Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 784/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.784/2009
Ședința publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Mureșan Monica Maria JUDECĂTOR 2: Crețoiu Victor
- - - JUDECĂTOR 3: Vesa
- -judecător
- - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâții Curtea de Apel Alba Iulia și Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.511/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care față de actele și lucrările de la dosar instanța trece la soluționarea cauzei și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Sub Dosar nr- s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu acțiunea de dreptul muncii formulată de reclamanții, etc. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba -I, Tribunalul Hunedoara, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării având ca obiect obligarea acordarea creșterilor salariale:
- cu 5% începând cu data de 01.01 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006;
-cu 2% începând cu data de 01.04. 2007 față de nivelul din luna martie 2007;
- cu 11% începând cu data de 01.10. 2007 față de nivelul din luna septembrie 2007;
-acordarea creșterilor salariale actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă;
-obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba -I să efectueze pentru fiecare reclamant cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă,
-obligarea pârâților la eventualele cheltuieli de judecată.
În susținerea acțiunii, reclamanții arată că prin nr.OG6, 10,13 din anul 2007 s-au prevăzut creșteri salariale ale funcționarilor publici, personalului salarizat potrivit nr.OG24/2000 și a celui salarizat potrivit anexelor nr.II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică precum și pentru personalul didactic din învățământ salarizat potrivit Legii nr.128/1997. Reclamanții susțin că prin nr.OG8/2007 au fost stabilite salariile de bază pentru personalul de specialitate din cadrul instanțelor de judecată și al parchetelor de pe lângă acestea pe baza valorii sectoriale cuprinsă în nr.OUG27/2006 nemodificată până în prezent și a coeficientului de multiplicare pe grade sau trepte profesionale în raport cu funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate precum și de nivelul instanței sau parchetului, modificându-se doar coeficienții de multiplicare. Reclamanții consideră că prin excluderea categoriei de personal din care fac parte de la acordarea creșterilor salariale reprezintă o discriminare, drept pentru care solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Pârâtul, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de împrejurarea că în temeiul prevederilor art.27 din nr.OG137/2000 această instituție este abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de discriminare, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de ordonanță, drept pentru care judecarea cauzei se realizează cu citarea obligatorie a în sensul stabilirii caracterului discriminatoriu al faptei dar nu în calitate de pârât, astfel încât solicită admiterea excepției.
Pe fondul cauzei, pârâtul solicită fie amânarea pronunțării instanței pe capătul de cerere ce vizează discriminarea sau suspendarea cauzei până când se va pronunța asupra existenței sau inexistenței discriminării.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiției solicită respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată. În susținerea apărării, Ministerul Justiției arată că prin nr.OG8/2007 aprobată prin Legea nr.247/2007 legiuitorul a acordat personalului auxiliar de specialitate creșteri salariale pentru anul 2007 în trepte începând cu 1 ianuarie 2007-31 martie 2007, 1 aprilie 2007-30 septembrie 2007 și începând cu 1 octombrie 2007. În continuare se susține că prevederea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea sau dimpotrivă prevederea însă într-un alt cuantum în beneficiul altei categorii profesionale de asemenea retribuită de la bugetul de stat a unor drepturi salariale este o opțiune a legiuitorului și nu poate fi reținută ca discriminare. Pârâtul consideră că prin acordarea drepturilor solicitate de reclamanți se tinde la modificarea unor acte normative ceea ce este inadmisibil având în vedere principiul separației puterilor în stat care stabilește prin art.124, alin 3 din Constituție că judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.
Prin sentința civilă nr.511/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții, -, -, -, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Hunedoara și în consecință au fost obligați pârâții la acordarea creșterilor salariale, după cum urmează:
- cu 5 % începând cu 1 ianuarie 2007, față de nivelul lunii decembrie 2006,
- cu 2 % începând cu 1 aprilie 2007, față de nivelul lunii martie 2007,
- cu 11 % începând cu 1 octombrie 2007, față de nivelul lunii septembrie 2007, actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele, - în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Hunedoara și în consecință:
Au fost obligați pârâții la acordarea creșterilor salariale, după cum urmează:
- cu 5 % începând cu 1 ianuarie 2007, față de nivelul lunii decembrie 2006,
- cu 2 % începând cu 1 aprilie 2007, față de nivelul lunii martie 2007;
drepturi actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă.
A fost obligată pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze pentru fiecare reclamant cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă.
S-a respins acțiunea față de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în privința excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul că aceasta este neîntemeiată, întrucât această instituție are doar calitatea de expert în domeniul nediscriminării potrivit nr.OG137/2000 și nu calitate de pârât în cauză.
Pe fond s-a avut în vedere că în 2007 s-au acordat majorări salariale demnitarilor, funcționarilor publici și personalului contractual, majorări de la care au fost excluși magistrații (OG nr.10/2007), în această situație instanța constatând existența unei discriminări potrivit art.5 alin.1 Codul muncii și nr.OG137/2000.
În drept s-au mai reținut dispozițiile art.23 din Declarația universală a Drepturilor Omului și Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Curtea de Apel Alba Iulia și Ministerul Justiției și Libertăților
Curtea de Apel Alba Iuliaa solicitat admiterea recursului său, modificarea hotărârii atacate și pe fond respingerea acțiunii reclamanților, motivat de faptul că prin soluția pronunțată se tinde la modificarea actelor normative și acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege, în condițiile în care reclamanții fac trimitere la majorări salariale ce se acordă personalului bugetar în temeiul legilor speciale de salarizare, ce nu sunt aplicabile personalului auxiliar de specialitate al instanțelor.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților B solicită în temeiul art.304 pct.9 Cod pr.civilă, raportat la art.312 Cod pr.civilă, admiterea recursului său, modificarea sentinței atacate, admiterea excepțiilor invocate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare susține excepția lipsei calității procesuale pasive în raport cu discriminarea, despre care fac vorbire reclamanții potrivit nr.OG137/2000, întrucât discriminarea invocată rezultă din lege și nu din modul de aplicare a acesteia.
