Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 72/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR.72/CM
Ședința publică de la 11 2008
Completul specializat pentru cauze
Privind conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol Marcel Nistor Lucian Neacșu
Magistrat Asistent - -
Magistrat Asistent - -
Grefier - -
Pe rol, soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta, cu domiciliul procesual ales în C,-, județul C, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în-, sector 5, CURTEA DE APEL CRAIOVA, cu sediul în-, județul O și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în-, sector 5 și cu sediul procesual ales la. C, b-dul - nr. 18, județul C, TRIBUNALUL O L, cu sediul în S,-, județul O, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție - spor 50%.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefierul de ședință, care a evidențiat stadiul dosarului, părțile din dosar, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța, având în vedere că reclamanta a solicitat judecata cauzei și în lipsă, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin cererea formulată reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției,Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL CRAIOVA și TRIBUNALUL O L obligarea acestora la plata drepturilor salariale cuvenite fiecărei reclamante rezultând din acordarea sporului de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.09.2005 - 31.03.2007.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în perioada menționată a fost încadrată ca judecător stagiar la judecătoria Slatina
Precizează reclamanta că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiau de "un spor de 50% din salariul de bază brut lunar", însă, acest text de lege a fost abrogat prin articolul 1 pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Menționează reclamanta că, OG nr.83/2000 este o ordonanță ordinară, emisă cu încălcarea dispozițiilor art.144 din Constituția României, în vigoare la data respectivă reglementând domenii ce nu pot face decât obiectul legilor organice.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor motivat de faptul că, elaborarea bugetului oricărei autorități sau instituții publice inclusiv a bugetului general consolidat reprezintă un complex de activități proprii sau în colaborare care în final sunt supuse cenzurii Parlamentului. A considerat că în cauzele în care au ca obiect litigii de muncă,părți nu pot fi decât salariații,angajatorii,sindicatele sau patronatul,conform art.282 din Codul Muncii,ministerul fiind în speța dedusă judecății un terț care are ca atribuțiuni întocmirea proiectului de buget la propunerea ordonatorului principal de credite - Ministerul d e Justiție.
Potrivit art.137.Cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de fond și de procedură invocate. Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor prin întâmpinare,instanța o va respinge pentru următoarele considerente: Este adevărat, că potrivit art.281 Codul Muncii -Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau,după caz,colective de muncă prevăzute de prezentul cod,precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod",iar art.282 din Codul Muncii menționează că pot fi părți în conflictele de muncă-salariații,angajatorii,sindicatele și patronatele, cât și alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului d e procedură civilă.
Calitatea procesual pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor,rezultă nu din calitatea de angajator a reclamanților,ci din normele legale privind elaborarea proiectelor de buget. Potrivit art.118 din.304/2004 privind organizarea judiciară,activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. În conformitate cu prevederile art.3 alin1,pct.2 din HG./2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor,acesta elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului legii de rectificare a bugetului de stat,operând rectificările corespunzătoare. Ministerul Justiției,în calitatea de ordonator de credite va întocmi necesarul sumelor de bani,reprezentând drepturi salariale neacordate,iar Ministerul Economiei și Finanțelor,în virtutea rolului său de elaborare a proiectului bugetului de stat,va face propuneri de rectificare a acestui buget. În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare,Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate. În motivarea hotărârii, instanță a reținut următoarele considerente:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată că reclamanta a avut calitatea de magistrat la judecătoria Slatina T pe perioada menționată:
Pentru magistrați dreptul la un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat prin art. 47 din legea nr.50/1996 republicată.
Textul de lege a fost abrogat prin art. 42 din OG 83/2000 pentru modificarea și completarea legii nr.50/1996.
Abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 114 al.3 din Constituția României din anul 1991 (actualul art. 108 din Constituția revizuită) și cu încălcarea limitelor delegării legislative fixate prin legea 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
În temeiul art. 107 al.3 din Constituția din 1991, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
În baza acestei dispoziții constituționale prin art.1 lit.a pct.1 din legea nr.125/13.07.2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea legii 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată, fără a se face vreo referire la abrogare.
Este de menționat și faptul că potrivit legii 24/2000 modificarea, completarea sau abrogarea sunt evenimente legislative care pot interveni după intrarea în vigoare a unui act normativ și sunt reglementate în mod distinct.
Cu toate acestea, prin OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale legii nr.50/1996.
În absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din legea 50/1996 Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ.
Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuia prevăzută expres în cuprinsul legii de abilitare.
