Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 677/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
Secția Civilă, Minori și familie, Conflicte de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.677/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA -IE 2009
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Camelia Liliana
- - judecător
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarate de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.294 din 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns nicio parte.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care;
Având în vedere că prin cerere de recurs recurenții-pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.294/2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de și Ministerul Finanțelor.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Neamț, Curtea de Apel Bacău, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor și au fost obligați primii trei pârâți să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de dispozitiv de 25% din salariul aferent perioadei 1 februarie 2005 - 1 mai 2007, reactualizate la data executării în raport cu indicele de inflație și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligată să asigure sumele necesare plății acestor drepturi salariale.
Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a chemat în judecată pe intimații Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Neamț, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, pentru ca în contradictoriu cu aceștia și pe baza probelor administrate să se dispună plata de despăgubiri în favoarea sa, echivalentul drepturilor salariale reprezentând 25% din valoarea salariului de bază, pentru perioada 01.01.2005 - 01.05.2007, sumele urmând să fie acordate în cuantum actualizat cu indicele de inflație, începând cu momentul nașterii dreptului la despăgubire, obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare plății sumelor solicitate.
În fapt, petenta a arătat că în derularea atribuțiunilor de serviciu a avut un program de permanență ce presupune ca periodic și consecutiv, timp de câte o săptămână după orele de program și în zilele nelucrătoare să fie disponibilă a se prezenta la instanță în caz de nevoie pentru înregistrarea și participarea la judecarea unor cauze penale ce presupun urgențe. Pentru acest program petenta arată că nu a fost niciodată remunerată cu toate că a fost obligată prin acest program să nu părăsească localitatea, prin asta fiindu-i restrâns dreptul la libertatea de mișcare.
Petenta a arătat că acest program de permanență era obligatoriu așa după cum este prevăzut în Statutul Grefierului și în Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, iar această obligativitate afectează atât relațiile de familie cât și a programului liber al fiecăruia sau obligă la fragmentarea concediului de odihnă.
În susținerea acțiunii, reclamanta a invocat și discriminarea față de lucrătorii de poliție, care sunt remunerați prin serviciul de permanență conform art. 11 din OG 38/2003 republicată.
Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că, în conformitate cu dispozițiile art. 16-20 din OG nr. 137/2000, nu poate fi chemat în judecată în calitate de pârât întrucât este instituție abilitat și investită prin lege doar cu aplicarea dispozițiilor legislației în materie de nediscriminare.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală Finanțelor Publice N formulat întâmpinare, prin care invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu trebuie confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat, rolul său constând în răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și ale proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice; că ministrul finanțelor publice este ordonator principal de credite, așa cum este și ministrul justiției, neputând fi obligat la plata drepturilor cuvenite salariaților altor instituții și că atribuțiile în angajarea și salarizarea reclamanților aparțin Ministerului Justiției, instituție cu care aceștia au raport de muncă; că între Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției nu există nicio obligație de garanție și că acesta din urmă, fiind ordonator principal de credite, trebuie să dispună toate măsurile necesare pentru asigurarea în bugetele proprii ale instituțiilor subordonate creditelor bugetare pentru efectuarea plății stabilite prin titluri executorii.
Excepțiile invocate au fost unite cu fondul cauzei.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus pentru termenul de judecată din data de 21.03.2008 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată pentru următoarele motive:
- prin prezenta acțiune se tinde la modificarea actelor normative, fapt inadmisibil, prin acordarea unor drepturi salariale altele decât cele stabilite prin lege, iar soluționarea favorabilă a prezentei acțiuni ar duce la imixtiuni în activitatea de legiferare.
- este opțiunea legiuitorului în favoarea cui reglementează acordarea de sporuri sau adaosuri la indemnizații și salarii de bază;
- discriminarea nu poate fi reținută deoarece reclamanții nu se află într-o situație similară sau comparabilă cu a lucrătorilor de poliție sau a altor bugetari, iar chiar dacă aceste categorii de salariați sunt bugetari fiecare se bucură de un statut aparte.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a constatat că este nefondată și, în consecință, a respins-o, ca atare, pentru următoarele motive:
Potrivit art.1 din OUG22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodată, importante sunt atribuțiile conferite Ministerului Finanțelor Publice prin art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, în sensul coordonării acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anual, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În lumina acestor atribuții, nu pot fi invocate doar competențele ordonatorului principal de credite, respectiv Ministerul Justiției, pentru a ignora răspunderea legală ce îi revine Ministerului Economiei și Finanțelor pretinzând astfel lipsa calității sale procesuale pasive în prezenta cauză.
