Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 8/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR.8/
Ședința publică din 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Ion Ioneci Violeta Neculai
Asistent judiciar - - -
Asistent judiciar -
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea acțiunii formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, TRIBUNALUL B, CURTEA DE APEL GALAȚI și MINISTERUL JUSTIȚIEI, cauza având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22.09.2008 care au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 24.09.2008.
CURTEA
Asupra acțiunii civile formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției,Curtea de Apel Galați și Tribunalul Brăila.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial sub nr.1136/113/16.05.2008 pe rolul Tribunalului Brăila, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Brăila solicitând să se constate discriminarea existentă între alte categorii profesionale și judecători prin neacordarea indemnizației de dispozitiv reprezentând un spor lunar de 25% din salariul de bază brut.
Au solicitat obligarea pârâților la plata acestor drepturi pe o perioadă de trei ani de la data sesizării instanței pentru reclamanți iar pentru reclamanta de la data de 01.01.2007, și în continuare până la încetarea discriminării pentru toți reclamanții,sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație până la data achitării integrale.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat faptul că îndeplinesc funcția de judecători de tribunal în cadrul secției penale iar prin Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.387/22.09.2005 și modificat prin Hotărârea nr.325/2006,art.98 al.1 pct.5 și în baza planificărilor întocmite de președintele secției și aprobat de colegiul de conducere al instanței,sunt obligați să efectueze serviciul de permanență atât în orele de program cât și în afara acestuia,respectiv după orele de program,în timpul zilei și nopții,precum și în aceleași condiții în zilele de sărbători legale,fără a fi recompensați în vreun fel pentru aceste servicii.
Au menționat că serviciul de permanență îl efectuează pentru a judeca cauzele urgente,în principal cele referitoare la măsurile preventive ce se iau împotriva inculpaților dar și,într-o măsură, cele referitoare la mandatele europene emise de țările aparținând Uniunii Europene, conform Legii 302/2004 privind cooperarea internațională în materie penală, precum și alte măsuri procesual penale urgente (ex.interceptări convorbiri telefonice,mandate de percheziție,etc.)
În timpul serviciului de permanență,reclamanții trebuie să fie permanent la dispoziția instanței de judecată,apți de a judeca cauzele pentru care sunt solicitați,în mod prompt,fără a se admite înlocuirea. În situația în care un judecător aflat în serviciul de permanență,după efectuarea orelor de program,nu s-ar prezenta la serviciu în cazurile urgente sus menționate,este pasibil de sancțiune disciplinară.
Acest serviciu aduce atingere unui drept fundamental al omului,respectiv dreptul la libera circulație a persoanei,în sensul că judecătorii aflați în serviciul de permanență nu pot părăsi localitatea și nu pot efectua activități de natură a le diminua abilitățile necesare.
Toate aceste restricții impun acordarea unei compensații materiale,astfel cum beneficiază alte categorii salariale.
Reclamanții au considerat că sunt discriminați de alte categorii de personal,respectiv cadrele militare în activitate,militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție,solda de grad,solda de merit,indemnizația de comandă și gradații,respectiv din salariul de bază,stabilit prin Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională,ordine publică și siguranță națională,precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Prin această lege se acordă aceleași drepturi salariale și elevilor și studenților militari ai instituțiilor de învățământ militare și civile,militari cu termen redus,militari în termen și fiii regimentului.
De asemenea, salariații din cadrul consiliilor locale ale primăriilor precum și cei ai prefecturilor municipiilor beneficiază de indemnizația de dispozitiv în baza hotărârilor consiliilor locale,respectiv HOT.nr.16/2007 a Consiliului Județean S M,Hot.Consiliului Județean D,precum și altele asemenea hotărâri,întrucât prin natura funcției, sunt obligați să se prezinte la serviciu,în situații de urgență.
