Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 68/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR.68
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu Violeta Neculai
ASISTENT JUDICIAR -- -
ASISTENT JUDICIAR-
GREFIER -
-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR -PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 8.12.2008 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 11.12.2008.
CURTEA:
Asupra cauzei de față, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI sub nr. 1101/44/12.09.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea acestora să îi plătească drepturile bănești reprezentând sporul de 50% din salariul de bază de încadrare prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 începând cu luna septembrie 2004 și până la data de 15.05.2006, corespunzător perioadei cât a desfășurat activitate în cadrul Parchetului, actualizate.
A mai menționat că, în perioada 01 septembrie 2002-15 mai 2006, desfășurat activitatea în cadrul Direcției Naționale Anticorupție având funcția de grefier șef serviciu.
În fapt, a motivat că, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art.50 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art.47 din Legea nr.50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art.41 din OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și procurorilor și a altor categorii de personal din sistemul justiției.Acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr.177/2002.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.177/2002 prevedea expres în art.50 că abrogă și Legea nr.50/1996.În art.41 din OUG nr.27/2006 se prevede că se abrogă numai OUG nr.27/2006 se prevede că se abrogă numai OUG nr.177/2002, nu și Legea nr.50/1996.
În atare situație, a apreciat că dreptul prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 este și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care îl reglementează și, pe cale de consecință, el trebuie acordat în continuare.
Dacă în anul 1996, Statul Român și instituțiile acestuia au apreciat și recompensat munca magistraților și în concordanță cu riscul și suprasolicitarea neuropsihică, acordând un spor de 50% din salariul de bază lunar, nu există nici un argument legal care să sisteze acest drept după anul 2003 și în prezent.
A considerat că acțiunea este pe deplin întemeiată și pe considerentul că un act normativ cu puterea juridică a unei legi nu poate fi modificat sau abrogat decât de un alt act normativ de aceeași forță juridică și, de aceea, a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Pârâta MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01 septembrie 2004-12 septembrie 2005 și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru restul perioadei avându-se în vedere următoarele motive:
Față de practica neunitară a instanțelor judecătorești în materia litigiilor având ca obiect plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - în temeiul art.329 al.1 pr.civ.a formulat recurs în interesul legii pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii asupra cauzelor având acest obiect.
Recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a făcut obiectul dosarului nr.5/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție -Secțiile Unite și a fost soluționat conform Deciziei nr.21/10.03.2008, publicată în Monitorul Oficial nr.444 din 13.06.2008.
Astfel, potrivit Deciziei menționate ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, " admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție".
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
potrivit art.329 al.3 pr.civ.
S-a apreciat că instanța nu poate dispune plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2008 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea de stat nr.388 din 31.12.2007, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanță, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată- chiar reprezentând indicele de inflație- nu se justifică.
Neaplicarea indicelui de inflație se datorează și faptului că, în conf.cu disp.art.14 al.2 din Legea nr.500/2002- privind finanțele publice, " nici o cheltuală nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială".
Totodată, în conformitate cu art.29 al.3 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, " cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată" iar potrivit art.47 " creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
Prin urmare, din dispozițiile legale precizate anterior reiese că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
MINISTERUL PUBLIC nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumei reprezentând indicele de inflație, putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.
Mai mult, s-a apreciat că aplicarea indicelui de inflație solicitat ar apare ca un mijloc de constrângere, reprezentând pentru debitor o amenințare spre a-l determina să-și execute obligația asumată.
A chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca, în cazul în care se va admite acțiunea, să se ia act de obligativitatea acestuia de a adopta un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008 care să includă și alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantei, avându-se în vedere prevederile art. 19 din Legea nr. 500/2002.
Chemata în garanție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
La solicitarea instanței, MINISTERUL PUBLICa comunicat faptul că reclamanta a desfășurat activitatea în cadrul Direcției Naționale Anticorupție în calitate de grefier șef al Serviciului Teritorial Galați de la data de 01 septembrie 2002 și până la data de 15 mai 2006 când s-a transferat în funcția de grefier la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele.
Potrivit disp. art. 137 alin. 1.pr. civilă, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor invocate.
