Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 856/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 856 /2009
Ședința publică de la 29 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Carmen Fiț
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria
- - - judecător
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de reclamanții, C, și împotriva sentinței civile nr. 119 DIN 10.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
În cauză a formulat cerere de abținere doamna judecător, încuviințată prin Încheierea nr. 224/R/CC/2009, drept pentru care s-a încheiat Proces verbal de incidență procedurală. La soluționarea cauzei participă doamna judecător - -, desemnată din planificarea de permanență a secției.
La apelul nominal efectuat în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la dosar au fost înregistrate întâmpinări din partea pârâtei Curtea de APEL ALBA IULIA și a pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților.
Instanța, având în vedere lucrările dosarului și împrejurarea că se solicită judecarea cauzei în lipsă, constată pricina în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față;
Constată că prin cererea înregistrată inițial, la Tribunalul ALBA sub nr- reclamanții, C, și au chemat în judecată pe pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de APEL ALBA IULIA, Tribunalul ALBA, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați pârâții la:
- plata de despăgubiri reprezentând diferențele salariale calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzuții de lege pentru funcțiile de demnitate publică:
Astfel:
pentru perioada 06.05.2005 - 30.09.2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform nr.OUG9/2005;
pentru perioada 01 10 2005- 31 01 2006 la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform nr.OUG9/2005;
pentru perioada 1.02.2006 - 31.08.2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform nr.OUG3/2006;
pentru perioada 1.09.2006 - 31.12.2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform nr.OUG3/2006;
pentru perioada 1.01.2007 - 31.03.2007 la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform nr.OG 10/2007;
pentru perioada 1.04.2007 - 30.09.2007 la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform nr.OG 10/2007;
pentru perioada 1.10.2007 - 31 12 2007 la zi, la valoarea ele referință sectorială de 405 lei, conform nr.OG10/2007, în raport cu valoarea de referință sectorială pentru care au fost calculate salariile în perioadele de mai sus.
- reactualizarea la zi a sumelor cuvenite conform punctului 1 în funcție de rata inflației de la data nașterii drepturilor și până la data plății efective
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut următoarele:
Potrivit art.1 din Legea nr.50/1996 "salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete se face ținându-le seama de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat, de pregătirea și competența profesională, precum și de incompatibilitate și interdicțiile pentru magistrați, prevăzute în Constituție și de Legea Nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească".
Potrivit art.2 din Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică "dispozițiile prezentei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de munci în sectorul bugetar". Conform art.3 din același act normativ, "funcția de demnitate publica este acea funcție publică care se ocupă prin mandat, obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii". Legea nr.154/1998 se aplică și "celor care ocupa funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, prevăzute în anexele la lege".
Potrivit art.9 din Legea nr.154/1998, se precizează că "prin legea bugetului de stat se stabilesc valoarea de referința universală și evoluția acesteia, în raport cu creșterea estimată a prețurilor de consum, cu indicatorii de prioritate intersectorială și cu valorile de referința sectoriale, ținând seama de prioritățile rezultate din obiectivele, proiectele, programele propuse de ordonatorii principali de credite, precum și de evoluția salariilor din alte sectoare de activitate decât cele bugetare".
Persoanele care ocupau funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică aveau dreptul, pentru activitatea desfășurată, la un salariu de bază lunar, în conformitate cu prevederile Anexei nr.III din același act normativ în conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din nr.OG 134/1999 "începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completări ie ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se concretizează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Potrivit art.11 din nr.OG83/2000; pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive.
Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi". Aliniatul 2 prevede că "valoarea de referință sectorială prevăzuta la alin.1 constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție". Alinatul 3 prevede că "ordonatorii principali de credite calculează nivelurile indemnizațiilor lunare și ale salariilor de bază ce corespund coeficienților de multiplicare și grilelor de intervale prevăzute în anexele nr.1, 2, 4, 5 și 51 la prezenta lege și valorii de referi iță sectorială stabilită la alin.1, rotunjite din o mie în o mie de lei, în favoarea personalului ".
