Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 896/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 896/2009
Ședința publică din 24 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cismaru Monica Maria judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Crețoiu Victor
- - JUDECĂTOR 3: Vesa
- - grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA -I, împotriva sentinței civile numărul 52/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâții recurenți,lipsă fiind restul părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentantul pârâților recurenți, care nu solicită termen pentru studierea acesteia.
Ne mai fiind alte cererii de formulat se acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul pârâților recurenți solicită admiterea recursurilor așa cum au fost formulate,casarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub dosar nr- formulată de reclamantele:, în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA -I, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL HUNEDOARA -D, DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM B, s-a solicitat obligarea pârâților să plătească reclamantelor începând cu 1.01.2005 până la zi drepturile salariale ce constau în diferența dintre salariul de încadrare aferent funcției de grefier dactilograf și salariul de încadrare al grefierului și sporurile corespunzătoare aferente acestor salarii actualizate cu rata inflației, începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamantele arată că sunt angajate la Parchetele din circumscripția Curții de Apel Alba Iulia și salarizate în funcția de grefier dactilograf. Prin apariția Legii 567/2004 începând cu 1.01.2005, posturile de grefier dactilograf au fost transformate în posturi de grefier, urmând ca persoanele care ocupă aceste posturi să fie salarizate conform legii speciale de salarizare respectiv art.91 al.2 din același act normativ.
Începând cu 1.01.2005 reclamantele au primit o nouă fișă a postului iar printre atribuțiile stabilite au fost și atribuțiile grefierului. De la această dată au îndeplinit munca de grefier cu toate obligațiile care incumbă acestei funcții, în schimb salarizarea a rămas neschimbată.
Potrivit art.39 Codul muncii salariatul are dreptul la o salarizare pentru munca depusă iar potrivit art.40 Codul muncii angajatorul are obligația de a acorda salariatului toate drepturile salariale cuvenite.
Prin neplata la termen a drepturilor salariale cuvenite reclamantele au suferit un prejudiciu, motiv pentru care sunt îndreptățite la reactualizarea sumelor cuvenite.
În drept s-a invocat art.6 alin.2, art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.14 din CEDO, art.20 și 53 din Constituția României, nr.OG137/2000.
Prin întâmpinarea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se invocă în primul rând, excepția necompetenței materiale a instanței având în vedere că reclamantele și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile OG nr.137/2000 cu privire la caracterul discriminatoriu al dispozițiilor Legii nr.567/2004, situație în care potrivit art.27 din OG 137/2000, persoana ce se consideră discriminată poate formula o acțiune potrivit dreptului comun. În al doilea rând se solicită respingerea acțiunii arătând că instanța nu poate da curs cererii reclamantelor deoarece ar însemna depășirea atribuțiilor puterii judecătorești. Pe fondul cauzei se solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă motivându-se faptul că personalul auxiliar de specialitate care la data intrării în vigoare a Legii 567/2004 îndeplinea funcția de grefier dactilograf a beneficiat de transformarea corespunzătoare a postului, în post de grefier, dar cu menținerea salariilor de încadrare avute anterior până la intrarea în vigoare legii speciale de salarizare conform prevederilor art.91 și art.60 din lege. Legea nr.567/2004 a fost modificată prin Legea 17/2006 care în art.7 prevede expres că legea intră în vigoare doar în momentul în care intră în vigoare și legea specială de salarizare.
La data de 2.02.2007 a intrat în vigoare OG 8/2007 care reprezintă legea specială de salarizare a personalului auxiliar, situația reclamantelor fiind reglementată prin această lege.
De asemenea, pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, în temeiul art.60-63.pr.civilă.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantelor motivând că salarizarea acestora a fost perfect legală și că în cauză nu ne aflăm într-un caz de discriminare în sensul art.2 din nr.OG137/2000.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin a jud H se solicită respingerea cererii de chemare în garanție ca nefondată și nelegală întrucât ordonatorul principal de credite în cazul reclamantelor este Ministerul Public, iar un ordonator principal de credite nu poate interveni în bugetul altui ordonator principal de credite.