Tot astfel, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a fost respinsă întrucât dispozițiile art.27 alin.1 și 3 din nr.OG137/2000 permit persoanelor ce se consideră discriminate să se adreseze direct instanței de judecată cu o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării, necondiționat de sesizarea prealabilă a Consiliului, cu citarea obligatorie a acestuia.
Nefiind titular de pretenții în cauza de față, în absența altor cereri (de chemare în garanție, de intervenție principală sau accesorie), Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu poate avea decât calitatea de pârât.
Asupra fondului cauzei, tribunalul a reținut că reclamanta a deținut funcția de grefier în cadrul Judecătoriei Roman, unde și-a desfășurat activitatea în cadrul Secției Penale a acestei instanțe, fiind cuprinsă în "planificarea de permanență" întocmită în vederea judecării cauzelor urgente, astfel cum sunt reglementate prin dispozițiile Cod procedură penală.
Această activitate permanentă presupune ca periodic, prin rotație, timp de câte o săptămână, după orele de program și în zilele de repaus legal ori de sărbători legale aceasta să fie la dispoziția instanței și, în situația în care este necesar, să se prezinte la sediul instanței pentru înregistrarea și participarea acelor cauze penale ce au ca obiect luarea, prelungirea ori menținerea măsurilor preventive.
Deși această activitate de permanență a afectat în mod direct viața de familie și relațiile sociale a reclamantei, care avea obligația de a fi permanent la dispoziția instanței, inclusiv după orele de program, în zilele de repaus legal sau în cele de sărbători legale și presupunea practic derularea unor activități suplimentare, peste programul normal de lucru, cea în cauză nu a beneficiat de acest spor în baza legii de salarizare a personalului auxiliar ori a altor regulamente.
De menționat, arată tribunalul, că această activitate de permanență nu se confundă cu "planificarea de permanență" ce se întocmește la nivelul tuturor instanțelor de judecată, în conformitate cu dispozițiile art.98 și următoarele din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare, întrucât cea din urmă vizează rezolvarea unor situații cum sunt cazurile de absență ori cele de incompatibilitate ale membrilor completului de judecată (inclusiv a grefierilor de ședință) în legătură cu activitatea de judecată programată a se desfășura în intervalul programului normal de lucru.
Dacă pentru aceste din urmă activități nu se poate pune problema acordării unor drepturi salariale suplimentare întrucât se desfășoară în cadrul celor 8 ore lucrătoare, pentru activitățile derulate de grefieri în materie penală, în cadrul acestui program de permanență ce se constituie în mod evident ca o muncă suplimentară, efectuată de aceștia după orele de program, în zilele de repaus săptămânal ori la sărbători legale, se justifică pe deplin remunerarea diferențiată a acestei categorii de personal auxiliar în raport de ceilalți grefieri.
Pentru participarea la programul de permanență, reclamanta nu a beneficiat de acordarea sporului de lucru pentru ore suplimentare ori a sporului pentru muncă prestată în zilele de repaus ori la sărbători legale, astfel cum sunt reglementate acestea prin dispozițiile Codului muncii, în acest fel realizându-se o discriminare evidentă a celor care pentru aceste activități suplimentare executate pentru atribuțiile și sarcinile ce le revin nu sunt compensate din acordarea unei remunerații majorate, salarizarea acesteia făcându-se în aceleași condiții ca și pentru ceilalți grefieri ce nu participă la programul de permanență în materie penală, aspect ce contravine principiului nediscriminării și celui al protecției salariaților prevăzute de art. 5 și 5 din Codul muncii.
S-a subliniat că, în privința personalului auxiliar, s-au precizat în alte situații, ce presupun derularea unor activități suplimentare specifice, desfășurate în cadrul programului normal de lucru, cum este cazul activității grefierilor ce participă la dosarele de faliment, a grefierilor desemnați cu ținerea evidenței executărilor în materie civilă și penală, remunerarea distinctă a acestor munci specifice, prin acordarea pe lângă salariul de bază și celelalte drepturi curente, a unui spor de 10%.