OUG nr.2/2000 modifică coeficienții de multiplicare pentru unele funcții prevăzute în anexele V-VIII din Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
OUG nr.177/2002 stabilește salarizarea și alte drepturi ale magistraților. Conform art.2 alin.1 "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei ordonanțe de urgentă".
În conformitate cu prevederile art.2 alin.3 din 0.3. nr. 9/2005, privind creșterile salariate ce se vor acorda în anul 2005 personalului salarizat potrivit nr.OUG24/2000, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică "indemnizațiile lunare pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite, precum și pentru persoanele care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr.154/1998 privind sistemul do stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, sunt cele prevăzute în anexele nr. VIII și IX.
Prin nr.OUG27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, intrată în vigoare de la 1.04.2006, se prevede că indemnizația de salarizare se stabilește "pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integranta din prezenta ordonanță" (art. 3 alin.1)
Conform anexei 1 la nr.OUG27/2006, valoarea de referință sectorială a fost de 257 lei. Prevederea din Anexa 1 nr.OUG27/2006, încalcă principiile Constituției României, ale Legii nr.303/2004, privind Statutul magistraților, ale Codului Muncii și ale Legii privind combaterea discriminării. Valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare aplicată la salarizarea magistraților este diferită de valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă. Astfel, potrivit nr.OG3/2006, valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, în luna aprilie 2006 era de 312,3 lei, iar Ordonanța nr.27/2006 stabilește valoarea de referință pentru magistrați la suma de 257 lei.
Legislația privind salarizarea magistraților și personalului din instanțele judecătorești și parchete respecta principiul echilibrului puterilor legislative, executive și judecătorești în cadrul democrației constituționale.
Conform art.3 alin. 4 din Constituția României în anul 2006 se prevede că "Statutul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale".
Este evident că salarizarea, ca un element al noțiunii de echilibru al celor trei puteri în stat, trebuie avută în vedere, întrucât puterea judecătorească s-ar pune prin actele normative care au apărut ulterior, în afara principiilor și a sensului prevederilor constituționale, care au fost stabilite anterior prin legi de natură organică.
Ordonanța nr.27/2006 încalcă acest principiu, stabilind o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută de lege și care trebuia aplicată la data intrării acesteia în vigoare și diferită față de valoarea de referință stabilită pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, aparținând puterii legislative și executive.
Același lucru este prevăzut și în ârt.3 alin.1 din nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, în care se stabilește valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare la suma de 280,64 lei, deși la data intrării in vigoare a ordonanței de mai sus valoarea de referință sectorială era de 365 lei, conform nr.10/2007.
Chiar dacă unele acte normative enumerate mai sus au fost între timp abrogate, total sau parțial, pe parcursul perioadelor care au reglementat salarizarea magistraților, au avut în vedere valoarea de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă, executivă și judecătorească în sensul celor de mai sus s-a pronunțat și Curtea de Apel Suceava - Secția Comercială, contencios administrativ șl fiscal, prin decizia nr.62 din 18.01.2007, în dosarul nr-, prin care a fost admis recursul declarat de controlorii financiari de la Curtea de Conturi B, împotriva sentinței nr.433 din 02.10.2006 a Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, obligând pârâta la plata drepturilor bănești reprezentând diferențele dintre salariile efectiv plătite și cele calculate în funcție de valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite.
Curtea de Conturi a României funcționează pe lângă parlament, iar salariații acesteia sunt retribuiți cu referință la valoarea sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în ședința din 04.10.2007, în comun acord cu literatura de specialitate, și-a exprimat opinia potrivit căreia magistrații sunt incluși în rândul persoanelor care dețin demnități publice, argumentele aduse în sprijinul acestei opinii fiind următoarele:
- potrivit dispozițiilor nr.OUG27/2006, privind salarizarea și alte drepturi a judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, republicată, modificările ulterioare, magistrații nu beneficiază de un salariu de bază, precum orice salariat sau funcționar public, ci de o indemnizație de încadrare lunară brută.
