Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 687/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.687/2009

Ședința publică din 28 mai 2009

PREȘEDINTE: Mureșan Monica Maria JUDECĂTOR 2: Crețoiu Victor

- - -JUDECĂTOR 3: Vesa

- - judecător

- - grefier

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții împotriva sentinței civile nr.121/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-a solicitat judecarea în lipsă, împrejurare față de care nemaifiind alte probe de administrat instanța lasă cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de față:

Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub dosar nr- reclamanții, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Hunedoara, Curtea de APEL ALBA IULIA solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care pârâții să fie obligați la plata diferențelor salariale, raportat la perioadele efectiv lucrate, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de normele legale incidente, pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum astfel:

- pentru perioada 1-iunie 2005 - 30 septembrie 2005 la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei conform OG 9/2005.

- pentru perioada 1 octombrie 2005 -31 ianuarie 2006 la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei conform OG 9/2005.

- pentru perioada 1 februarie 2006 -31 august 2006 la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei conform OG 3/2006.

- pentru perioada 1 septembrie 2006 -31 decembrie 2006 la valoarea de referință sectorială de 331,4 lei conform OG 3/2006.

- pentru perioada 1 ianuarie 2007 -31 martie 2007 la valoarea de referință sectorială de 358,4 lei conform OG 10/2007.

- pentru perioada 1 aprilie 2007 -30 septembrie 2007 la valoarea de referință sectorială de 365,4 lei conform OG 10/2007.

și la plata diferențelor salariale actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective.

În motivarea cererii reclamanții arată că au avut calitatea de judecători la ribunalul Hunedoara până la emiterea decretelor de eliberare din funcție urmare pensionării, iar potrivit dispozițiilor art.2 și 4 din din Lg.154/1998 această lege se aplică persoanelor care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică

Conform art.1 din OG 134/1999 începând cu septembrie 1999 valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor din organele autorității judecătorești este egal cu valoarea de referință sectorială prevăzute de Lg.154/1998 pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, valoarea ce se actualizează periodic în raport de cu evoluția prețurilor de consum.

Dispozițiilor art.1 din OG 83/2000 pentru modificarea Lg.50/1996 sunt în același sens art.1cât și art. 2 alin.1 din OG 177/2002.

Prin OUG 27/2005 s-a prevăzut că indemnizația de salarizare se stabilește pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din ordonanță.

Însă conform anexei 1 din OG 27/2005 valoarea de referință sectorială a fost de 257 lei, prevederi care încalcă principiile Constituției României, Lg.303/2004 și Legea privind combaterea discriminării.

Valoarea de referință sectorială și coeficienți de multiplicare este diferită de valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică.

Astfel OG 3/2006 prevede valoarea de 312, 5 lei pentru funcțiile de demnitate publică.

Prevederile legislative din ordonanțele 27/2005 și 8/2007 sunt în contradicție cu prevederile art.74 din Lg.303/2004 și încalcă principiul ierarhiei actelor normative prevăzute de Lg.nr.24/2000 și principiile cu privire la teoria dreptului câștigat.

Prin întâmpinare Curtea de APEL ALBA IULIAa invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că pârâta nu are calitate de angajator al reclamanților și nu are nici o obligație în privința stabilirii drepturilor salariale ale judecătorilor, responsabilitatea exclusivă având Ministrul Justiției.

Ministerul Justiției, prin întâmpinare a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul de prescripție de 3 ani de la data introducerii acțiunii iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Instanța a încuviințat și administrat probe cu înscrisuri respectiv adeverința nr.149/10.09.2008.

Prin sentința civilă nr. 121/2008 Curtea de APEL ALBA IULIAa respins acțiunea formulată de reclamanți.

Analizând actele și lucrările dosarului Curtea a reținut următoarele cu referire la excepțiile invocate:

În ceea ce privește excepția invocată de pârâtul Ministerul Justiției cu privire la prescripția dreptului la acțiune care nu se încadrează în termenul de 3 ani de la data introducerii acțiunii, aceasta este întemeiată.

Pretențiile salariale, ori despăgubirile sunt supuse termenelor de prescripție reglementate de art. 283 alin 1 litera c din codul muncii.:

, Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:

--------------

c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.

În cauză cererea a fost formulată la data de 23.06.2008 astfel că pentru perioada anterioară datei de 23.06.2005 termenul de prescripție s-a împlinit.

În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIAs -a constatat că nu este întemeiată față de calitatea pârâtei de ordonator secundar de credite.

Referitor la fondul cauzei Curtea a constatat că cererea reclamanților este nefondată pentru următoarele considerente:

Actele normative care au reglementat drepturile salariale ale reclamanților

judecători pensionari au fost pentru perioada 23 06 2005 la zi, OUG177/2002 aprobată prin Legea 347/2003 și OUG27/2006.

