Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 917/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 917/2009
Ședința publică de la 01 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Cismaru JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - JUDECĂTOR 3: Ana
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții -, -, -, -, C, R, -, -, -, -, -, )., -, -, -, împotriva sentinței civile nr. 47/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată ivirea unui incident ural legat de compunerea completului de judecată, acesta fiind stabilit potrivit dispozițiilor art. 98 din Regulamentul de Ordine Interioară a Instanțelor Judecătorești.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr- reclamantele -, -, -, -, C, R, -, -, -, -, -, )., -, -, - și, prin reprezentant au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, TRIBUNALUL SIBIU, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, solicitând:
-să fie obligați pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA și TRIBUNALUL SIBIU, în solidar, la plata către fiecare reclamantă a drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pe perioada celor 3 ani anteriori introducerii acțiunii, actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.;
-să fie obligați pârâții în solidar să includă în buget, la prima rectificare a bugetului de stat, după rămânerea definitivă a sentinței, a sumelor pentru perioada în discuție, iar pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE să aloce fondurile necesare în acest sens, în calitate de elaborator al bugetului de stat și a proiectelor de rectificare bugetară;
-să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii au arătat că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Sibiu. Art.6 alin.2 din Codul muncii instituie principiul plății egale pentru muncă egală, principiu reglementat și de art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Prin art.1 alin.2 din nr.OG137/2000 aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004, se statuează principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru o muncă egală. În același sens sunt și dispozițiile art.20 din Constituția României.
Contrar acestor principii, prin art.19 pct.3 din Legea nr.50/1996, republicată, cu modificările aduse de nr.OG83/2000, grefierii care participă la efectuarea actelor privind ura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor privind executarea penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport de timpul efectiv lucrat în aceste activități.
În această situație, apreciază reclamantele, personalul auxiliar de specialitate de la TRIBUNALUL SIBIU, în afara celor care prestează activitățile sus enumerate, este tratat ilegal din punct de vedere salarial, și este discriminat fără un criteriu obiectiv și rațional.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată. În expunerea de motive arată că de indemnizația menționată de art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 beneficiază numai personalul auxiliar prevăzut expres de textul de lege și numai în raport cu timpul efectiv lucrat în activitățile menționate.
Conform art.38 alin.2, art.42 alin.2 și art.48 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, atribuțiile persoanelor din compartimentele auxiliare sunt cuprinse în fișele posturilor, președintele instanței stabilind prin ordine de serviciu repartizarea personalului pe secții. În vederea acordării indemnizației în discuție, persoanele care au stabilite în fișa postului atribuții dintre cele menționate de art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 completează un raport care se confirmă de șeful de secție, în baza căruia se face pontajul lunar și se efectuează plata. Pe cale de consecință, personalul auxiliar care nu participă la activitățile prevăzute de aceste dispoziții nu poarte beneficia de procentul în discuție.
Între grefierii care participă la astfel de activități și cei care nu participă la acestea nu există o stare de discriminare întrucât, așa cum a statuat Curtea Constituțională, principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
Dispozițiile legale în discuție, mai arată pârâtul, nu contravine.6 din Codul muncii, întrucât personalul auxiliar de specialitate care nu desfășoară activitățile în discuție nu depune o muncă egală cu cei care îndeplinesc aceste atribuții.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII a arătat că, legat de art.14 privind interzicerea discriminării, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și compatibile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Pentru ca o faptă să fie calificată ca fiind faptă de discriminare trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții: existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință; existența unui criteriu de discriminare potrivit art.2 alin.1 din nr.OG137/2000, republicată; tratamentul diferențiat să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege; tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare.
Pârâta CURTEA DE APEL ALBA IULIA, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996, art.38 alin.2, art.42 alin.2 și art.48 din regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.387/2005.
În cauză a fost întocmit un raport de expertiză contabilă judiciară prin care au fost calculate drepturile salariale pretinse de reclamante pe perioada 07.03.2004 - 07.03.2007, actualizate cu rata inflației.
Prin încheierea din data de 01.07.2008 pronunțată de TRIBUNALUL SIBIU în dosarul cu numărul de mai sus, ca urmare a prevederilor art.I și II din nr.OUG75/2008, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea spre competentă soluționare CURȚII DE APEL ALBA IULIA.
Prin sentința civilă nr. 47/2008 Curtea de APEL ALBA IULIAa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerului Economiei și Finanțelor și a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL ALBA IULIA și TRIBUNALUL SIBIU, respectiv ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză în ceea ce privește pârâții Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această sentință instanța fondului a reținut următoarele:
Reclamantele îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Sibiu.