Prin urmare, este nefiresc, nelegal și discriminatoriu ca judecătorii de la secția penală, care prin natura funcției și a prevederilor legale sunt obligați să se afle în timpul lor liber la dispoziția instanței de judecată și, în mod destul de frecvent, solicitați la orice oră din zi sau din noapte, să judece și să soluționeze cauze de M importanță și indiscutabilă răspundere.
Ordonanța de Urgență nr.27/7.04.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor,procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției stabilește prin art.2 că salarizarea și celelalte drepturi ale magistraților se stabilesc ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea,complexitatea și riscurile funcției,de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal.
Pentru eliminarea discriminării au solicitat obligarea pârâților la plata sporului de 25% din salariul brut,intitulat în literatura de specialitate și în actele normative indemnizație de dispozitiv, de la data promovării prezentei acțiuni și în viitor până la încetarea discriminării,precum și retroactiv pe ultimii 3 ani, calculat la rata inflației până la achitarea efectivă a sumelor solicitate și înscrierea acestor drepturi în carnetele de muncă a reclamanților.
În drept au mai invocat art.16 și 20 din Constituția României, art.7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.1, al.2 lit.e pct.j și art.2 din nr.OG137/2000, deciziile Curții Constituționale nr.1/1994 și 135/1996, art.5 și art.295 Codul muncii.
Au solicitat citarea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării conform art.27 al.3 din nr.OG137/2000.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că, în esență, cererea reclamanților are ca obiect obligarea pârâților la repararea pagubelor cauzate prin discriminarea ce ar rezulta din lege iar Ministerul Justiției nu are atribuții de legiferare, ci doar de aplicare legilor în vigoare, singura autoritate legislativă fiind Parlamentul României.
A mai considerat acțiunea care are ca obiect acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege sau prin care se tinde la modificarea actelor normative ca fiind inadmisibilă față de prevederile art.124 al.3 din Constituția României, întrucât s-ar depăși limitele puterii judecătorești iar instanța de judecată și-ar aroga atribuția de legiferare, intervenind în mod nepermis în sfera de atribuții a autorității legiuitoare.
Pretențiile reclamanților se circumscriu unei probleme de legiferare ce reprezintă o opțiune specială a legiuitorului acesta fiind singurul care să poată aprecia și stabili asupra sporurilor sau adaosurilor care se acordă anumitor categorii de salariați.
A invocat practica Curții Constituționale arătând că principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
A mai învederat faptul că reclamanții nu se află într- situație similară sau comparabilă cu lucrătorilor de poliție sau a altor categorii de bugetari, fiecare bucurându-se de un statut aparte, reglementat de legi de organizare diferite și având legi proprii de salarizare adoptate ca atare de legiuitor.
După cum reclamanții însăși arată,asigurarea permanenței reprezintă o obligație de serviciu asumată odată cu ocuparea funcției pe care o dețin iar motivarea privind încălcarea dreptului la libera circulație nu poate fi, în mod evident, primită.
A mai invocat prevederile art.53 din Constituție, măsura restrângerii dreptului la libera circulație fiind reglementată de legiuitor ca o măsură necesară și proporțională cu scopul urmărit, și anume înfăptuirea actului de justiție,apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor față de care se dispun măsuri procesuale cu caracter urgent.
A considerat astfel,pentru argumentele invocate,pretențiile formulate de reclamanți prin acțiune ca vădit neîntemeiate,solicitând respingerea lor ca atare.
Prin încheierea de ședință din 07.07.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Brăila s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul acestei instanțe și înaintarea spre competentă soluționare la Curtea de APEL GALAȚI,în conformitate cu prevederile art.II al.2 din nr.OUG75/2008.
Pe rolul Curții de APEL GALAȚI - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale cauza a fost înregistrată la data de 14.07.2008 cu păstrarea numărului unic al dosarului.
S-a dispus introducerea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării potrivit solicitării reclamanților prin cererea introductivă și au fost solicitate relații pârâtei Tribunalul Brăila cu privire la funcția îndeplinită și perioada lucrată de către fiecare dintre reclamanți.
