Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 70/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR.70
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu Violeta Neculai
ASISTENT JUDICIAR -- -
ASISTENT JUDICIAR-
GREFIER-
-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea acțiunii civile formulate de reclamanții, -, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL GALAȚI, TRIBUNALUL GALAȚI, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 8.12.2008 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 11.12.2009.
CURTEA:
Asupra cauzei de față, înregistrată la Curtea de Apel Galați, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Galați sub nr. 1179/44/30.09.2008, reclamantele, și a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Galați solicitând obligarea acestora să îi plătească drepturile bănești actualizate reprezentând sporul de 50% din salariul de bază de încadrare pentru perioada 01.11.2000-01.02.2007 la zi și în continuare, în funcție de perioada lucrată și să se efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă.
În fapt, au motivat că, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, republicată " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art.50 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art.47 din Legea nr.50/2006, abrogare ce a fost înlăturată prin dispozițiile art.41 din OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și alte categorii de personal auxiliar din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr.177/2002.
S-a ajuns la această concluzie motivat de faptul că în timp ce OUG nr.177/2002 prevedea expres în art.50 că se abrogă și Legea nr.50/1996, în art.41 din OUG nr.27/2006 se prevede expres că se abrogă numai OUG nr.177/2002, nu și Legea nr.50/1996.
În această situație a apreciat că dreptul prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 este și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care îl reglementează și, pe cale de consecință, el trebuia acordat în continuare judecătorilor și personalului auxiliar de specialitate, lucru care nu s-a făcut.
Pe de altă parte, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Este adevărat că prin art.1 pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 al.3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unor legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Or, prin art.1 pct.1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Cu toate acestea, prin OG nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996, deși așa cum rezultă din disp.art.56-62 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare.
Art.47 din Legea nr.50/1996 a fost într-adevăr abrogat, dar această abrogare nu poate produce efecte juridice atâta vreme cât Ordonanța nr.83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind evidentă contradicția sa cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000.
Față de cele de mai sus, întrucât abrogarea realizată prin OG nr.83/2000 este nelegală, au considerat că acțiunea este pe deplin întemeiată având ca obiect acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50%, prevăzut de art.47 din Legea nr.-, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 1.02.2007, dată la care a intrat în vigoare OG nr.8/2007, abrogându-se astfel dispozițiile Legii nr.50/1996.
Pe de altă parte însă art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prevede că" orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat este un drept de creanță și este un bun în sensul art. din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun.Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul OG nr.83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art.20 al.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Față de disp.art.329 al.3 pr.civ., au solicitat să se aibă în vedere dispozițiile Deciziei nr.21 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr.5/2008, prin care a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații- asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Întrucât problema de drept, a fost dezlegată prin Decizia pronunțată în interesul legii de ICCJ, decizia fiind obligatorie pentru instanțele de judecată, în cauză nu mai pot fi făcute interpretări cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor legale și apărările pârâtei fiind înlăturate.
Dreptul material la acțiune pentru perioada noiembrie 2000-august 2004 îl au și nu poate fi invocată excepția prescripției acestui drept pentru următoarele considerente:
Prin Strategia de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, s-a propus înlăturarea discriminării.Capitolul VI, pct.3, referindu-se la asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii a magistraților și personalului auxiliar.Se constată așadar, o recunoaștere explicită a discriminării existente la momentul adoptării Strategiei( prin HG nr.232) echivalând cu recunoașterea, în sensul art.16 lit.a din Decretul 167/1958 a dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, având ca efect ștergerea prescripției scurse și începutul unui nou termen de prescripție.
În susținerea acțiunii, au depus la dosar sentința civilă nr. 1859/17.12.2007 a Tribunalului Galați irevocabilă prin decizia nr. 306/05.05.2008 a Curții de Apel Galați, decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pârâta Curtea de Apel Galația formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât Legea nr. 50/1996 a fost abrogată prin nr.OG 8/2007.
De asemenea, reclamanții fac parte din categoria personalului conex.
Pârâta Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, raportat la data introducerii acțiunii, față de disp. art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
De asemenea, a învederat că până la data intrării în vigoare a OG nr.8/2006 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprozii nu aveau calitatea de personal conex.
Menționăm că până la data intrării în vigoare a OG nr.8/2007, aprozii aveau calitatea de personal contractual, fiind salarizați conform OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar.
Tot astfel, potrivit art.60 al.1 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, " pentru activitatea desfășurată, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege".
4 al aceluiași text prevede că" salarizarea personalului auxiliar de specialitate, a funcționarilor publici și a personalului contractual din cadrul instanțelor judecătorești, parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul Ministerului Justiției, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri se stabilește prin lege specială".
În acest sens, solicită să se aibă în vedere Faptul că legea specială privind salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate este OG nr.8/2007, publicată în Monitorul Oficial al României nr.72 din 31.01.2007.
Potrivit art.31 din acest act normativ " prezenta ordonanță intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I".