Ori, în mod cu totul nejustificat pentru activitatea derulată în cadrul programului de permanență ce presupune nu numai o muncă suplimentară, dar afectează în mod direct viața socială ori de familie a acestora, restrângându-le în mod evident dreptul la libertatea de mișcare, grefierii nu beneficiază de plata unor drepturi salariale suplimentare, fiind discriminați nu numai în raport de ceilalți grefieri, față de care pentru o muncă diferențiată beneficiază de același drepturi salariale, ci și în raport de alte categorii de personal, din alte domenii, care pentru activități similare cu cele derulate de grefierii de permanență în materie penală beneficiază de diferite sporuri.
În acest sens, sunt de menționat dispozițiile art.II din OG nr.38/2003 republicată, potrivit cărora "polițiștii beneficiază de un spor de misiune permanent de 25% din salariul pentru funcția îndeplinită -".
Față de considerentele anterior expuse și având în vedere, pe de o parte dispozițiile art.5 din Codul muncii ce interzic orice formă de discriminare directă ori indirectă, ce au ca scop ori efect neacordarea ori restrângerea drepturilor prevăzute de legislația muncii (ce include și legile speciale de salarizare), iar pe de altă parte dispozițiile art.39 alin.1 lit.a din Codul muncii care prevăd dreptul salariatului la salarizare pentru munca efectiv depusă, tribunalul a constatat caracterul întemeiat al acțiunii reclamantei și a dispus în consecință.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Justiției.
Recurenta a criticat hotărârea recurată pentru nelegalitate, susținând în fapt următoarele motive:
- deși cererea reclamantei și motivarea instanței sunt întemeiate pe dispozițiile art.1 și 21 alin.1 din nr.OG137/2000 respectiv art.27 alin.1 din actuala numerotare, în forma republicată a actului normativ, nu s-a avut în vedere faptul că aceste texte au fost declarate neconstituționale.
- instanța de fond nu a avut în vedere nici dispozițiile art.5 din nr.OG8/2007 potrivit cărora activitatea grefierilor desfășurată peste timpul normal de lucru este remunerată.
Având în vedere, arată recurenta, că reclamanții beneficiază, conform legii, de o modalitate de plată a orelor suplimentare, nu se poate institui o altă formă, paralelă de plată, pentru același timp lucrat.
Curtea, examinând hotărârea recurată în raport de criticile aduse de recurentă precum și din oficiu, constată recursul întemeiat.
Reclamanta, în calitate de personal auxiliar de specialitate a invocat în susținerea acțiunii instituirea unei discriminări în raport cu alte categorii profesionale, discriminare ce nu poate fi reținută întrucât aceștia nu se află într-o situație similară sau comparabilă cu a lucrătorilor de poliție sau a altor bugetari. Este adevărat că toate aceste categorii aparțin de sectorul bugetar, dar fiecare se bucură de un statut aparte, reglementat de legi de organizare diferite și având legi proprii de salarizare, așa încât este exclusă ideea unor situații similare sau comparabile.
Relevant este și faptul că "asigurarea permanenței" reprezintă așa, cum rezultă din Statutul grefierilor și Regulamentului de Ordine Interioară a instanțelor judecătorești - o obligație de serviciu a reclamanților - grefieri, obligație asumată de aceștia odată cu ocuparea funcției pe care o dețin, deci motivarea privind încălcarea dreptului la liberă circulație nu poate fi evident primită.
De altfel, pretențiile reclamantei se circumscriu unei probleme de legiferare, doar legiuitorul putând aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri sau adaosuri se acordă anumitor categorii de salariați, în urma analizării mai multor aspecte precum natura atribuțiilor, modul de acces în respectiva profesie, pregătirea inițială și cea continuă.
Așa cum s- statuat și de către Curtea Constituțională principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
Pentru considerentele sus-arătate și în baza dispozițiilor legale menționate văzând și deciziile 818, 819, 820/2008 ale Curții Constituționale care sunt definitive și obligatorii urmează a fi admis recursul Ministerului Justiției, modificată în tot hotărârea recurată și pe fond respinsă acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarate de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.294 din 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Modifică în tot hotărârea recurată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
red.sent./
red.dec.rec.
tehnored./8.07.2009/3 ex.
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Liliana