Astfel învestită cu soluționarea prezentului litigiu,curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Justiției, aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală reprezintă îndreptățirea unei persoane de a figura ca parte în proces și presupune existența unei identități între titularii raportului juridic dedus judecății,din punct de vedere al dreptului afirmat (calitate procesuală activă) și obligației corelative (calitate procesuală pasivă).
Calitatea procesuală se stabilește funcție de dreptul ce face obiectul judecății, cărui existență sau inexistență urmează a se constata prin hotărârea judecătorească.
În speță, reclamanții au invocat o situație pe care o apreciază discriminatorie, rezultând din raporturile juridice de muncă, în referire la funcțiile ocupate și modalitatea de salarizare a acestora.
Pârâtului Ministerul Justiției îi revin atribuții în acest sens,strâns legate de modalitatea finanțării de la bugetul de stat a activității instanțelor de judecată și parchetelor.
Potrivit art.131 al.2 din Legea nr.304/2004, bugetele curților de apel,ale tribunalelor, ale tribunalelor specializate și ale judecătoriilor sunt gestionate de Ministerul Justiției,Ministerul Justiției având calitatea de ordonator principal de credite.
Atribuții în legătură cu obiectul cauzei revine pârâtului Ministerul Justiției ținându-se seama și de rolul său în elaborarea,coordonarea și aplicarea strategiei și a programului de guvernare în vederea funcționării justiției ca serviciu public,veghind la stricta aplicare a legii,în conformitate cu principiile democratice ale statului de drept (art.1 al.1 din nr.HG83/2005).
Ministerul Justiției are atribuții inclusiv în domeniul elaborării și avizării proiectelor de acte normative care privesc funcționarea justiției și gestionarea patrimoniului,pune la dispoziția instanțelor judecătorești fondurile necesare în vederea desfășurării activității,fundamentează și elaborează proiectul bugetului de stat (art.4 din nr.HG83/2005).
Rezultă astfel cu prisosință atribuțiile ce revin pârâtului Ministerul Justiției în legătură cu obiectul prezentei judecăți,situație care justifică întrunirea condiției calității procesuale pasive, excepția privind lipsa acesteia urmând a fi respinsă ca nefondată.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de același pârât, aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
În susținerea excepției pârâtul a invocat obiectul acțiunii,respectiv că prin acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege sau prin care se tinde la modificarea actelor normative, acțiunea are caracter inadmisibil în considerarea principiului separației puterilor în stat.
Pretențiile reclamanților s-ar circumscrie unei probleme de legiferare și reprezintă opțiunea legiuitorului să aprecieze și să stabilească ce anume sporuri sau adaosuri se acordă anumitor categorii de salariați.
Motivarea dată excepției de către pârâtul Ministerul Justiției reprezintă astfel expresia unor apărări de fond ce privesc fundamentul pretențiilor formulate de către reclamanți iar nu caracterul unor chestiuni prealabile, în legătură cu caracterul admisibil sau inadmisibil al acțiunii.
De altfel, a accepta o asemenea excepție după modul în care a fost invocată și argumentată,ar însemna să nu mai poată fi analizat fondul raportului juridic litigios,aducându-se atingere principiului liberului acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, în accepțiunea dată de Curtea Europeană Drepturilor Omului.
Pe fondul cauzei,curtea reține următoarele:
Potrivit adresei nr.3498/41A/17.09.2008 emisă de pârâtul Tribunalul Brăila, reclamanții îndeplinesc funcția de judecători în cadrul secției penale acestei instanțe.
Salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor,procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției este reglementată de prevederile nr.OUG27/2006,cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art.2 din nr.OUG27/2006, salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor, procurorilor, ale personalului asimilat acestora și ale magistraților asistenți se stabilesc ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea,complexitatea de riscurile funcției,de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal.