Potrivit acestor acte normative:

OUG 177/2002

Art. 2 - (1) pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților în temeiul prezentei ordonanțe de urgență.

Cuantumul valorii de referință sectorială a fost stabilit la data intrări în vigoare a ordonanței la 1.833.754 lei ROL. Aceeași valoare de referință sectorială era prevăzută și la data intrării în vigoare a Legii 347/2003.

LEGE Nr. 347 din 10 iulie 2003 în vigoare din 22.07.2003

unic. - Se aprobă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177 din 6 decembrie 2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, cu următoarele modificări și completări:

1. Alineatul (1) al articolului 2 va avea următorul cuprins:

"Art. 2 - (1) pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa nr. 1 la prezenta ordonanță de urgență."

În anul 2004 valoarea de referință sectorială pentru magistrați a fost de 2.380.593 lei ROL.

În temeiul OG23/2005 cuantumul valorii de referință sectorială a fost stabilit în anexa 1 legii la 2.571.040 lei ROL începând cu data de 1 octombrie 2005.

OUG 27/2006

"Art. 3 - (1) Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență."

La data intrării în vigoare a ordonanței valoarea de referință sectorială era de Valoarea de referință sectorială: 257 RON.

În consecință pentru perioada în discuție, 23. 06. 2005 la zi, valoarea de referință sectorială avută în vedere pentru salarizarea magistraților a fost în mod expres cuprinsă în legea de salarizare a acestora, legiuitorul ne mai înțelegând să facă trimitere la valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică așa cum a procedat până la 22 07 2003 când a intrat în vigoare Legea 347/2003 de aprobare a Ordonanței de Urgență 177/2002.

Susținerea reclamanților în sensul că prin aceste ordonanțe s-a încălcat ierarhia actelor juridice este nefondată. Stabilirea unei valorii de referință distincte pentru magistrați nu s-a realizat prin o ordonanță emisă de guvern ci ea a fost realizată prin lege( Legea 347/2003). Dimpotrivă stabilirea valorii de referință sectorială pentru magistrați ( la acea dată denumită coeficient de ierarhizare) prin raportare la valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică s-a realizat printru act normativ emis de executiv, respectiv OUG134/1999.

"Art. 1 - (1) Începând cu luna septembrie 1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar."

De asemenea nu sunt fondate nici susținerile reclamanților referitoare la faptul că prin modul de stabilire a valorii de referință sectorială le-au fost încălcate drepturile câștigate prin stabilirea unei valori de referință sectorială într-un cuantum mai mic decât cel de care beneficiau la data modificării legii. La momentul la care prin lege valoarea de referință pentru magistrați a fost stabilită distinct de cea prevăzută în lege pentru funcțiile de demnitate publică cuantumul acesteia s-a menținut același (1.833.754 ROL înainte și după intrarea în vigoare a Legii 347/2003) în consecință " dreptul câștigat " nu a fost afectat.

Faptul că ulterior acestui moment evoluția valorii de referință sectorială pentru magistrați a fost diferită față de cea pentru funcțiile de demnitate publică nu semnifică o atingere adusă drepturilor magistraților în sensul încălcării "dreptului câștigat". O astfel de problemă s-ar putea eventual ridica dacă s-ar considera că "dreptul câștigat" îl reprezintă dreptul de stabilire a valorii de referință sectorială prin raportare la funcțiile de demnitate publică și atunci pretinsa încălcare s-a produs prin voința legiuitorului la adoptarea Legii 347/2003 când a fost eliminată raportarea la funcțiile de demnitate publică.

De altfel în motivare reclamanții susțin că salarizarea este un element ce trebuie avut în vedere la analizarea noțiunii de echilibru al puterilor în stat și concluzionează că în acest context evoluția valorii de referință sectorială pentru magistrați nu putea, în mod constituțional, să fie alta decât cea pentru funcțiile de demnitate publică și că legiuitorul neprocedând în această manieră a instituit o formă de discriminare.

Referitor la discriminarea reclamată Curtea a constatat că în mod constant Curtea Constituțională a statuat în jurisprudență că prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite în raport cu natura deosebită a raporturilor reglementate. În speță este indubitabil că atribuțiile funcțiilor de demnitate publică sunt diferite de cele ale magistraților și că natura raporturilor juridice supuse reglementărilor nu este aceeași astfel că nu poate fi vorba despre un tratament inegal în situații egale.

În ce privește echilibrul puterilor în stat privit prin componența sa salarială acesta nu poate fi cenzurat de către instanța de judecată prin extinderea dispozițiilor unei legi înafara sferei sale de reglementare.

