Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 91/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 91
Ședința publică de la 28 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea Adela
Asistent Judiciar -
Asistent Judiciar
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind acțiunea formulată de
reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL IAȘI, STATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că prin serviciul registratură s-a depus la dosar înscrisuri de către reclamantă, punct de vedere de către pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, întâmpinare de către pârâtul STATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, comunicată reclamantei.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată acțiunea în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la aceasta.
După deliberare,
INSTANȚA,
Asupra cauzei de fata;
Prin cererea înregistrată la Curtea de APEL IAȘI la data de 16.09.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel B, Ministerul Economiei si Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând obligarea în solidar a primilor doi pârâți la plata unei despăgubiri egale cu suma primită de colegii magistrați cu titlu de stimulente în baza Ordinului nr. 1921/C/15.12.2005 emis de Ministerul Justiției, actualizata la data plății efective și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților. Totodata, s-a solicitat ca hotararea sa fie opozabila Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că dispozițiile Ordinului nr. 1921/C/15.12.2005 emis de Ministerul Justiției referitoare la acordarea de stimulente numai judecătorilor din cadrul judecătoriilor, cu o vechime de 0-3 ani, au instituit un tratament diferențiat și discriminatoriu între judecători. Consideră aceasta că prevederile ordinului sunt vădit discriminatorii întrucât nu sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metoda de atingere a scopului urmărit este inadecvată, subiectivă, arbitrară și nepertinentă, pârâtul Ministerul Justiției ignorând faptul că, la colectarea sumelor ce constituie acest fond cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției, au contribuit toți judecătorii, indiferent de vechime în funcția de judecător și instanțele în care își desfășoară activitatea.
La acordarea stimulentelor din acest fond nu pot fi avute în vedere decât criterii obiective, profesionale, în corelare directă cu activitatea desfășurată, așa cum au fost exemplificativ menționate în Ordinul nr. 2404/C/2004 al Ministerului Justiției. Situația de discriminare a fost constatată și de Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, art. 1 alin. 2 și 3 din nr.OG 137/2000.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Economiei si Finantelor a invocat inadmisibilitatea actiunii in raport de Decizia 818/03.07.2008 a Curtii Constitutionale si exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive,solicitand respingerea acțiunii.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Curtea constata urmatoarele.
În ceea ce privește decizia Curții Constituționale nr.818/03.07.2007, Curtea constată că nu este incidenta în speță. Prin aceasta, Curtea Constituțională constată că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și <LLNK 12000 137131 302 27 55>art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cunorme create pe cale judiciarăsau cu prevederi cuprinse înalte acte normative.În speță, nu se pune problema substituirii unui act normativ cu alt act normative sau cu norme create pe cale judiciară, ci se pune în discuție aplicare discriminatorie a aceluiași text de lege unor persoane aflate în situații comparabile și analoage.
Totodata,calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei si Finantelor este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Referitor la includerea în buget si alocarea acestor sume, în condițiile în care printre atribuțiile sale, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și coordonarea acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție, Curtea constata ca acest parat are calitate procesuala pasiva.
Pe fond, se retine ca reclamanta a avut calitatea de judecător la Curtea de Apel in perioada in care s-au acordat aceste stimulente.
Prin Ordinul nr. 1921/C/2005 al Ministrului Justiției a fost aprobat un fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției, fiind acordat numai judecătorilor cu o vechime în funcție de 0-3 ani, deși acest criteriu nu se regăsește printre criteriile de evaluare pentru acordarea stimulentelor, în nici unul dintre actele normative ce stau la baza acordării lor.
Din adresa nr. 2595/A/15.12.2005, comunicată Curților de Apel, rezultă că s-a propus o valoare individuală medie, diferențiată pe categorii de personal, judecătorilor din cadrul judecătoriilor, cu o vechime în funcția de judecător cuprinsă între 0-3 ani, în sumă de 1700 lei.
Prin Hotărârea nr. 15/2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat existența unei discriminări indirecte potrivit art. 2 alin. 1 și 2, art. 3 lit. c, art. 8 alin. 3 și art. 9 din nr.OG 137/2000, ca urmare a faptului că prin acest ordin au fost acordate stimulente financiare doar judecătorilor ce aveau o vechime cuprinsă între 0-3 ani.
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1 din nr.OG 137/2000, în toate cazurile de discriminare prevăzute de ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare.