Abilitarea de abrogare a unor acte normative a fost acordată în mod expres doar atunci când legiuitorul și-a exprimat această opțiune (ex. art. 1 lit. a pct.3 din legea nr.125/2000 care privește abrogarea art. 2 alin.3 pct. B lit. d) din Decretul nr.247/1977 cu privire la încadrarea cadrelor militare permanente în grupele I,II, sau II de muncă).
În concluzie, abrogarea art. 47 din legea 50/1996 prin OG 83/2000 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, motiv pentru care ea nu poate produce efecte juridice.
Susținerea pârâtului Ministerul Justiției chiar în cauze similare privind abrogarea tuturor sporurilor din legea 50/1996, ca măsură legislativă interpretată în contextul modificării sistemului de salarizare nu poate fi primită câtă vreme alte sporuri reglementate prin lege, cum ar fi sporul de stabilitate și sporul de toxicitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, sporul de vechime se aplică și în prezent.
Conform art. 1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
În practica sa Curtea Europeană a drepturilor Omului a statuat că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art. 1, dacă acest drept există în patrimoniul celui care invocă protecția sa.
Prin decizia nr.21/10.03.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut
lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin legea nr.331/2001.
În conformitate cu dispozițiile art.329 al.3 cod procedură civilă referitoare la recursul în interesul legii, dezlegarea problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Este adevărat că prin art. I pct.42 din OG nr.83/2000 s-au abrogat disp. art.47 din Legea nr.50/1996 mai sus expuse, însă procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii 125/2000 privind abilitarea guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 salin.3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art.1 pct.1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar în ceea ce privește modificarea și completarea legii 50/1996, însă cu toate acestea prin OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996.
S-au încălcat astfel disp. art.56 - 62 din Legea nr.24/2000 privind Normele de tehnică legislativă, potrivit cu care modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Potrivit art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, solicitat de reclamantă fiind un drept de creanță este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO.
Potrivit art.35 din Legea nr.500/2004 Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu întocmește proiectele legilor bugetare și proiectul bugetelor pe care le depune la guvern până la data de 30 sept. a fiecărui an.
În același timp, potrivit art.15 din HG nr.93/2000 toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art.118 din Legea nr.304/2004.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
În motivarea recursului, Ministerul Justiției a invocat în esență următoarele motive de recurs:
Art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat total și explicit prin OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Tribunalul Tulceaa reținut incorect că abrogarea realizată de OG nr.83/2000 este realizată cu depășirea de către Guvern a prevederilor legii de abilitare.
Potrivit art.62 alin.5 din Legea nr.24/2000 abrogările parțiale sunt asimilate modificărilor de acte normative.
Conform Legii nr.125/2000 Guvernul a fost abilitat pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
OG nr.83/2000 a fost aprobată prin Legea nr.334/2000.
Parlamentul a avut deci ocazia să cenzureze dispozițiile OG nr.83/2000 neconforme cu Legea nr.125/2000.
Adoptarea OG nr.83/2000 a avut printre obiective modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești.
Prin această ordonanță s-au mărit în mod substanțial atât valoarea de referință sectorială pentru stabilirea indemnizațiilor din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor, precum și ale personalului auxiliar de specialitate.
În speță, nu au incidență prevederile art.1 din Protocolul 1.
Curtea a stabilit cu titlu de principiu, că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art.1, însă în speță magistrații nu au fost lipsiți niciodată de drepturile lor, utilitatea publică a abrogării sporului de 50% a fost tocmai modificarea sistemului de remunerare a magistraților prin coordonarea lui cu cel stabilit de legea nr.154/1998.
Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat în esență, următoarele motive de recurs:
Instanța a interpretat în mod greșit dispozițiile art.35 din Legea nr.500/2004, apreciind că Ministerul Economiei și Finanțelor poate decide asupra cuantumului cheltuielilor bugetare ale Ministerului Justiției.
Conform actului normativ citat, elaborarea bugetului oricărei autorități sau instituții publice, inclusiv a bugetului general reprezintă un complex de activități proprii sau colaborare care în final sunt supuse cenzurii Parlamentului.
Ministerul Economiei și Finanțelor este depozitarul informației generale asupra veniturilor țării, decizia finală asupra cuantumului cheltuielilor bugetare aparținând Guvernului și în ultimă instanță Parlamentului.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursurile ca nefondate, pentru următoarele considerente:
Cu privire la recursul formulat de Ministerul Justiției:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată că reclamantele au avut calitatea de magistrați la Tribunalul Tulcea până la data pensionării:
Pentru magistrați dreptul la un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat prin art. 47 din legea nr.50/1996 republicată.