Acest concept se regăsește în conținutul Legii nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, unde se stipulează că personalul bugetar beneficiază de un salariu de bază, cu excepția persoanelor "care ocupă funcții de demnitate publică" care pentru activitatea desfășurată, au dreptul la o indemnizație de încadrare lunară.
- magistrații sunt numiți de Președintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, situația fiind similară cu cea a demnitarilor, așa cum rezultă și din art.3 din Legea nr.154/1998, potrivit căreia funcția de demnitate publică este acea funcție care se ocupă prin mandat obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii.
În sensul celor de mai sus, se invocă și prevederile art.16 alin.3 din Constituția României, republicată, care, referindu-se la "funcțiile și demnitățile publice, civile și militare" nu a avut în vedere salariații, ci a vizat distincția dintre noțiunile de funcție publică și funcția de demnitate publică.
între actuala reglementare, cu privire la salarizarea magistraților (280 lei valoarea de referință sectorială) și cel al organelor puterii legislative și executive (de 405 lei stabilită prin nr.OG10/2007) este evidentă, inechitabilă și neconstituțională.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată. S-a arătat că pretențiile reclamanților sunt lipsite de temei juridic deoarece aceștia nu fac parte din categoriile prevăzute de lege pentru care s-a dispus majorarea valorii de referință sectorială. Intimata a arătat că susținerea reclamanților în sensul că neaplicarea acestor creșteri salariale și pentru magistrați este discriminatorie nu este fondată deoarece prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite în raport cu natura deosebită a raporturilor reglementate.
Prin întâmpinare Curtea de APEL ALBA IULIAa solicitat respingerea acțiunii invocând lipsa calității procesuale pasive, aceasta a susținut că nu are calitatea de angajator al reclamanților și nu are nici o atribuție în domeniul stabilirii drepturilor salariale ale acestora.
Prin încheierea din 03.09.2008 Tribunalul ALBA dispus în temeiul art. II alin 2 din nr.OUG 75/2008 trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de APEL ALBA IULIA.
Cauza a fost înregistrată la această instanță, păstrând numărul unic de dosar (-).
Prin sentința civilă nr. 119/10.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA s-a respins acțiunea formulată de reclamanți, prima instanța a reținut în esență, cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate, deoarece pentru perioada în discuție, valoarea de referință sectorială avută în vedere pentru salarizarea magistraților a fost în mod expres cuprinsă în legea de salarizare a acestora, legiuitorul ne mai înțelegând să facă trimitere la valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică așa cum a procedat până la 22.07.2003 când a intrat în vigoare Legea nr.347/2003 de aprobare a Ordonanței de Urgență nr.177/2002.
Referitor la discriminarea reclamată, prima instanță a constatat că în mod constant Curtea Constituțională a statuat în jurisprudență, că prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite în raport cu natura deosebită a raporturilor reglementate. În speță este indubitabil că atribuțiile funcțiilor de demnitate publică sunt diferite de cele ale magistraților și că natura raporturilor juridice supuse reglementărilor nu este aceeași astfel că nu poate fi vorba despre un tratament inegal în situații egale.
În ceea ce privește echilibrul puterilor în stat privit prin componenta sa salarială acesta nu poate fi cenzurat de către instanța de judecată prin extinderea dispozițiilor unei legi în afara sferei sale de reglementare.
Împotriva acestei sentințe au declarat, recurs, în termenul legal reclamanții aducându-i critici de nelegalitate în condițiile art.304 pct 7 și 9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanții susțin că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea esențială și aplicarea greșită a legii, deoarece stabilirea prin ordonanțe ale guvernului care reglementează salarizarea organelor puterii judecătorești a altor valori de referință sectorială decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara celor prevăzute de legea nr. 303/2004, contravine prevederilor acestui act normativ și a spiritului de echilibru al puterilor statului.