Din argumentarea Deciziei nr. 294/2001 a Curții Constituționale se reține că legiuitorul național poate institui tratamente juridice diferite pentru situații diferite și că diferența de tratament devine discriminare numai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Pentru judecătorii de la judecătorii, cu o vechime în funcție cuprinsă între 0-3 ani, s-a hotărât acordarea de stimulente în sumă de 1.700 RON, conform adresei nr. 2595/A/2005. În acest context, în lipsa unei justificări rezonabile și obiective, diferența de tratament între judecătorii cu vechime în funcție cuprinsă între 0-3 ani ce își desfășoară activitatea la judecătorii și judecătorii cu vechime mai mare de 3 ani și de la instanțe superioare constituie o evidentă discriminare.
Totodata, prin acordarea stimulentelor financiare în funcție de vechimea în funcția de judecător și gradul instanței, Ministerul Justiției a încălcat principiul egalității între cetățeni în exercitarea drepturilor economice și dreptul la un salariu egal pentru muncă egală, astfel cum prevede art. 1 alin. 1 din nr.OG 137/2000.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor necesare plății drepturilor salariale, iar în temeiul dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, pârâtul sa fie obligat să includă în buget sumele necesare efectuării plăților.
Ori, dreptul de a primi stimulente este prevăzut de lege si, ca atare,este evident caracterul discriminator al dispozițiilor cuprinse în Ordinul ministrului Justiției nr.1921/C/15.12.2005, prin care s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției, printre care și pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, cu o vechime în funcție de judecător cuprinsă între 0-3 ani. Se mai reține că, potrivit art. 1 alin. 2 lit. i din nr.OG 137/2000, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate și în exercitarea dreptului la un salariu egal pentru o muncă egală.
În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 1 din același act normativ, la stabilirea existenței unei discriminări nu se au în vedere doar criteriile enumerate limitativ în text, ci și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege.
Mai mult, alin. 3 prevede că sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare.
Este reală sustinerea că ordonatorul de credite de la nivelul instanțelor urma să stabilească beneficiarii stimulentelor în funcție de criteriile enumerate în art. 4 alin. 1 din normele interne, însă această operațiune a privit numai categoria judecătorilor de la judecătorii, cu o vechime între 0-3 ani, fiind excluși de la dreptul de a beneficia de stimulente judecătorii de la celelalte instanțe și cei care aveau o vechime de peste 3 ani.
În acest context, criteriul vechimii în funcție reprezintă un criteriu aparent neutru, care dezavantajează judecătorii cu o vechime în funcție mai mare de 3 ani și care îndeplinesc criteriile obiective, enumerate în art. 4 alin. 1 din Normele interne, pentru a beneficia de acordarea stimulentelor. În consecință, acordarea stimulentelor potrivit criteriului vechimii reprezintă o faptă de discriminare indirectă, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 3 din nr.OG 137/2000,iar reclamanta, care face parte din categoria judecătorilor excluși de la dreptul de a beneficia de stimulente, este îndreptățita la acordarea despăgubirilor, în conformitate cu dispozițiile art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000.
Paratul Ministerul Justitiei, căruia îi revenea sarcina de a dovedi că acordarea stimulentelor potrivit criteriului vechimii nu constituie discriminare, potrivit art. 27 alin. 4 din nr.OG 137/2000, nu a dovedit că acest criteriu este justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. De altfel, nici nu s-a invocat existența unui scop legitim, care să justifice obiectiv criteriul avut în vedere prin Ordinul nr. 1921/C/2005. În consecință, nici instanța nu poate examina dacă tratamentul diferențiat are o justificare obiectivă și rezonabilă, de natură să înlăture caracterul discriminatoriu, fiind lipsite de relevanță măsurile ulterioare, de recompensare a personalului din sistemul autorității judecătorești.
Prin urmare, față de considerentele expuse.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTARASTE:
Respinge exceptiile inadmisibilitatii actiunii si lipsei calitatii procesuale pasive invocata de paratul Ministerul Economiei si Finanțelor.
Admite actiunea formulata de reclamanta, cu domiciliul ales la Curtea de Apel I, str.- nr.25, in contradictoriu cu paratii Curtea de Apel B,cu sediul in B, nr.5, sector 4, Ministerul Justitiei, cu sediul in B,-, sector 5, Ministerul Economiei si Finantelor, cu sediul in B,-,sector 5.
Obliga paratii Curtea deApel B si Ministerul Justitiei sa plateasca reclamantei o despagubire baneasca egala cu suma primita de colegii magistrati, in cuantum de 1700 RON net, cu titlu de stimulente in baza Ordinului nr.1291/C/15.12.2005 emis de Ministerul Justitiei,actualizata la data platii efective.
Obliga paratul Ministerul Economiei si Finantelor sa aloce sumele necesare efectuarii platii.
Prezenta hotarare este opozabila Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, cu sediul in B,--3, sector 1.
Cu recurs in 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica,azi, 28.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, ASIST.JUDICIARI,
,
GREFIER,
Red./Tehnored.
2ex.-28.11.2008.
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Smaranda Pipernea Adela