Textul de lege a fost abrogat prin art. 42 din OG 83/2000 pentru modificarea și completarea legii nr.50/1996.
Abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 114 al.3 din Constituția României din anul 1991 (actualul art. 108 din Constituția revizuită) și cu încălcarea limitelor delegării legislative fixate prin legea 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
În temeiul art. 107 al.3 din Constituția din 1991, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
În baza acestei dispoziții constituționale prin art.1 lit. a pct.1 din legea nr.125/13.07.2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea legii 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată, fără a se face vreo referire la abrogare.
Este de menționat și faptul că potrivit legii 24/2000 modificarea, completarea sau abrogarea sunt evenimente legislative care pot interveni după intrarea în vigoare a unui act normativ și sunt reglementate în mod distinct.
Cu toate acestea, prin OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale legii nr.50/1996.
În absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din legea 50/1996 Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ.
Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuia prevăzută expres în cuprinsul legii de abilitare.
Abilitarea de abrogare a unor acte normative a fost acordată în mod expres doar atunci când legiuitorul și-a exprimat această opțiune (ex. art. 1 lit. a pct.3 din legea nr.125/2000 care privește abrogarea art. 2 alin.3 pct. B lit. d) din Decretul nr.247/1977 cu privire la încadrarea cadrelor militare permanente în grupele I,II, sau II de muncă).
În concluzie, abrogarea art. 47 din legea 50/1996 prin OG 83/2000 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, motiv pentru care ea nu poate produce efecte juridice.
Susținerea pârâtului Ministerul Justiției privind abrogarea tuturor sporurilor din legea 50/1996, ca măsură legislativă interpretată în contextul modificării sistemului de salarizare nu poate fi primită câtă vreme alte sporuri reglementate prin lege, cum ar fi sporul de stabilitate și sporul de toxicitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, sporul de vechime se aplică și în prezent.
Conform art. 1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
În practica sa Curtea Europeană a drepturilor Omului a statuat că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art. 1, dacă acest drept există în patrimoniul celui care invocă protecția sa.
Susținerea pârâtului Ministerul Justiției că această condiție nu este îndeplinită în speță întrucât legislația nu prevede un spor de stres pentru reclamanți, nu poate fi reținută având în vedere faptul că dispozițiile art. 47 din legea 50/1996 au rămas în vigoare și după adoptarea OG nr.83/2000, ca urmare a faptului că abrogarea lor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, ceea ce înseamnă că dreptul de creanță al reclamanților există în patrimoniul acestora și poate fi ocrotit în temeiul art.1 din Protocolul 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin decizia nr.21/10.03.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin legea nr.331/2001.
În conformitate cu dispozițiile art.329 al.3 cod procedură civilă referitoare la recursul în interesul legii, dezlegarea problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Cu privire la recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor:
În conformitate cu dispozițiile art.282 Codul Muncii, pot fi părți în litigiul de muncă, pe lângă angajatorii propriu-ziși și alte persoane juridice sau fizice care au această vocație, în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă.
Calitatea procesual pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor, rezultă nu din calitatea de angajator a reclamanților, ci din normele legale privind elaborarea proiectelor de buget.
Potrivit art.118 din Legea nbr.304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
În conformitate cu prevederile art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor, elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator de credite va întocmi necesarul sumelor de bani, reprezentând drepturi salariale neacordate, iar Ministerului Economiei și Finanțelor, în virtutea rolului său de elaborare a proiectului bugetului de stat, va face propuneri de rectificare a acestui buget.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.312 Cod pr.civilă, Curtea a respins recursurile ca nefondate și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta, cu domiciliul procesual ales în C,-, județul C, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în-, sector 5, CURTEA DE APEL CRAIOVA, cu sediul în-, județul O și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în-, sector 5 și cu sediul procesual ales la. C, b-dul - nr. 18, județul C, TRIBUNALUL O L, cu sediul în S,-, județul
Obligă pârâții la plata sporului de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu 1 septembrie 2005 - 31.03.2007.
Respinge excepția calității procesual pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.11.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Asistent magistrat,
- -,
- -
Grefier,
- -
Red.hot - asis.jud.-
- gref.-
6 ex./02.12.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol Marcel Nistor Lucian Neacșu
