Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 708/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂN Nr. 708/2009
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Ana Doriani
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria
- grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor formulat de reclamanta, intervenienta și pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție, împotriva sentinței civile nr.542/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, sub dosar nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Sibiu, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să fie obligați pârâții să plătească reclamantei drepturi bănești, în sumă de 13.985 lei, sumă actualizată cu indicele de inflație, până la data plății efective, reprezentând recalcularea indemnizației egale cu 5 salarii nete, de care a beneficiat la pensionare, în baza art.104 din Legea nr.92/1992,impozit reținut nelegal la calculul indemnizației acordată la pensionare;
- să fie obligați pârâții la plata primei de concediu aferentă anului 2004, actualizată cu indicele de inflație, până la data de 30.11.2007, în cuantum de 3065 lei, ce se va actualiza cu indicele de inflație până la data plății efective;
- să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că a avut calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Sibiu, până la data de 1.09.2004, dată la care s-a pensionat pentru limită de vârstă, în baza Legii nr.92/1992. A mai arătat că, în conformitate cu prevederile art.104 din acest act normativ, reclamanta a beneficiat de o indemnizație egală cu 5 salarii nete și că în acest cuantum nu fost inclus sporul de vechime de 25%, la care are dreptul potrivit sentinței civile nr.74/2007 a Tribunalului Sibiu, fiind prejudiciată cu suma de 24.306.275 RL.
De asemenea a mai susținut că această indemnizație i-a fost impozitată în mod nelegal, de două ori,odată salariul brut și a doua oară, cel net, și că astfel a fost prejudiciată cu suma de 42.583.410 ROL.
În cauză, a fost formulată cerere de intervenție în interes propriu, de către intervenienta, având același obiect cu cererea principală, respectiv obligarea pârâților la plata sumei de 15.508 lei, sumă actualizată cu indicele de inflație, până la data de 30.11.2007, și a primei de concediu pe anul 2004, actualizată cu indicele de inflație, până la data de 30.11.2007, în sumă de 2073 lei.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea celor două cereri ca fiind nefondate.
Sub un prim aspect, pârâtul a invocat în apărare, excepția prescripției dreptului material al acțiune având ca obiect plata sumelor solicitate cu titlu diferențe indemnizație egală cu 5 salarii de bază nete, încasată în luna iunie 2004, raportat la data depunerii cererii de precizare și completare a acțiunii, 5.12.2007.
Pe fond, a susținut că pretențiile reclamantei sunt nefondate deoarece sporul de vechime de 25 % nu face parte din indemnizația de încadrare brută lunară, și nu poate fi luată în calcul la stabilirea salariilor de bază nete prevăzute de art.104 din Legea nr.92/1992.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, a arătat că este neîntemeiat deoarece prin Decizia nr. XXIII din 12.12.2005 a s-a statuat că magistrații, judecători și procurori, și personalul auxiliar de specialitate sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001-2002, așa cum a fost reglementat de art.41/1 din Legea nr.50/1996, modificată și completată.
Prin sentința civilă nr.542/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosar nr-, s-a respins excepția tardivității invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
Pe fond, s-a admis în parte acțiunea și cererea de intervenție formulată de reclamanta și intervenienta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Sibiu și pe cale de consecință:
- pârâții au fost obligați să plătească reclamantei și intervenientei în interes propriu următoarele sume: 3065 lei, pentru reclamantă și suma de 2073 lei, pentru intervenientă, ambele calculate în valoare brută, actualizată cu indicele de inflație până la data de 30.11.2007, ce se vor actualiza în continuare până la data plății efective, reprezentând primă de vacanță aferentă perioadei lucrate în anul 2004.
- s-au respins celelalte pretenții ale reclamantei și intervenientei.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a reținut, după examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că primul capăt de cerere este nefondat deoarece potrivit art.3 din nr.OUG177/2002, atât pentru reclamantă cât și pentru intervenientă, indemnizația de încadrare brută lunară s-a format din înmulțirea coeficientului de multiplicare cu valoare sectorială la acre s-a adăugat majorarea prevăzută de nr.OUG177/2002, respectiv 20%, care a fost supusă impozitării iar ceea ce a rezultat a reprezentat indemnizația de încadrare netă la nivelul căreia s-a calculat indemnizația de pensionare.
Ca atare, s-a apreciat că sporul de vechime nu face parte din indemnizația de încadrare brută și pe cale de consecință, nu se include în aceasta pentru a fi luată în calcul la stabilirea indemnizației de încadrare netă.
Referitor la restituirea impozitului s-a reținut că este nefondată, deoarece sporul de vechime nu este inclus în calculul bazei de impozitare pentru formarea indemnizației de încadrare brută.
