Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 87/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 87
Ședința publică de la 05 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Ancuța Gabriela Obreja Manolache
Asistent Judiciar:
Asistent Judiciar
Grefier
Pe rol judecarea cererii de completare a sentinței civile nr.14 din 16.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-, cerere formulată de către reclamanta, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, Ministerul Economiei și Finanțelor și Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată cererea în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la aceasta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra cererii de completare a dispozitivului de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL IAȘI la data de 16.04.2009, petenta a solicitat, în temeiul disp.art.2812Cod.proc.civ. completarea dispozitivului sentinței nr.14/16.01.2009 a Curții de APEL IAȘI, pronunțată în dosarul nr-, având în vedere faptul că instanța a omis să se pronunțe asupra cererii pe care a formulat-o în cauză.
Analizând cererea de completare formulată de către petentă, se reține că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă, în temeiul disp.art. 2812Cod.proc.civ. întrucât, din acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Curții de APEL IAȘI, rezultă că aceasta avea calitatea de reclamantă, alături de reclamanții:, -, -, G, -, și, R, -, -, -, -, și, însă prin sentința nr.14/16.01.2008 a Curții de APEL IAȘI, instanța a omis să se pronunțe asupra cererii formulate de către aceasta.
Se mai reține că, între data înregistrării prezentei cereri de completare a dispozitivului sentinței nr.14/16.01.2008, formulată de petenta și data pronunțării asupra acesteia, Curtea de APEL IAȘI, prin decizia nr.444/24.04.2009, a soluționat recursul formulat împotriva acestei sentințe de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, in nume propriu si in numele Parchetului de pe langa Curtea de Apel, Parchetului de pe langa Tribunalul Vaslui si Parchetului de pe langa Tribunalul I și a modificat in parte această sentință, in sensul respingerii actiunii formulate de către reclamanții:, -, -, G, -, și, R, -, -, -, -, si.
În consecință, în temeiul disp.art. 2812.pr.civ. urmează să se admită cererea de completare a dispozitivului sentinței nr.14/16.01.2008 a Curții de APEL IAȘI formulată de către petentă.
Având în vedere decizia nr.444/24.04.2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în cauză și dispozițiile art.315 alin.1 Codul d e procedură civilă, precum și cele ale art. 283 alin.1 lit.c) Codul muncii, nr.OG137/2000, art.16 din Constituția României, Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului, se rețin următoarele:
Excepția prescripției dreptului reclamantei la acțiune invocată în cauză de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- este întemeiată, momentul nașterii dreptului reclamantei la acțiune constituindu-l data când aceasta a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce i-a fost cauzat, respectiv data când aceasta a primit salariul cuvenit funcției îndeplinite fără luarea în considerare a valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică.
Pentru aceste considerente, se va admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în consecință, se va respinge acțiunea formulată de reclamanta privind acordarea diferențelor de salarii pentru perioada 01.10.2004-11.11.2005.
În ceea ce privește drepturile vizând perioada 12.11.2005-31.12.2007, se reține că cererea reclamantei este nefonată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele motive:
În speță, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile necesare existenței discriminării, în sensul arătat în doctrină și OG137/2000, art.16 din Constituția României, Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului, respectiv: existența unor persoane sau situații aflate în poziții comparabile, existența unui tratament diferențiat, tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare.
Potrivit art. 11din OG83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "indemnizațile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi". Aliniatul 2 prevede că "valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. 1 constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție".
Acest articol a fost abrogat însă de art.50 alin.2 din nr.OUG177/2002.
Prin nr.OG8/2007, salariile de baza pentru personalul auxiliar de specialitate de la instanțele judecătorești și parchete au fost stabilite pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexe.
Se reține că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile OUG nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/2001, ce prevedea că, începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar.
Astfel, deși acest act normativ nu a fost expres abrogat, acesta nu-și mai poate găsi aplicarea în condițiile în care indemnizațiile pentru fiecare dintre funcțiile de demnitate publică alese și numite au fost stabilite prin acte normative ulterioare într-un anumit cuantum, fără a mai fi precizați nici coeficienți de multiplicare, nici valoarea de referință sectorială la care aceștia să fie aplicați.
Astfel, începând cu data de 01.01.2003, anexele nr.II.1 și II.2 la Legea nr.154/1998, ce prevedeau atât valoarea de referință sectorială, cât și coeficienții de multiplicare pentru fiecare dintre funcțiile de demnitate publică alese și numite, a fost înlocuită cu anexele VII.1a și VII.2b, prin nr.OUG191/2002, ce cuprind doar indemnizațiile pentru aceste funcții.
De asemenea, potrivit disp.art. 2 alin.3 din nr.OG 9/2005, indemnizațiile lunare pentru persoanele care ocupa funcții de demnitate publica alese și numite, precum și pentru persoanele care ocupa funcții asimilate cu funcții de demnitate publica, stabilite potrivit anexelor nr. II și III la <LLNK 11998 154 10 201 0 18>Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupa funcții de demnitate publica, cu modificările și completările ulterioare, sunt cele prevăzute în anexele nr. VIII și IX.
Având în vedere faptul că, începând cu data de 01.01.2003, nu s-a mai prevăzut de către legiuitor o valoare de referință sectorială (sau indicator de prioritate intersectorială pe baza căruia să se stabilească o asemenea valoare) pentru funcțiile de demnitate publică, se reține că nu se poate stabili existența unei situații discriminatorii în ceea ce privește indemnizația la care era îndreptățită reclamanta, pornind de la o valoare de referință rezultată în urma unui calcul matematic, fără a exista potrivit legii un element de comparație în ceea ce privește modul de calcul al salariilor cuvenite personalului auxiliar și al persoanelor care ocupa funcții de demnitate publica alese și numite.
Pentru aceste considerente se mai reține că în cauză nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.74 alin.2 din Legea nr.303/2004, nefiind dovedit că drepturile salariale ale reclamantei ar fi fost diminuate de către pârâți.
În temeiul dispozițiilor art. 298 din Codul Muncii, ale art.8 din Decretul nr. 92/1976 și ale art. 165 Cod procedură civilă, instanța a disjuns capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă și a declinat competența de soluționare a acestuia în favoarea Judecătoriei Vaslui.
Având în vedere modul de soluționare capătului de cerere principal, se va respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de completare hotărâre formulată de reclamanta, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, cu sediul în V, str. - nr.31.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în consecință, respinge acțiunea formulată de reclamanta, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, cu sediul în V, str. - nr.31, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, bulevardul nr.14, sector 4, cod 75101, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, cu sediul în-, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, cu sediul în V, str. - nr.31 și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, codul poștal -, privind acordarea diferențelor de salarii pentru perioada 01.10.2004-11.11.2005.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru drepturile vizând perioada 12.11.2005-31.12.2007.
Disjunge și declină în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a cererii privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor formulată în cauză de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.05.2009.
Președinte, Judecător, Asistenți judiciari,
cu opinie în sensul prezentei hotărâri
Red./Tehnored.:;
2 ex.- 01.06.2009.
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Ancuța Gabriela Obreja Manolache