Se invocă practică judiciară în sensul admiterii unor acțiuni similare, motivându-se că de vreme ce la nivelul instanțelor judecătorești din țară există practică relevantă în materie dreptul reclamanților de a le fi recunoscută acordarea acestor drepturi este considerată un bun în sensul Protocolului nr.1 al CEDO.
Prin întâmpinările depuse în această fază procesuală de intimați Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL ALBA IULIA se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, arătând că începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 347/2003 care a modificat art.2 din nr.OUG177/2002 nu există temei legal ca indemnizațiile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive, indemnizațiile acestora fiind stabilite expres și exclusiv prin nr.OUG177/2002, nr.OG 23/2005 și nr.OUG 27/2006. Cu referire la situația discriminatorie invocată de recurenți, intimatul Ministerul Justiției și Libertăților invocă decizia nr. 821/2008 a Curții Constituționale, iar cu referire la principiul echilibrului celor trei puteri de stat se susține că aceasta nu presupune reglementarea drepturilor salariale în mod egal.
Curtea, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 cod procedură civilă în limitele statuate de art. 306 alin.2 cod procedură civilă, reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Actele normative care au reglementat drepturile salariale ale reclamanților în calitate de judecători în cadrul Judecătoriei Alba Iulia, așa cum corect a reținut instanța de fond, au fost pentru perioada solicitată, nr.OUG177/2002 aprobată prin Legea nr. 347/2003 și OUG nr.27/2006.
Potrivit art. 2 alin.1 din nr.OUG177/2002, "pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executiv"
Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei ordonanțe de urgență.
Cuantumul valorii de referință sectorială a fost stabilit la data intrării în vigoare a ordonanței, la 1.833.754 lei ROL. Aceeași valoare de referință sectorială era prevăzută și la data intrării în vigoare a Legii 347/2003.
Legea nr. 347 din 10 iulie 2003, în vigoare din 22.07.2003, a aprobat cu modificări și completări, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177 din 6 decembrie 2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, stabilind la alineatul (1), al articolului 2, că " pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa nr. 1 la prezenta ordonanță de urgență."
În temeiul nr.OG 23/2005 cuantumul valorii de referință sectorială a fost stabilit în anexa 1 legii la 2.571.040 lei ROL, începând cu data de 1 octombrie 2005.
nr.OUG27/2006 prevede la art.3 alin.1 că "Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență."
La data intrării în vigoare a ordonanței, valoarea de referință sectorială era de 257 RON.
În consecință, pentru perioada în discuție, valoarea de referință sectorială avută în vedere pentru salarizarea magistraților a fost, în mod expres, cuprinsă în legea de salarizare a acestora, legiuitorul ne mai înțelegând să facă trimitere la valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică așa cum a procedat până la 22. 07. 2003, când a intrat în vigoare Legea 347/2003 de aprobare a Ordonanței de Urgență 177/2002.
Susținerile reclamanților recurenți de față, în sensul că prin aceste ordonanțe s-a încălcat ierarhia actelor juridice, în mod corect a fost înlăturată ca nefondată de prima instanță, deoarece stabilirea unei valorii de referință distincte pentru magistrați nu s-a realizat prin o ordonanță emisă de guvern ci ea a fost realizată prin lege (Legea 347/2003 prin care a fost aprobată nr.OUG177/2002). Dimpotrivă stabilirea valorii de referință sectorială pentru magistrați (la acea dată denumită coeficient de ierarhizare) prin raportare la valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică s-a realizat printru act normativ emis de executiv, respectiv OUG134/1999.
"Art. 1 - (1) Începând cu luna septembrie 1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar."
Referitor la discriminarea reclamată, Curtea constată că, în mod constant, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudență, că prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite în raport cu natura deosebită a raporturilor reglementate.
În speță, este indubitabil că atribuțiile funcțiilor de demnitate publică sunt diferite de cele ale magistraților și că natura raporturilor juridice supuse reglementărilor nu este aceeași astfel că nu poate fi vorba despre un tratament inegal în situații egale.