Astfel, se reține ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Ministerul Economiei și Finanțelor întrucât, obiectul acțiunii îl constituie plata unor drepturi de natură salarială ca urmare a muncii prestate de reclamantă într-o instituție aflată în subordinea pârâtei MINISTERUL PUBLIC. Ministerul Economiei și Finanțelor nu are raporturi juridice de muncă directe cu reclamanta și nu are calitatea de angajator pentru a putea fi obligat la plata unor drepturi salariale. În consecință, urmează, în baza disp. art. 137 alin. 1.pr. civilă, să se respingă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
De asemenea, este întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.09.2004-11.09.2005, față de data formulării acțiunii (12.09.2008) și față de disp. art. 283 lit. c din Codul muncii care prevăd un termen de prescripție extinctivă de 3 ani.
Pe fondul cauzei, pentru restul pretențiilor aferente perioadei 12.09.2005-15.05.2006 acțiunea este întemeiată față de următoarele motive.
Aferent aceste perioade, acțiunea este întemeiată față de decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea rn. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
, potrivit art. 329 alin. 3.pr. civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Printr-o altă decizie, nr. 528/02.12.1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. d) și ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând că: "Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință." De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că "Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii".
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că această soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin hotărârea pronunțată în cauza "Brincat contra Italiei", 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
Astfel, acțiunea promovată de reclamantă este fondată pentru perioada mai sus-menționată.
În ceea ce privește modalitatea de actualizare a prejudiciului cauzat reclamantei, instanța are în vedere repararea lor integrală așa cum s-a solicitat, prin raportare la consecințele în timp ale inflației asupra sumelor astfel datorate.
O asemenea soluție este menită să asigure o reală despăgubire reclamantei și, în același timp, nu este contrară legii, fiind prevăzută posibilitatea reactualizării drepturilor salariale de care salariatul ar fi trebuit să beneficieze potrivit disp. art. 161 alin. 4 din Codul muncii. Textul nu distinge după cum angajatorul este sau instituție bugetară iar apărările invocate țin de executarea sentinței și nu pot afecta dreptul legal al reclamantei de a beneficia de o reapare integrală.
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatorii și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanțeidatorată inflației, după ce aceasta a ajuns la scadență. Valoarea acestuia din urmă prejudiciu constă în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării, iar, în consecință, apărările pârâtei sunt neîntemeiate.
Referitor la cererea de chemare în garanție, se apreciază că este nefondată.
Astfel, legea aplicabilă în cazul de față este Legea nr. 500/2002.
Conform disp. art. 19 din această lege, articol invocat și de către pârâtă, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a exercita un control față de constituirea, repartizarea și utilizarea resurselor financiare ale statului precum și cu privire la examinarea proiectelor de buget propuse de ordonatorii principali de credite.
De asemenea, potrivit acestui act normativ, instituția care are sarcina de a realiza prevederile bugetare și de a repartiza ordonatorilor principali de credite sumele de la bugetul de stat potrivit destinațiilor bugetare stabilite conform legii bugetare anuale este Guvernul.
Una din atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice, prevăzute de art. 19 litera g din Legea nr. 500/2002, este de a analiza propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetului și de a furniza Parlamentului, la cererea acestuia, cu sprijinul ordonatorilor principali de credite, documentele care au stat la baza fundamentării proiectelor legilor bugetare anuale.
Ori, disp. art. 28 din aceeași lege prevăd că proiectele legilor bugetare anuale se elaborează de către Guvern, pe bazapropunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de creditecare sunt cei arătați prin disp. art. 20.
Procedura prevăzută de art. 34 alin. 1 și 4 din Legea nr. 500/2002 este în sensul că ordonatorii principali de credite au obligația de a depune la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele, pentru anul bugetar următor iar Ministerul Finanțelor publice trebuie să le examineze și să poarte discuții cu ordonatorii principali de credite.
Atât timp cât nu s-a făcut dovada îndeplinirii întregii proceduri prevăzută de legea specială în materie, procedură descrisă mai sus, nu se poate institui o obligație în sarcina Ministerului Finanțelor Publice, de a elabora un proiect de rectificare a bugetului.
Față de toate aceste considerente, se va admite în parte acțiunea și se vor obliga pârâții MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data de 12.09.2005 până la data de 15.05.2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Se va respinge ca nefondată cererea de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta, cu domiciliul ales în G,-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5,-, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, cu sediul în B,--81 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,- și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR -PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, cu sediul în G,- pentru perioada 1.09.2004-11.09.2005 ca fiind prescrisă.
Respinge acțiunea în contradictoriu cu pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și DNA.
Obligă pe pârâți să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procecnt de 50% din salariul de bază brut lunar pe perioada 12.09.2005-15.05.2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor ca nefondată.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR Asistent judiciar
Asistent judiciar
Grefier
Red.
Dact.
7 ex/16.01.2009
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu Violeta Neculai