Prin sentința civilă nr. 52/2008 Curtea de Apel Alba Iuliaa respins excepția necompetenței materiale a instanței și a admis acțiunea formulată de reclamanți, pârâții fiind obligați să plătească reclamanților începând cu data de 1.04.2005 și până la data pronunțării hotărârii drepturile salariale constând în diferența dintre salariul de încadrare aferent funcției de grefier dactilograf și salariul de încadrare aferent funcției de grefier precum și sporurile aferente acestor drepturi salariale, sumece vor fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului material la acțiune și până la data plății efective. A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de Parchetul de pe lângă ÎCCJ împotriva chematului în garanție MEF.
Pentru a pronunța această sentință instanța constatat următoarele:
În ceea ce privește excepția de necompetență materială invocată de către pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a reținut că obiectul prezentului litigiu îl constituie drepturi salariale constând în diferența dintre salariul de încadrare aferent funcției de grefier dactilograf și salariul de încadrare al grefierului cu sporurile aferente.
Chiar dacă se invocă o pretinsă discriminare a reclamantelor prin încălcarea principiului egalității în drepturi, acest fapt nu poate fi privit decât în întregul context al acțiunii, respectiv al finalității urmărite de petente.
Acțiunea acestora vizează fără îndoială drepturi bănești ce izvorăsc dintr-un raport de muncă și nu doar a se constata o anume discriminare a lor raportat la criteriile de salarizare pentru a fi incidente strict dispozițiile art. 27 alin. 1 ale OG 137/2000.
Aceste aspecte justifică calificarea litigiul de față ca fiind un conflict de drepturi în sensul art. 3 din Legea nr. 168/1999, competența materială revenind - dată fiind calitatea reclamantelor de personal auxiliar de specialitate din cadrul parchetelor - curții de apel în primă instanță, potrivit art. I din nr.OG 75/2008.
Stabilind cadrul procesual ca fiind un conflict de muncă, instanța a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, deoarece caracterul personal al unui conflict de muncă limitează participarea subiecților de drept doar la cei definiți expres de art. 282 Codul muncii,
În ceea ce privește pretinsa depășire a atributelor puterii judecătorești s-a menționat că prin hotărârea pronunțată instanța a dat o interpretare legii și nu a adăugat la aceasta, așa cum în mod greșit se susține de către pârât.
Pe fondul cauzei s-a reținut că prin apariția Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și ale parchetelor de pe lângă acestea, publicată în OF. nr. 1197/14.12.2004 - intrată în vigoare la data de 01.01.2005-" la intrarea în vigoare a prezentei legi, grefierii dactilografi în funcție vor fi încadrați ca grefieri, prin transformarea corespunzătoare a posturilor, cu menținerea salariilor de încadrare avute - art.91.
Prin această prevedere legală a intervenit o modificarea unilaterală a contractului de muncă, în sensul schimbării felului muncii prin transformarea încadrării reclamantelor din funcția de grefier - dactilograf în cea de grefier.
Însă această modificare trebuia asociată cu obligația corelativă de salarizare de către angajator conform noii funcții ocupate și muncii prestate efectiv de acestea, în vederea asigurării respectării principiului fundamental al nediscriminării, care în cadrul relațiilor de muncă se traduce prin egalitate de tratament față de toți salariații( art. 5 alin.1 ).
Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea dreptului la muncă, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare( art. 1 alin.2 lit. I din nr.OG 137/2000, respectiv art.2 din Directiva CE nr. 78/2000 privind egalitatea de tratament în ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă).
În același sens, sunt și dispozițiile art. 41 alin. 4 din Constituție, art. 23 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 4 pct. 3 din Carta Socială Europeană revizuită, art. 7 lit. a pct. I din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice sociale și culturale și art. 1 alin. 2 lit. i din nr.OG 137/2000, conform cărora plata trebuie să fie egală pentru muncă egală.