În ceea ce privește echilibrul puterilor în stat privit prin componenta sa salarială acesta nu poate fi cenzurat de către instanța de judecată prin extinderea dispozițiilor unei legi înafara sferei sale de reglementare.
De altfel în acest sens, s-a pronunțat și Curtea Constituțională care prin Decizia nr. 821/2008 a statuat căprevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Nefiind un drept reglementat printr-un act normativ în vigoare nu reprezintă " un bun" în sensul definit de Protocolul nr. 1 al CEDO -invocat de recurenți- și ca atare nu face obiectul protecției prevăzute de art.14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale. Acest articol, așa cum a statuat curtea europeană, în jurisprudența sa (cazulThimmenoscontra Greciei)nu are o existență independentă, întrucât are efect doar în relație cu drepturile și libertățile protejate de prevederile Convenției și Protocoalele sale.
În fine, trimiterea făcută de recurenți la soluții pronunțate de instanțe în spețe similare nu au relevanță juridică, deoarece în sistemul nostru de drept practica judiciară nu este izvor de drept.
Față de cele ce preced, curtea, constantă că soluția primei instanțe este legală și temeinică, criticile recurenților neregăsindu-se în nici unul din cazurile de casare sau modificare a hotărârii judecătorești expres și limitativ prev. de art. 304 punctele 1-9 cod procedură civilă, în conformitate cu art. 312 alin.1 cod procedură civilă, cu aplicarea art. 82 din Legea nr. 168/1999 va respinge ca nefondat recursul cu care a fost investită de către reclamanți.
(continuarea deciziei civile nr.856/2009)
*****
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții:, C, împotriva sentinței civile nr. 119/10.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul civil nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Tehnored. CF,06.07.2009, 2 ex.IM
Jud.fond - M,
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
ÎNCHEIEREA NR. 224/R/CC/2009
Ședința camerei de consiliu din 29 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - - - judecător
- - - judecător
- - - judecător
- grefier
Pe rol se află soluționarea cererii de abținere formulată de doamna judecător, în cauza ce formează obiectul dosarului nr-, privind pe reclamanții recurenți Blanca în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de APEL ALBA IULIA și Tribunalul ALBA, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
Completul de judecată s-a constituit potrivit dispozițiilor art. 98 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin participarea judecătorului - -, desemnată din lista de permanență a secției.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța având în vedere actele dosarului, lasă cererea în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Constată că în prezentul dosar doamna judecător a formulat cerere de abținere, motivată de împrejurarea că a pronunțat hotărârea atacată în prezentul recurs.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța apreciază că cererea de abținere formulată de doamna judecător este întemeiată, în considerarea dispozițiilor art. 24 Cod procedură civilă care statuează că judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu mai poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare.
În cauză se constată că doamna judecător a pronunțat în dosarul nr- al Curții de APEL ALBA IULIA sentința civilă nr. 119/10.11.2008, atacată cu recurs în prezentul dosar, urmând ca pentru acest motiv de incompatibilitate cererea de abținere să fie admisă în temeiul art. 24 Cod procedură civilă, fiind formulată cu respectarea dispozițiilor art. 25 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente,
DISPUNE
Admite cererea de abținere formulată de doamna judecător în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
PROCES VERBAL
Încheiat azi, 29 iunie 2009
În ședința publică din 29 iunie 2009, dosar nr- - având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție, s-a ivit următorul incident procedural legat de compunerea completului de judecată format din doamnele judecător - -, și - -:
- doamna judecător a formulat cerere de abținere, față de împrejurarea că a pronunțat hotărârea atacată cu recurs în prezentul dosar;
- cererea de abținere a fost încuviințată prin Încheierea nr. 224/R/CC/29-06-2009, la soluționarea acesteia participând din completul inițial investit doamnele judecător - - și - - și din planificarea de permanență a secției doamna judecător - -.
- Completul nou constituit din domnele judecător - -, - - și - -, au păstrat cauza spre soluționare.
Președinte, Grefier,
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Carmen Fiț, Monica Maria