De altfel în acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională care prin Decizia nr. 821/2008 a statuat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termenul legal prev. de art. 80 din Legea nr. 168/1999 reclamanții, invocând motive de nelegalitate, în condițiile art. 304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, criticând hotărârea primei instanțe ca fiind lipsită de temei legal și dată cu încălcarea esențială și aplicarea greșită a legii.

Se solicită casarea sentinței și admiterea cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond în mod greșit a înlăturat susținerile în conformitate cu care prin emiterea ordonanțelor de urgență care au stabilit în mod distinct valoarea de referință pentru magistrați, fără raportare la funcțiile de demnitate publică a fost încălcat principiul ierarhiei actelor juridice, Legea nr. 347/2003 fiind emisă tocmai pentru aprobarea tardivă a unei ordonanțe de urgență.

Totodată recurenții arată că stabilirea unor valori de referință sectorială diferită în salarizarea puterilor statului contravine atât Constituției, Codului Muncii cât și spiritului nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv art. 1 alin.2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate, printre care la lit."i" se menționează și "dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare".

Pârâta Curtea de APEL ALBA IULIAa depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat, prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică.

CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă reține următoarele:

Recursul este nefondat.

Reclamanții au avut calitatea de judecători la ribunalul Hunedoara, așa cum reiese din adeverința nr.149/10.03.2008 - fila 5, în prezent fiind pensionați.

Potrivit art.1 indice 1 din Legea nr.50/1996 (forma actualizată la 20.05.2000) " pentru magistrați și indemnizația de încadrare lunară pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referința sectoriala prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publica alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. Aceasta valoare corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale se aplica de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi".

În temeiul art.2 din G nr.177/2002 " pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referința sectoriala, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publica alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. Aceasta valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplica de drept și magistraților în temeiul prezentei ordonanțe de urgenta".

Însă prin Legea nr.347/10.07.2003, prin care a fost aprobată G nr.177/2002 acest articol a fost modificat în sensul că" indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută la Anexa nr.1 la prezența ordonanță de urgență".

Totodată, art.3 din nr.OUG27/2006 se prevede că "judecătorii, procurori, personalul asimilat acestora și magistrații - asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art.86 din Legea nr.303/2004 republicată, cu modificările și completările ulteriore, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.

Prin art. 50 din nr.OUG177/2002 au fost abrogate dispozițiile art.1 indice 1 și dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, precum și orice alte dispoziții contrare.

Prin urmare, așa cum corect a reținut prima instanță, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr.347/2003, care a modificat art.2 din nr.OUG177/2002 nu există temei legal pentru ca indexarea personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorității legislative și executive, indemnizațiile acestora fiind stabilite expres și exclusiv prin nr.OUG177/2002, nr.OG 23/2005 și nr.OUG27/2006.

Susținerile recurenților în sensul că prin adoptarea acestor ordonanțe de urgență a fost încălcat principiul ierarhiei actelor juridice sunt neîntemeiate, deoarece atât nr.OUG 177/2002 cât și nr.OUG 27/2006 au fost emise în limita abilitării date de art.115 din Constituția României, guvernului de a emite ordonanțe de urgență; prin aceste acte nu au fost diminuate drepturile salariale, iar ulterior au fost aprobate prin lege, respectiv legile nr. 347/2003 și 45/2007, având astfel forța juridică a legii.

Și susținerile recurenților, potrivit cărora s-a creat o stare de discriminare între judecători și persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite în sensul nr.OG137/2000 prin modul de stabilire a indemnizațiilor acestora prin nr.OUG177/2002 și nr.OUG 27/2006 au fost corect înlăturate de prima instanță, întrucât situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariații determină soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității în fața legii, consacrat de art.16 din Constituția României, ce nu semnifică uniformitate - deciziile Curții Constituționale nr.168/1988, 294/2001.

Deci, actele normative în discuție nu contravin principiului constituțional ( art.3 alin.4) deoarece echilibrul celor trei puteri de stat nu presupune reglementarea drepturilor salariale în mod egal.

După cum a statuat constant instanța europeană, orice diferență de tratament nu semnifică, în mod automat, încălcarea art.14 din Pentru ca o asemenea încălcare să se producă este necesar să se stabilească că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.

Ori, așa cum justificat a reținut, instanța de fond, sistemele diferite de salarizare ale diferitelor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categoriile profesionale distincte-magistrați, funcționari publici, demnitari, alți salariații etc.

Relevante sunt în cauză și Deciziile nr.818, 819, 820, 821/03.07.2008 prin care Curtea Constituțională a statuat că "prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG- privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsură în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".

Pentru considerentele expuse, curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel încât în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr.121/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 28.05. 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

Red.

Tehred.TM/ 2 ex

Jud.fond.