Pe fondul cauzei, se arată în esență că reclamanții sunt salarizați în temeiul unei legi speciale de salarizare, nr.OG8/2007, neputând beneficia de alte drepturi neprevăzute în lege sau prevăzute în alte acte normative și pentru alte categorii profesionale.
În 2007, reclamanții au beneficiat de majorări salariale prin majorarea coeficienților de multiplicare și nu a valorii de referință sectorială, iar prin prezenta acțiune nu fac altceva decât tind la modificarea actelor normative, fapt inadmisibil.
Acordarea unor drepturi neprevăzute de lege ar depăși limitele puterii judecătorești și ar aroga atribuții de legiferare acesteia, ceea ce ar încălca principiul constituțional al separației și echilibrului puterilor statului.
S-a mai susținut că reglementarea prin lege a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG137/2000.
Reclamanții intimați nu au depus întâmpinare în recurs.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă reține următoarele:
Recursurile sunt fondate, iar față de considerentele ce vor fi expuse excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Justiției și Libertăților apare ca lipsită de interes.
Astfel, reclamanții sunt angajați personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Petroșani. Prin acțiunea promovată în cauză solicită acordarea creșterilor salariale prevăzute de Ordonanțele Guvernului nr. 6, 10 și 11, invocând o starediscriminareafață de personalul din sectorul bugetar care a beneficiat de aceste creșteri.
Situația personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor, reglementată prin Ordonanța Guvernului nr. 8/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, nu poate fi considerată " comparabilă" în nici un fel cu cea a personalului bugetar, a cărui statut este reglementat prin legi de sine stătătoare și ca atare, nu ne aflăm nici într-un caz de discriminare reglementat de OG.nr.137/2000 invocat de reclamanți. Nu orice diferență de tratament semnifică discriminare; pentru a fi reținut tratamentul diferențiat, injust este necesar să se stabilească că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional a unei categorii este o problemă ce nu poate fi apreciată din punct de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 invocată ca temei juridic al pretențiilor în cauză.
În afara legii nu putem vorbi de discriminare în sensul nr.OG137/2000 cu modificările și completările ulterioare.
În concluzie, situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariații determină soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității, ce nu semnifică uniformitate (deciziile Curții Constituționale nr.168/1988, 294/2001).
În acest sens, prin Deciziile nr.818, 819, 820, 821/03.07.2008 Curtea Constituțională a statuat că" prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.".
În fine, nefiind un drept reglementat printr-un act normativ în vigoare nu face obiectul protecției prevăzute de art.14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale. Acest articol, așa cum a statuat CEDO, în jurisprudența sa( cazul Thimmenos contra Greciei) nu are o existență independentă, întrucât are efect doar în relație cu drepturile și libertățile protejate de prevederile Convenției și Protocoalele sale", ori dreptul la diverse sporuri nu este în mod evident un drept fundamental, apărat și garantat de Convenție.
Pe de altă parte, așa cum corect susține recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, personalul auxiliar de specialitate este salarizat conform nr.OG 8/24 ianuarie 2007 intrată în vigoare la data de 4 februarie 2007.
Conform art. 27 alin.2 din nr.OG 8/2007 drepturile de salarizare prevăzute de ordonanță vor fi actualizate prin aplicarea majorărilor acordate în conformitate cu prevederile legale.
La art.28 din actul normativ menționat, se prevede expres că anexele nr.1a-3a, 1b-3b și 1c-3c, fac parte integrantă din actul normativ, iar art.29 stabilește modalitatea de aplicare a celor 3 etape de majorare a salariilor individuale lunare de bază, potrivit OG nr.8/2007.
Coroborând aceste dispoziții legale, Curtea va reține că potrivit anexelor 1a, 1b și 1c din nr.OG 8/2007 personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești a beneficiat în cursul anului 2007 de majorări salariale prin majorarea coeficienților de multiplicare în trei tranșe, respectiv:
-pentru perioada 01.01.2007-31.03.2007 coeficientul de multiplicare a crescut față de data de 31.12.2006 procentual cu 5%;
-pentru perioada 01.04.2007-30.09.2007, coeficientul de multiplicare a crescut față de 31.03.2007 procentual cu 2%.
-pentru perioada 01.10.2007-31.12.2007, coeficientul de multiplicare a crescut față de 30.09.2007 procentual cu 12%.
Astfel, se constată că prin nr.OG8/2007 aprobată prin Legea nr.247/2007, au fost acordate în cursul anului 2007 creșteri salariale reclamanților, care depășesc rata inflației.
Prin urmare, aflându-se între categoriile profesionale care au beneficiat de creșteri salariale, în mod greșit prima instanță a reținut că personalul auxiliar de specialitate se află într- stare de discriminare prin nerespectarea dreptului la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va admite recursurile declarate în cauză, va modifica în parte sentința atacată și pe fond va respinge acțiunea reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Curtea de Apel Alba Iulia și Ministerul Justiției și Libertăților B, împotriva sentinței civile nr.511/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Modifică în parte sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanții, -, -, -, -, - împotriva pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Hunedoara.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.06. 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - --CO - - -
Semnează vicepreședinte
Curtea de Apel
Grefier,
--CO
Semnează prim grefier
Red.
Tehnored./ 2 ex
Jud.
Președinte:Mureșan Monica MariaJudecători:Mureșan Monica Maria, Crețoiu Victor, Vesa