În ce privește acordarea primei de vacanță pe anul 2004, instanța de fond a apreciat că acest capăt de cerere este întemeiat deoarece prin nr.OUG146/2007, a fost reglementată modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare s fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare în perioada 2001-2006.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, reclamanta, intervenienta și pârâtul Ministerul Justiției,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul lor, reclamanta și intervenienta au susținut că soluția instanței de fond se întemeiază pe interpretarea greșită a legii deoarece ulterior pensionării lor, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile li s-a recunoscut dreptul la sporul de vechime și sporul anticorupție, și că se impune recalcularea indemnizației care le-a fost acordată în baza art.104 din Legea nr.92/1992, prin adăugarea celor două sporuri, precum și înlăturarea dublei impozitări făcute de pârâtul Tribunalul Sibiu.
În plus, intervenienta a solicitat recalcularea indemnizației, prin luarea în calcula și a reducerii de impozit cu 30%, urmare a medalierii acesteia cu diploma "Meritul Judiciar" clasa a - III - a, conform sentibnței civile nr.1475/2006 a Tribunalului Sibiu.
În drept, a invocat art.304/1 Cod proc.civ.
Prin recursul său, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat modificarea în parte sentinței atacate, în sensul respingerii și a capătului de cerere având ca obiect plata primei de concediu pe anul 2004.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, a susținut că prin soluția pronunțată, prima instanță a încălcat prevederile art.329 alin.3 Cod proc.civ. potrivit cărora " Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.".
Prin urmare, din moment ce prin Decizia nr. XXIII din 12.12.2005 a - Secțiile Unite pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general la Parchetului de pe lângă, s-a stabilit că magistrații sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu doar pentru anii 2001-2002 astfel cum a fost reglementată prin art.41/1din Legea nr.50/1996 modificată și completată, instanța de fond nu mai putea să acorde primele solicitate de către reclamantă și intervenientă deoarece potrivit considerentelor expuse în Decizia nr. XXIII /2005, acest drept a încetat să mai subziste, începând cu data de 1.01.2003, când intrat în vigoare nr.OUG177/2002.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că este fondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, din următoarele considerente:
Prin Decizia nr. XXIII /12.12.2005 a - Secțiile Unite, s-a statuat că " În aplicarea dispozițiilor art. 41/1alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, introdus prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, stabilesc:
Prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, pentru magistrați și personalul auxiliar, se acordă numai pentru anii 2001 și 2002, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată."
Referitor la primele de concediu pe anii2003-2004, s-a statuat că prin OUG nr. 177/2002, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2003, s-a prevăzut, la art. 50 alin. 2, că "pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 1/1 și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești [.], cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare " .
Rezultă deci că la data de 1 ianuarie 2003, când a intrat în vigoare ordonanța de urgență menționată, erau abrogate implicit și dispozițiile art. 41/1 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, referitoare la dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate, în baza acestei legi, la o primă pentru perioada concediului de odihnă.
În raport cu această situație, dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate în baza Legii nr. 50/1996 a încetat să mai subziste, nemaiputând să fie pretins, cu începere de la data de 1 ianuarie 2003.
Ori, otrivit p. art. 329 alin. 3.pr.civilă " dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", instituția recursului în interesul legii găsindu-și rațiunea în necesitatea formării și menținerii unei jurisprudențe unitare pe întreg teritoriul țării, astfel că deciziile pronunțate asupra recursurilor în interesul legii au valoarea unui izvor de drept secundar, apropiindu-se de actele normative, întrucât au caracter general - abstract și un caracter de obligativitate.
Chiar dacă instanța supremă face referire la perioada 2001- 2004, perioada în care exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu a fost suspendat prin nr.OUG 33/2001 și legile succesive privind bugetul de stat, obiectul deciziei îl reprezintă aplicarea dispozițiilor art. 41/1 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, introdus prin OG nr. 83/2000.
Față de cele de mai sus, în speță, este obligatorie dezlegarea acestei probleme de drept, respectiv, faptul că dreptul reglementat de acest text de lege a încetat să mai subziste, începând cu data de 01.01.2003, când a intrat în vigoare G nr. 177/2002, de abrogare implicită a dispozițiilor art. 41 indice 1 alin.1 din Legea nr. 50/1996.
Acest aspect este reținut în mod clar și neechivoc de către instanța supremă în decizia în interesul legii, așa încât interpretarea legii dată prin decizia sus menționata este relevantă și obligatorie, nu numai pentru perioada 2001-2004 ci și ulterior acesteia.
În același sens, este de reținut că prin nr.OG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților - care constituie legea specială în domeniul salarizării acestei categorii profesionale, nu s-a mai prevăzut dreptul la prima de concediu pentru magistrați, abia prin legea nr.45/60.03.2007 publicată în Of. nr.169/2007, de aprobare a G nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, acest drept fiind reglementat din nou.
Deci, pentru a beneficia de protecția legii interne precum și a normelor europene invocate de reclamanți, un drept trebuie să-și aibă izvorul într-un act normativ, ori, în lipsa normei legale care să reglementeze un atare drept pe perioada în discuție, instanța de fond a apreciat, în mod greșit, că pretențiile reclamantei și intervenientei referitoare la plata primei de concediu pe anul 2004 sunt întemeiate, astfel că se impune modificarea sentinței pronunțate la fond, în sensul celor solicitate de recurentul Ministerul Justiției.