Rezultă că pentru asemenea categorii profesionale,modul de salarizare este prestabilit prin lege, fapt ce se constituie într-un principiu distinct al sistemului de salarizare,determinat de alocarea fondurilor necesare de la bugetul de stat.
În speță,reclamanții au formulat prezenta acțiune solicitând constatarea existenței unei situații de discriminare privind neacordarea indemnizației de dispozitiv reprezentând un spor lunar de 25% din indemnizația de bază brută, obligarea pârâților la plata unor asemenea drepturi pe o perioadă de trei ani de la data sesizării instanței cu precizările aduse,actualizate cu indicele de inflație la data plății și înscrierea lor în carnetele de muncă.
Și-au motivat pretențiile pe faptul că au calitatea de judecători în cadrul secției penale a tribunalului,efectuează serviciul de permanență în mod planificat,după orele de program și în zilele de sărbători legale,solicitând recunoașterea și din punct de vedere salarial a unei asemenea activități.
Au făcut trimitere la situația altor categorii de salariați care beneficiază de indemnizație de dispozitiv: cadrele militare în activitate,militari angajați pe bază de contract și salariați civili potrivit Legii nr.138/1999, respectiv salariați din administrația publică, care sunt obligați să se prezinte la serviciu în caz de urgență.
Și-au întemeiat acțiunea pe existența unei situații de discriminare față de asemenea categorii profesionale solicitând, față de natura activităților desfășurate, recunoașterea unui atare drept salarial.
Însă, potrivit art.1 din nr.OG137/2000,au caracter discriminatoriu prevederile,criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane aflate în situații comparabile.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, interpretând art.14 din Convenție, a statuat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se fac distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
În speță nu ne aflăm în situația unui tratament discriminatoriu,reclamanții raportându-se la alte categorii profesionale care au un statut diferit, reglementat de legi de organizare diferite și cu un sistem de salarizare propriu,prevăzut ca atare prin lege.
De fapt,solicitările reclamanților pleacă de la faptul neprevederii în propria lege de salarizare a unei asemenea indemnizații de dispozitiv, considerată adecvată și necesară atribuțiilor pe care le îndeplinesc cu ocazia efectuării serviciului de permanență în cadrul instanței de judecată.
Cu alte cuvinte, vizează modalitatea de reglementare a drepturilor salariale prevăzute pentru judecători și punerea lor în acord cu atribuțiile ce le revin acestora,în referire expresă la activitatea desfășurată cu ocazia asigurării serviciului de permanență în cadrul instanțelor judecătorești.
În primul rând o asemenea activitate reprezintă o obligație de serviciu în acord cu locul și rolul justiției în statele de drept cu răspunderea și complexitatea funcției deținute de reclamanți și,în al doilea rând,o problemă de legiferare, de competență strictă a autorității legiuitoare.
Prin Decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale s-au constatat ca fiind neconstituționale prevederile art.27 al.1 din nr.OG137/2000,în măsura în care s-ar desprinde din acestea înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii,și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În consecință,pentru toate considerentele arătate,urmează să fie respinse ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității formulate de pârâtul Ministerul Justiției
Va fi respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, și, cu domiciliul ales la Tribunalul Brăila, nr.47, jud.B, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Brăila cu sediul în, nr.47, jud.B, Curtea de APEL GALAȚI cu sediul în-,jud.G, Ministerul Justiției cu sediul în B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității formulate de pârâtul Ministerul Justiției
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, și, cu domiciliul ales la Tribunalul Brăila, nr.47, jud.B, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Brăila cu sediul în, nr.47, jud.B, Curtea de APEL GALAȚI cu sediul în-, jud.G, Ministerul Justiției cu sediul în B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Asistent judiciar, - - |
Asistent judiciar, | ||
Grefier, |
sentința jud.-/28.10.2008
Tehnored. /14 ex./03 2008
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Ion Ioneci Violeta Neculai
