Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 914/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 914
Ședința publică de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de, ( ), I, -, -, -, -, R, și împotriva sentinței civile nr.850 din 6.06.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice - reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice I, Curtea de Apel Iași, și Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la al patrulea termen de judecată. Prin întâmpinarea formulată de Ministerul Finanțelor Publice s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 1392/99/26.03.2008, reclamanții:, (), I, -, -, -, -, R, au chemat în judecată pe pârâții: Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I, Curtea de Apel Iași, Guvernul României și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea acestora la acordarea creșterilor salariale prevăzute de nr.OG 10/2007, art. 1 alin. 1, în trei etape: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, creșteri salariale aplicate valorii de referință sectorială, actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate, până la plata efectivă.
Reclamanții au solicitat și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele lor de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin nr.OG 6, 10, 11/2007 s-au prevăzut creșteri salariale pentru personalul din sectorul bugetar, astfel că, prin excluderea lor de la creșterile salariale acordate celorlalte categorii de bugetari, s-a creat un caz de discriminare.
Prin nr.OG 8/2007, Guvernul nu a făcut altceva decât să reglementeze salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, prin inițierea unei modalități de salarizare, fapt ce a făcut să abroge în totalitate Legea nr. 50/1996.
Au mai susținut reclamanții că nr.OG 8/2007 stabilește salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate pe baza valorii de referință sectorială, în cuantum de 280,64 lei, nemodificată până în prezent, și a coeficientului de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau parchetului, astfel modificându-se doar coeficienții de multiplicare. Acțiunile formulate de magistrați, prin care au solicitat creșteri salariale, "discriminați fiind față de alte categorii din sistemul public", au fost admise.
Reclamanții au solicitat și citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Pârâtul Ministerul Justiției formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Se arată că reclamanții invocă existența unei discriminări în raport cu alte categorii de personal din sectorul bugetar, care ar fi beneficiat de majorări salariale prevăzute de OG 10/2007, precum și faptul că magistrații au solicitat creșteri salariale, considerându-se discriminați față de alte categorii din sistemul public, iar acțiunile acestora au fost admise.
Numai în anul 2006 personalul auxiliar de specialitate și judecătorii au beneficiat de indexări în temeiul art. 39 din nr.OUG 27/2006 modificată și completată prin Legea nr. 45/2007. Potrivit acestui text de lege "Valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele nr. 2, 4 și 5 la Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu majorările și indexările ulterioare, se majorează cu 4% începând cu data de 1 aprilie 2006, față de nivelul din luna martie 2006 și cu 5% începând cu data de 1 septembrie 2006, față de nivelul din luna august 2006".
În anul 2007, grefierii și personalul conex au beneficiat de asemenea de indexări în temeiul prevederilor cuprinse în legea specială de salarizare, nr.OG 8/2007 unde se stipulează că "Drepturile de salarizare prevăzute de prezenta ordonanță sunt brute și impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea majorărilor acordate în conformitate cu prevederile legale". De asemenea, anexele care sunt parte integrantă din acest act normativ prevăd majorări salariale în trei etape în beneficiul personalului salarizat în temeiul OG nr. 8/2007.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor solicitat respingerea acțiunii pentru lipsa calității sale procesuale pasive în cauză, motivat de faptul că nu există raporturi de muncă între reclamanți și acest minister.
Prin sentința civilă nr. 850 din 06.06.2008, Tribunalului Iașia admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, respingând acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu acest pârât și pe fond, a respins acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu ceilalți pârâți.
Prin aceeași hotărâre, s-a declinat competența de soluționare a cererii privind efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamanților în favoarea Judecătoriei Iași
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța de fond a reținut că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Ministerul Economiei și Finanțelor nu este parte în raporturile de muncă al reclamanților.
Ministerul Economiei și Finanțelor are competența de a coordona responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar, însă doar Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, are în competență gestiunea sistemului de salarizare în domeniul autorității judecătorești.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că acțiunea reclamanților este neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Reclamanții au calitatea de personal auxiliar la Tribunalul Iași, fiind salarizați conf. OG8/2007. Au susținut reclamanții că în calitatea lor de personal auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești ar fi trebuit să li se aplice și dispozițiile OG10/2007- art. 1 alin. 1- privind creșterile salariale.
Anterior acestei ordonanțe reclamanții au fost salarizați conf. prevederilor Legii 50/1996 cu modificările și completările ulterioare, lege abrogată prin art. 30 din OG10/2007.
Prima instanță a reținut că dispozițiile art. 16 alin. 1 și 2 din Constituția României prevăd că cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, iar potrivit disp. art. 1 alin. 2 lit. i din nr.OG 137/2000, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate și în exercitarea dreptului la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare. Aliniatul 3 al aceluiași articol prevede că exercitarea drepturilor enunțate în acest articol privește persoanele aflate în situații comparabile.