Referitor la criticile aduse hotărârii primei instanțe, de către reclamanta și intervenienta, se constată că sunt nefondate, pentru următoarele motive:
Atât reclamanta cât și intervenienta s-au pensionat la data de 1.10.2004, respectiv la data de 1.07.2004, beneficiind de indemnizația prevăzută de art.104 din Legea nr.92/1992, fără ca sporul de vechime și sporul anticorupție să fie inclus în baza de calcul
Potrivit art.104 din lege, "Magistrații cu o vechime continuă în magistratură în ultimii 20 de ani, înainte de data pensionării sau a eliberării din funcție pentru motive neimputabile, beneficiază la această dată de o indemnizație egală cu 5 salarii de bază nete".
Sporul de vechime le-a fost recunoscut celor două recurente, alături de cel anticorupție, ulterior pensionării acestora, în temeiul unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Prin cererile lor recurentele au susținut că se impune recalcularea indemnizației de care au beneficiat, în temeiul art.104 din Legea nr.92/1992, prin luarea în calcul la stabilirea salariului de bază net și a acestui spor de vechime.
Art. 3 alin.1 din nr.OUG177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, în forma în vigoare la data pensionării reclamantelor prevede că: "Magistrații au dreptul, pentru activitatea desfășurată, la oindemnizație de încadrare brută lunară, stabilită pe funcții, în raport cu nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechimea în magistratură."
Potrivit art.4 alin.1 din nr.OUG177/2002: "Magistrații beneficiază, în raport cu vechimea efectivă în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Curtea Supremă de Justiție sau de personal asimilat magistraților, de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art. 3 alin. (2), calculată în procente la indemnizația brută, după cum urmează:
- de la 5 la 10 ani - 5%;
- de la 10 la 15 ani - 10%;
- de la 15 la 20 de ani - 15%;
- peste 20 de ani - 20%.
(2) Indemnizația majorată potrivit alin. (1) se acordă de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea efectivă în funcțiile prevăzute la alin. (1) și constituie indemnizația de încadrare brută lunară.
(3) Indemnizația de încadrare majorată potrivit alin. (1) se ia în calcul la stabilirea pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale, la stabilirea, recalcularea și actualizarea pensiei de serviciu, reglementată de Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a oricăror alte drepturi ce se determină pe baza veniturilor salariale."
Din coroborarea textelor de lege de mai sus rezultă cu claritate faptul că sporul de vechime nu face parte din indemnizația de încadrare brută lunară și prin urmare nu poate fi luată în calcul la stabilirea salariilor de bază nete prevăzute de art.104 din Legea nr.92/1992.
Este adevărat că la art. 2 alin.1 din Legea nr. 50/1996 se prevedea, că: "de bazăale magistraților se stabilesc pe funcții, grade profesionale și gradații, în raport cu nivelul instanțelor și al parchetelor și cu vechimea în magistratură, conform anexei nr. 1".
Această dispoziție legală a fost însă abrogată prin nr.OUG177/2002, care a prevăzut la art.3,indemnizația de încadrare brută lunarăîn locul salariului de bazăși a stabilit un nou mod de determinare a acestei indemnizații decât cel prevăzut anterior pentru salariul de bază (indemnizația de încadrare brută lunară se determină prin înmulțirea valorii de referință sectorială, înmulțită cu coeficientul de ierarhizare, la care se adaugă majorarea prevăzută de art.4 din nr.OUG177/2002).
Prin urmare, instanța de fond a apreciat în mod corect că, la determinarea indemnizației prevăzute de art.104 din Legea nr.92/1992, nu se ia în calcul sporul de vechime solicitat de recurente, aceleași considerente fiind valabile și în ce privește sporul anticorupție, care le-a fost de asemenea recunoscut prin hotărâri judecătorești.
Totodată nici critica vizând impozitarea dublă a indemnizației nu poate fi reținută, din moment ce sporul de vechime nu fost inclus în baza de calcul a indemnizației prevăzută de art.104 din Legea nr.92/1992.
În raport de cele ce preced, în temeiul art.312 alin.2 Cod proc.civ. coroborat cu art.81 alin.1 din Legea nr.168/1999, Curtea va admite ca fondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și va dispune modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii capătului de cerere având ca obiect plata primei de concediu pe anul 2004, către reclamanta și intervenienta.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Conform art.312 alin.1 Cod proc.civ. se va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta și intervenienta împotriva aceleiași hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.542/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Modifică, în parte, sentința atacată în ce privește prima de concediu pe anul 2004, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta și a cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta, având ca obiect plata primei de concediu pe anul 2004.
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta și de intervenienta în interes propriu.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 1.06.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./Thred. 2ex.
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Ana Doriani, Monica Maria