Jurisprudența Curții Europene de Justiție a consacrat constant acest principiu, astfel potrivit Hotărârii, pronunțată în cauza Incze contra Austriei la 28.05.1995, noțiunea de discriminare, în sensul dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cuprinde, în general, cazurile în care un individ sau un grup de indivizi se vede, fără justificare adecvată, mai bine tratat decât altul, chiar dacă dispozițiile Convenției nu impun să-i fie acordat un tratament mai favorabil.
Diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenție, atunci când autoritățile statale "introduc distincții între situați analoage și comparabile", fără ca ele să se bazeze pe "o justificare rezonabilă și obiectivă" (Hotărârea, pronunțată în cauza Fredin contra Suediei, la 18.02.1991, parag. 60, Hotărârea, pronunțată în cauza Hoffmann contra Austriei, 23.06.1993, parag. 31, Hotărârea, pronunțată în cauza Spadea și Scalabrino contra Italiei, la 28.09.1995).
Prin urmare, angajatul trebuie să demonstreze că munca pe care a prestat-o are aceeași valoare comparativ cu alta pentru a beneficia de drepturile salariale recunoscute celor care prestează activitatea comparată cu a sa.
În speță, pornind de la aceste norme legale instanța a constatat incidența unei situații de discriminare indirectă prin încadrarea grefierilor - dactilografi în funcția de grefier, începând cu data de 01.01.2005- data intrării în vigoare a Legii nr. 567/2004, dar cu menținerea salariilor de încadrare cuvenite, constând în acordarea drepturilor salariale conform funcției ocupate și muncii efectiv prestate. S-a ajuns la inegalitatea de tratament între grefieri și foștii grefieri dactilografi care prin transformarea postului în grefier au îndeplinit același atribuții fără o plată egală.
Ulterior, această inegalitate de tratament în raporturile de muncă sub aspectul salarizării între cele două categorii de personal a fost înlăturată prin Legea nr. 17/2006, care a modificat dispozițiile Legii nr. 567/2004, introducând la art. 91 alin. 2 prevederea conform căreia" grefierii - dactilografi ale căror posturi au fost transformate în posturi de grefier urmează să fie salarizați corespunzător legii speciale de salarizare."
Înlăturarea acestor discriminări a fost însă, doar aparentă, întrucât prin art. 17 din Legea nr. 17/2006 s-a condiționat intrarea în vigoare a acestui act normativ de intrarea în vigoare a legii speciale de salarizare. Or, abia prin intrarea în vigoare OG nr.8/2007 la data de 02.02.2007- s-a prevăzut că foștii grefieri dactilografi să fie remunerați pentru perioada anterioară, conform statutului reglementat de art. 3 alin. 1, respectiv art. 91 alin.2 din Legea nr. 567/2004 modificată.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea a constatat că acțiunea promovată în cauză de reclamante este legală și temeinică, și a admis-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și Înalta Curte de Casație și Justiție.
În recursul declarat de către pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică.
În motivarea recursului se arată că încadrarea reclamatelor s-a făcut în baza unei dispoziții legale, astfel că nu se poate vorbi de o discriminare, raportat la prevederile art. 91 din Legea nr. 567/2004.
În recursul pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii ca nefondată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se menționează că soluția este greșită având în vedere decizia nr. 821/2008 a Curții Constituționale.
În al doilea rând, se susține că instanța a adăugat la lege când a dispus plata și pe viitor a drepturilor salariale, deoarece numai legiuitorul poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
O altă critică vizează depășirea atribuțiilor puterii judecătorești prin schimbarea sistemului de salarizare stabilit de legiuitor, acțiunea reclamanților fiind nefondată.
Se consideră greșită și acordarea sumelor actualizate, deoarece pârâtul nu poate înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială, precum și respingerea cererii de chemare în garanție.
Intimatele au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă reține următoarele:
Recursurile sunt nefondate.
