsei calității procesual pasive ridicate de Curtea de APEL ALBA IULIA urmează a fost respinsă ca neîntemeiată, raportat la capătul 3 din acțiune, acestei pârâte revenindu-i potrivit competențelor atribuite prin Legea nr. 303/2004 păstrarea și completarea carnetelor de muncă ale reclamanților.
Referitor la fondul cauzei, acțiunea urmează a fost respinsă ca neîntemeiată.
Astfel, reclamanții sunt judecătorii la udecătoria Brad.
Perioada în care exista dreptul la primă de concediu acordat magistraților în temeiul art.41 alin.1 din Legea nr. 50/1996 a fost stabilită, cu forță obligatorie prin Decizia nr. XXIII pronunțată de J- secțiile Unite în dosar nr. 31/2005 în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Prin această decizie instanța superioară a statuat că " în aplicarea dispozițiilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, introdus prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, magistrații și personalul auxiliar au dreptul la prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv la o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, cu salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, numai pentru anii 2001 și 2002, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată".
În considerentele acestei decizii se reține că " de la data de 01.01.2003 când a intrat în vigoare nr.OUG 177/2002 erau abrogate implicit și dispozițiile art. 41 alin. 1 din legea nr. 50/1996 referitoare la dreptul magistraților și celorlalte categorii de personal salarizat în baza acestei legii la o primă pentru perioada concediului de odihnă". În raport de această situație, dreptul magistraților și a celorlalte categorii de personal, salarizat în baza Legii nr. 50/1996 a încetat să mai subziste, nemaiputând să fie pretins cu începere de la 01.01.2003. S-a mai arăta, totodată că efectele produse de actele normative de suspendare sau de amânare a punerii în aplicare a dispoziției legale referitoare la dreptul dobândit trebuie limitate numai la perioada cât a fost în vigoare actul normativ care a prevăzut dreptul subiectiv " a considera astfel, înseamnă să se prelungească valabilitatea dispoziției de suspendare a aplicării acestui text și după abrogarea lui, ceea ce este de neconceput și inadmisibil".
Potrivit art. 329 alin. 3 Cod pr.civilă " dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", instituția recursului în interesul legii găsindu-și rațiunea în necesitatea formării și menținerii unei jurisprudențe unitare pe întreg teritoriul țării, astfel că deciziile pronunțate asupra recursurilor în interesul legii au valoarea unui izvor de drept secundar, apropiindu-se de actele normative, întrucât au caracter general - abstract și un caracter de obligativitate.
Chiar dacă instanța supremă face referire la perioada 2001- 2004, perioada în care exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu a fost suspendat prin nr.OUG 33/2001 și legile succesive privind bugetul de stat, obiectul deciziei îl reprezintă aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 1 din Legea nr. 50/1996 introdus prin OG nr. 83/2000. Față de cele de mai sus, în speță, este obligatorie dezlegarea acestei probleme de drept, respectiv faptul că dreptul reglementat de acest text de lege a încetat să mai subziste începând cu data de 01.01.2003 când a intrat în vigoare G nr. 177/2002 de abrogare implicită a dispozițiilor art. 41 indice 1 alin.1 din Legea nr. 50/1996.
Acest aspect este reținut în mod clar și neechivoc de către instanța supremă în decizia în interesul legii, așa încât interpretarea legii dată prin decizia sus menționata este relevantă și obligatorie, nu numai pentru perioada 2001-2004 ci și ulterioară acesteia.
În același sens este de reținut că prin nr.OG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților - care constituie legea specială în domeniul salarizării acestei categorii profesionale ulterior Legii nr. 50/1996, nu s-a mai prevăzut dreptul la prima de concediu pentru magistrații, abia prin legea nr.45/60.03.2007 publicată în Of. nr.169/2007, de aprobare a G nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor acest drept a fost reglementat din nou.
Deci, pentru a beneficia de protecția legii interne cât și a normelor europene invocate de reclamanții un drept trebuie să-și aibă izvorul într-un act normativ, or în lipsa normei legale care să reglementeze un atare drept pe perioada în discuție aflată în termenul de prescripție - 2005, 2006- pretențiile reclamațiilor se impun a fi respinse ca atare.
Nefiind un drept reglementat printr-un act normativ în vigoare nu face obiectul protecției prevăzute de art.14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale. Acest articol, așa cum a statuat CEDO, în jurisprudența sa( cazul Thimmenos contra Greciei) nu are o existență independentă, întrucât are efect doar în relație cu drepturile și libertățile protejate de prevederile Convenției și Protocoalele sale".
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamanții prin care au solicitat casarea sentinței atacate și în consecință, admiterea acțiunii civile.
În motivarea recursului se arată că potrivit art. 411alin.1 din Legea nr. 50/1996 magistrații au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Recurenții susțin că această primă li se cuvine și în baza după pronunțarea Deciziei nr. XXIII/2005 a ÎCCJ, deoarece instanța supremă avut în vedere numai intervalul 2001-2004.
În susținerea poziției lor recurenții fac trimitere și la preambulul OUG nr. 146/2007. Chiar dacă magistrații nu sunt enumerați în mod expres printre categoriile ce beneficiază de prevederile ordonanței, se apreciază că dispozițiile privind plata primei de concediu le sunt aplicabile.
Intimata Curtea de Apel a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Aceeași poziție a exprimat-o și pârâtul Ministrul Justiției prin întâmpinarea depusă.
CURTEA, analizând sentința atacată, prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Reclamanții au calitatea de judecători.
Pentru perioada înscrisă în petitul acțiunii, 2005-2006, actul normativ care reglementează drepturile salariale ale magistraților este nr.OUG 177/2002.
Potrivit dispozițiilor art.50 alin 2 din această ordonanță de urgență:
"Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art.11, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare."
Norma cuprinsă în alin 2 al articolului 50 din OUG 177/2002 este o normă de abrogare generală. În consecință, susținerea reclamanților recurenți în sensul că dispozițiile art.41 indice 1 alin. 1 din Legea 50/2002 au continuat să subziste și după data de 1 ianuarie 2003 este neîntemeiată.
De altfel, atunci când a pronunțat decizia nr. XXIII, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a stabilit clar că dispozițiile art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate implicit prin intrarea în vigoare a nr.OUG 177/2002.
În consecință, nu poate fi primită susținerea recurenților că dispozițiile art. 411alin. 1 din Lega nr. 50/1996 au rămas în vigoare și au continuat să-și producă efectele, întrucât s-ar înfrânge forța obligatorie a unei decizii pronunțate de instanța supremă într-un recurs în interesul legii.
Pentru considerentele menționate, constatând că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale la speța dedusă judecății, sentința fiind la adăpost de criticile formulate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea urmează a respinge recursul cu soluționarea căruia a fost sesizată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
( continuarea minutei deciziei civile nr. 674/28.05.2009)
*****
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, - împotriva sentinței civile nr.11/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.05.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - --CO -
semnează vicepreședinte
Curtea de Apel-
Grefier,
-
Red.
Tehred.MM
Jud.fond:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
COPIA DECIZIEI CIVILE NR.674/2008
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanții, - împotriva sentinței civile nr.11/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.05.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Ss indescifrabil ss indescifrabil ss indescifrabil
Președinte:Mureșan Monica MariaJudecători:Mureșan Monica Maria, Crețoiu Victor, Vesa