Potrivit art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială,convingeri, gen, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectarea ori apartenența la o categorie defavorizată care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. Aliniatul 2 al aceluiași articol, prevede că sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
În același sens, prin decizia nr. 20 din 02.02.2000 a Curții Constituționale s-a reținut, invocându-se jurisprudența îndelungată a Curții Europene a Drepturilor Omului (cazul "Marks contra Belgiei", 1979), că "în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă". Tot astfel, în art. 5 din Codul muncii se prevede că reprezintă discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței, sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii, orice discriminare directă sau indirectă fiind interzisă, iar potrivit disp. art. 6 alin. 2 din Codul muncii, tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală.
Raportat la aceste prevederi legale, instanța a reținut că atât personalul auxiliar de specialitate cât și ceilalți beneficiari: funcționari publici, cei ce ocupă funcții de demnitate publică, personal contractual, sunt categorii profesionale deosebite, fiecare având statut propriu și sisteme diferite de stabilire a drepturilor salariale.
Personalul auxiliar de specialitate are un statut profesional distinct de cel al magistraților, fiind reglementat de Legea 567/2004 și totodată sistemul de stabilire a drepturilor salariale a acestei categorii profesionale este reglementat de legea specială - OG8/2006.
Mai mult, reclamanții beneficiază de drepturile salariale stabilite pin legea specială de salarizare, drepturi care au fost majorate semnificativ prin OG8/2006, or admiterea pretențiilor acestora ar însemna o dublă majorare a drepturilor salariale, ceea ce nu poate fi admis.
Nu orice diferență de tratament face a se reține starea de discriminare, ci doar acea discriminare care se constată între persoane aflate în situații analoage, fără o justificare rezonabilă.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs reclamanții:, (), I, -, -, ( ), -, -, R, și, ultimii doi în calitate de moștenitori ai defunctului, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Prin acțiunea introductivă reclamanții au solicitat acordarea creșterilor salariale prevăzute de nr.OG 10/2007, art. 1 alin. 1, în trei etape: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, pentru considerentul că Guvernul României a prevăzut creșterile salariale solicitate pentru toate categoriile sociale, fapt ce a condus la discriminarea personalului auxiliar din cadrul parchetelor.
Recurenții arată că, având în vedere faptul că art.5 din Codul muncii consacră principiul nediscriminării, Guvernul României trebuia să aplice creșterea salarială prin actele normative mai sus enunțate și la categoria socio-profesională din care reclamantele fac parte.
Se mai arată că, deși coeficienții de multiplicare s-au modificat în perioada de referință, aceasta nu înseamnă că valorare de referință trebuia să rămână constantă.
Recurenții mai arată că se află în situații comparabile cu persoanele la care se referă nr.OG10/2007, în sensul că sunt tot persoane salarizate de la bugetul de stat, ceea ce înseamnă că nu pot beneficia decât de acele creșteri salariale ce le sunt acordate prin acte normative. Aceste creșteri salariale care se acordă anual urmăresc acoperirea inflației pe o anumită perioadă.
Se mai arată că în mod greșit a fost admisă în cauză excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Analizând recursul formulat de către reclamanții:, (), I, -, -, ( ), -, -, R, și, ultimii doi în calitate de moștenitori ai defunctului, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a reținut că nu se poate reține în cauză existența unei discriminări directe sau indirecte între reclamanți și alte categorii de personal din sectorul bugetar, în sensul disp. art.5 din Codul muncii.
Astfel, reclamanții, salarizați începând cu data de 01.01.2007, potrivit nr.OG 8/2007, au beneficiat în trei tranșe, respectiv ianuarie-31 martie 2007, 1 aprilie 30 septembrie 2007 și de la 1 octombrie 2007, de majorarea coeficienților de multiplicare aferenți fiecărei funcții, coeficienți prevăzuți în Anexele 1a, 1b și 1c la această ordonanță.
Având în vedere că, potrivit art. 3 alin. 1 din nr.OG 8/2007, salariul de bază individual lunar al personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor se stabilește pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, în mod corect prima instanță a constat că nu se poate reține că reclamanții ar fi fost excluși de la creșterile salariale acordate, în cursul anului 2007, altor categorii de personal din sectorul bugetar.
Se mai reține că în mod corect prima instanță a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză de către Ministerului Economiei și Finanțelor, având în vedere faptul că în sarcina acestui minister nu se poate stabili obligația de plată a diferențelor de salariu solicitate de către reclamanți cu titlu de despăgubiri, angajatorul acestora fiind Curtea de APEL IAȘI.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art. 312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, se va respinge recursul formulat de reclamanții:, (), I, -, -, ( ), -, -, R, și, ultimii doi în calitate de moștenitori ai defunctului și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanții:, (), I, -, -, ( ), -, -, R, și, ultimii doi în calitate de moștenitori ai defunctului, împotriva sentinței civile nr.850/06.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex./12.10.2009;
Jud.fond: Tribunalul Iași: -;
-.
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