Totodată, solicită să se observe că nici OG nr.8/2007 nu prevede pentru personalul auxiliar de specialitate beneficiul acordării sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate, neexistând nici un act normativ în vigoare care să recunoască acest drept.
Cât privește decizia nr.21 din data de 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.5/2008, invocată de către reclamanți în susținerea pretențiilor formulate, aceasta are în vedere doar categoriile profesionale ale judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate, neincluzând și categoria personalului conex, respectiv a aprozilor și a agenților procedurali, astfel că pretențiile reclamanților sunt în mod vădit neîntemeiate.
La solicitarea instanței, s-a depus la dosar de către Tribunalul Galați tabel cuprinzând perioada și funcția pe care o are fiecare dintre reclamante.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele.
Potrivit disp. art. 137 alin. 1.pr. civilă, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor invocate.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâta Ministerul Justiției, instanța apreciază că este întemeiată.
Astfel, potrivit disp. art. 283 alin. 1 litera c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Ori, pentru pretențiile aferente perioadei 01.11.2000-29.09.2005, termenul de prescripție extinctivă s-au împlinit, succesiv, până cel târziu la data de 29.09.2008 ori, acțiunea a fost înregistrată la data de 30.09.2008.
Susținerea reclamanților exprimată în sensul că se constată o recunoaștere explicită a discriminării existente la momentul adoptării Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, respectiv 30.03.2005, prin nr.HG 232 și ar deveni aplicabile disp. art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958 nu poate fi reținută ca întemeiată.
Chiar și acceptând argumentul că s-a întrerupt cursul prescripției extinctive și un nou termen ar începe să curgă începând cu data intrării în vigoare a nr.HG 232/30.03.2005, instanța observă că termenul de prescripție, astfel calculat, s-ar împlini la data de01.04.2008ori, acțiunea a fost introdusă la data de30.09.2008,chiar și în aceste condiții fiind împlinit termenul de prescripție de 3 ani.
În al doilea rând, instanța apreciază că nu a avut loc nici o recunoaștere prin adoptarea nr.HG 232/2005, în care se precizează doar că se va asigura salarizarea adecvată și nediscriminatorie a magistraților și personalului auxiliar, situație ce nu are nici o legătură cu obiectul cauzei, actul normativ invocat făcând referiri în general la sistemul de salarizare și nu, în mod special, la sporul de risc și suprasolicitarea neuropsihică.
Față de aceste argumente, în baza disp. art. 137 alin. 1 și art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, se vor respinge ca fiind prescrise pretențiile solicitate pe perioada 01.11.2000-29.09.2005.
În ceea ce o privește pe reclamanta, instanța, din oficiu, a invocat excepția autorității de lucru judecat pentru pretențiile aferente perioadei 30.09.2005-01.02.2007, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 Cod civil.
Astfel, prin sentința civilă nr. 1859/17.12.2007 a Tribunalului Galați irevocabilă prin decizia nr. 306/05.05.2008 a Curții de Apel Galați, s-a admis în parte acțiunea formulată și de către reclamanta, fiind obligați pârâții să îi plătească sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, actualizate, pe perioada 21.09.2004-01.02.2007.
În aceste condiții, există tripla identitate de părți, obiect și cauză, urmând ca, în baza disp. art. 166.pr. civilă, să se respingă pretențiile solicitate de reclamanta pentru perioada 30.09.2005-01.02.2007 pentru autoritate de lucru judecat.
Pe fondul cauzei, acțiunea este întemeiată în parte pentru următoarele motive.
Acțiunea este întemeiată față de decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Astfel, în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
, potrivit art. 329 alin. 3.pr. civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Printr-o altă decizie, nr. 528/02.12.1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. d) și ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând că: "Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință." De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că "Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii".
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că această soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin hotărârea pronunțată în cauza "Brincat contra Italiei", 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
Referitor la apărarea formulată de către pârâta Curtea de Apel Galați cu privire la faptul că ulterior, Legea nr. 50/1996 a fost abrogată prin G nr. 8/2007, instanța nu o reține ca întemeiată.
Astfel, se observă că decizia nr. 21/10.03.2008 a fost pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție după data intrării în vigoare a nr.OG 8/2007, deci, la data pronunțării deciziei, se cunoșteau prevederile acestei ordonanțe și, totuși, instanța superioară a recunoscut dreptul categoriilor respective de personal de a beneficia de sporul de 50%. Situația învederată de către pârâtă ar fi putu fi luată în considerare numai în situația în care ar fi fost abrogată Legea nr. 50/1996 după pronunțarea deciziei în cadrul recursului în interesul legii. Odată interpretat actul normativ de către instanța superioară, nici o altă instanță nu poate da o interpretare diferită, pe baza unor norme legislative existente deja la data pronunțării întrucât s-ar diminua în tot efectul și importanța unui recurs în interesul legii.