Potrivit art. V din OUG nr. 75/2008 - în vigoare la data pronunțării sentinței - sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în competența de soluționare a CNCD, articolul fiind considerat constituțional de către Curtea Constituțională prin decizia nr. 324/2009 a Curții Constituționale.
În consecință, orice discriminare a personalului din sistemul bugetar putea fi constatată și sancționată numai de către instanțele de judecată cu respectarea dispozițiilor deciziei nr. 818/2008 a aceleiași Curți Constituționale.
Prima instanță în mod judicios și cu respectarea dispozițiilor în materie a reținut, motivat, că reclamantele au fost subiectul unei discriminări indirecte în raport de grefierii deja încadrați pe aceste funcții, prin aceea că nu primeau același salariu cu grefierii, deși prestau aceeași muncă.
În OG nr. 137/2000 se menționează la art. 2 alin. 5 lit. b că eliminarea formelor de discriminare se realizează prin sancționarea comportamentului discriminatoriu, la art. 21 specificându-se că persoana vătămată poate solicita instanței repararea prejudiciului și restabilirea situației anterioare discriminării.
De altfel, chiar prin art. 1 (la alin. 2 lit.i) se stipulează că se impune excluderea privilegiilor și discriminării și în legătură cu dreptul la salariul egal pentru muncă egală.
Din analiza tuturor acestor elemente este evident că prima instanța a apreciat corect că prin faptul că prestează aceeași muncă cu grefierii, dar sunt salarizați la un nivel inferior numai pentru că anterior au ocupat funcția de grefieri dactilografi, reclamanții sunt discriminați sub aspectul drepturilor salariale, discriminare ce se impune a fi constatată și reparată de către instanța de judecată, întrucât CNCD nu mai avea competențe legale în acest domeniu, dat fiind că reclamanții fac parte din personalul din sectorul bugetar.
Este și motivul pentru care nu se poate reține că prima instanță a adăugat la legea de salarizare a personalului auxiliar de specialitate sau că ar fii depășit atribuțiile puterii judecătorești, instanța limitându-se la aplicarea dispozițiilor OG nr. 137/2000 raportat la art. V din OUG nr. 75/2000.
În ceea ce privește greșita actualizare a sumelor, este evident că reclamanții prin neplata la termen a acestor drepturi salariale au suferit un prejudiciu cauzat prin deprecierea monedei naționale, prejudiciu ce se impune a fi reparat, singura modalitate de reparare fiind actualizarea sumelor cu indicele de inflație pe perioada cuprinsă între nașterea dreptului și plata efectivă. Apărarea privind lipsa unei baze legale nu poate fi reținută deoarece sentința instanței constituie titlul în baza căruia se vor cuprinde în buget aceste sume.
Acordarea și pe viitor a acestor sume se impune atâta vreme cât se mențin condițiile avute în vedere de către instanță la momentul pronunțării sentinței, respectiv cât timp reclamatele nu sunt plătite corespunzător funcției pe care sunt încadrate și muncii prestate.
Raportat la cererea de chemare în garanței se constată că soluția primei instanțe este corectă deoarece cererea de chemare în garanție întemeiată pe dispozițiile art. 60-63 Cod procedură civilă este o cerere inadmisibilă în dreptul muncii câtă vreme această ramură a dreptului vizează soluționarea unor conflicte de muncă ivite între salariat și angajat pe baza unui raport de muncă (art. 3 din Legea nr. 168/1999).
Or, între Ministerul Public și chematul în garanție nu există astfel de raporturi de muncă, iar raportul de drept administrativ derulat între aceste instituții în litigiu exced acestui cadru procesual.
Pentru aceste motive, constatând că sentința atacată este temeinică și legală, la adăpost de criticile aduse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă instanța va respinge ca nefondate recursurile cu judecarea cărora a fost sesizată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă B împotriva sentinței civile nr. 52/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.09.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red/dact./9.10.2009
Tehnored.TM
Președinte:Cismaru Monica MariaJudecători:Cismaru Monica Maria, Crețoiu Victor, Vesa