De asemenea, ambele pârâte au formulat apărări cu privire la faptul că reclamantele, în calitate de personal conex, nu ar beneficia de sporul de stres de 50% și nu li s-ar aplica decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Instanța nu reține nici aceste apărări ca fiind întemeiate.
În argumentarea punctului lor de vedere, pârâtele se raportează la dispozițiile Legii nr. 567/2004.
Însă, instanța se raportează la modul de formulare a dispozitivului deciziei nr. 21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin acest dispozitiv se constatată că inclusiv personalul auxiliar de specialitate are dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunarși după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001. Deci, interpretarea dată este în sensul că subzistă efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996 și în continuare.
În consecință, instanța trebuie să se raporteze, atunci când stabilește ce categorii de personal au dreptul la sporul de stres de 50%, la prevederile Legii nr. 50/1996 și să aibă în vedere ce salariați beneficiau de sporul respectiv.
Astfel, în anexa nr. 2 Legii nr. 50/1996, la punctele 24 și 25 din cadrul capitolului A ( Coeficienți de multiplicare pentrupersonalul de specialitate auxiliar) sunt inserați inclusiv aprozii și agenții procedurali care beneficiau de dispozițiile art. 47 din lege.
Concluzia logică este, în acest caz, în sensul că, se aplică decizia nr. 21/2008 și acestor categorii de personal, care beneficiase de sporul de 50% fiind în categoria personalului auxiliar de specialitate, întrucât în acest sens se poate interpreta dispozitivul deciziei amintite. (sintagma "personal auxiliar de specialitate" se raportează la Legea nr. 50/1996 și nu la alte acte normative ulterioare). A interpreta altfel înseamnă a nega, în prezent, un drept care, la un moment dat, a fost recunoscut chiar de către legiuitor, încălcându-se astfel, prevederile Art. 1 din protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, apărările formulate de pârâte nu pot fi reținute ca întemeiate iar acțiunea promovată de reclamante este fondată în parte, urmând a fi admisă ca atare.
Se vor obliga pârâții la plata către reclamante a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, actualizate cu indicele de inflație, potrivit disp. art. 161 alin. 4 din Codul muncii, în funcție de perioada lucrată efectiv de fiecare reclamantă în parte în funcțiile de aprod sau agent procedural așa cum rezultă din tabelul aflat la dosar, întocmit de Tribunalul Galați, și până la data pronunțării prezentei hotărâri.
În ceea ce privește plata și pentru viitor, aceasta nu se poate dispune.
Nivelul salariilor, a sporurilor, sunt stabilite, pentru personalul bugetar prin acte normative, în funcție de anumite condiții: responsabilitățile funcției, vechimea în funcție, vechimea în muncă, etc. iar plata drepturilor salariale este condiționată de prestarea efectivă a muncii.
Elementele componente ale salariului așa cum sunt definite de art. 155 din Codul muncii pot suferi modificări în viitor atât ca, cuantum cât și ca, modalitate de acordare prin voința legiuitorului.
În atare condiție instanța de judecată nu se poate substitui pentru viitor legiuitorului, stabilind acordarea unor drepturi salariale.
Salariații, în cazul în care constată că au fost prejudiciați prin neacordarea unor drepturi salariale, sporuri ca urmare a aplicării sau interpretării greșite a legii, iar angajatorul nu înțelege să le acorde de bunăvoie au la îndemână acțiunea civilă în justiție, pentru repararea prejudiciului suferit.
Deci nu se poate prezuma un eventual prejudiciu în viitor iar instanța nu poate anticipa evoluția legislației în materie.
Acordarea unui spor salarial depinde de îndeplinirea unor condiții, desfășurarea unui raport de muncă, evenimente viitoare si incerte ce nu pot da naștere unui raport obligațional.
În consecință, se va respinge acest capăt de cerere.
În baza Decretului nr. 92/1976. se va obliga pârâtul Tribunalul Galați să efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă ale reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea reclamanților pentru perioada 1.11.2000-29.09.2005 ca fiind prescrisă.
Respinge pretențiile solicitate de reclamanta pentru perioada 30.09.2005-1.02.2007 pentru autoritate de lucru judecat.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, -, și, cu domiciliul ales în G,-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,- CURTEA DE APEL GALAȚI și TRIBUNALUL GALAȚI, cu sediul în-.
Obligă pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Galați să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare, actualizat cu indicele de inflație la data plății, astfel:
-pentru reclamantele, și pe perioada 30.09.2005-11.11.2008,
-pentru reclamanta - pentru perioada 17.10.2007-11.12.2008,
-pentru reclamanta pentru perioada 2.02.2007-11.12.2008,
-pentru reclamanta pentru perioada 12.03.2008-11.12.2008.
Obligă pe pârâtul Tribunalul Galați să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Respinge cererea privind plata drepturilor în viitor, ca nefondată.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR
Asistenți judiciari
Grefier
Red.
Dact.
11 ex/16.01.2009
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu Violeta Neculai