Potrivit art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996, grefierii care participă la efectuarea actelor privind ura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Așa cum rezultă din dispozițiile legale sus enunțate, beneficiază de procentul de 10% din salariul brut numai personalul auxiliar prevăzut în mod expres de acestea și numai în raport cu timpul efectiv lucrat în activitățile enumerate. Așa cum rezultă din adresele emise de TRIBUNALUL SIBIU numai reclamanta - a desfășurat astfel de activități, pentru care a fost retribuită.
Potrivit art.38 alin.2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, reclamantele au fost repartizate pe secții și compartimente de activitate de către președintele instanței, activitățile fiind cuprinse în fișele posturilor conform art.42 alin.2 din același act normativ.
Indemnizația de 10% prevăzută de art.19 din Legea nr.50/1996 se acordă numai personalului auxiliar care, conform fișei postului, participă la activitățile prevăzute de acest text de lege, ceea ce nu este cazul reclamantelor conform fișelor posturilor
Prevederile art.19 pct.3 din Legea nr.50/1996 au fost modificate prin nr.OG83/2000 în sensul eliminării indemnizației de ședință, fiind păstrată doar indemnizația pentru activitatea de reorganizare judiciară și faliment, executări penale și civile.
Reclamantele consideră că prin această măsură sunt încălcate prevederile art.6 alin.2 din Codul muncii care consacră principiul pentru muncă egală și pregătire profesională egală, toți salariații să fie retribuiți în mod egal.
Această susținere nu poate fi primită în condițiile în care reclamantele, în calitate de personal auxiliar de specialitate care nu desfășoară activități din cele prevăzute de art.19 din Legea nr.50/1996, nu pot afirma că depun o muncă egală cu cei care îndeplinesc atribuțiile în discuție, legiuitorul înțelegând să atribuie indemnizația de 10% în raport cu timpul efectiv lucrat numai personalului care desfășoară activități ce implică un grad sporit de dificultate și responsabilitate, activități diferite de celelalte activități îndeplinite curent de personalul auxiliar.
Nu pot fi primite nici susținerile reclamantelor în sensul că între acestea și grefierii care participă la activitățile prevăzute de art.19 din Legea nr.50/1996 ar exista o stare de discriminare.
Așa cum s-a statuat și de Curtea Constituțională, principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu personalul care se află în situații diferite, așa cum este cazul reclamantelor care nu desfășoară activitățile prevăzute de art.19 din Legea nr.50/1996 în raport cu grefierii care desfășoară astfel de activități.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare în sensul art.14 din Convenție, atunci când se induc distincții între situații analoge și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
În consens cu poziția Curții Europene a Drepturilor Omului, nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, prevede expres care sunt faptele și actele de discriminare, precum și criteriile de discriminare, criterii care trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile tratate în mod diferit, ceea ce nu este cazul în speță.
Față de cele ce preced, Curtea a respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL ALBA IULIA și TRIBUNALUL SIBIU.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Economiei și Finanțelor cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamante împotriva acestor pârâți pentru următoarele considerente:
MINISTERUL JUSTIȚIEI are calitatea de ordonator principal de credite, calitate în care gestionează resursele financiare ale instanțelor de judecată. CURTEA DE APEL ALBA IULIA are calitatea de ordonator secundar de credite, iar TRIBUNALUL SIBIU, ale cărui angajate sunt reclamantele, are calitatea de ordonator terțiar de credite.
În calitatea sa de ordonator principal de credite, MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR elaborează proiectul bugetului propriu, între acesta și MINISTERUL JUSTIȚIEI neexistând o obligație de garanție legală sau o obligație de restituire, iar raporturile de drept administrativ dintre cele două instituții exced cauzei de față.
În egală măsură, raporturi de serviciu, care pot determina conflicte de muncă, există între angajator, calitate pe care nu o are MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, și reclamante.
Raporturi de serviciu nu există nici între reclamante și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, reclamantele, urmând ura stabilită de Ordonanța nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările ulterioare și de Hotărârea Guvernului nr.1194/2001 privind organizarea și funcționarea, cu modificările ulterioare, putând doar formula petiție pentru constatarea unei eventuale discriminări în cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamantele prin care au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că soluția primei instanțe este greșită dat fiind condițiile identice de muncă la care se expun recurentele comparativ cu grefierii care încasează legal această indemnizație, ceea ce relevă cu evidență o discriminare care nu are la bază criterii obiective și rezonabile.
Sunt reluate și celelalte susțineri din acțiune inițială.
Intimatul TRIBUNALUL SIBIUa depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului deoarece în mod judicios instanța a reținut corect starea de fapt.
Ministerul Justiției și Libertăților cetățenești a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de recurs și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe.
În apărare, intimatul invocă dispozițiile art. 329 Cod ură civilă raportat la decizia nr. 24/2008 pronunțată de ÎCCJ în recursul în interesul legii.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod ură civilă, reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996 prevede căgrefierii care participă la efectuarea actelor privind ura reorganizării judiciare și a falimentului,a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpulefectivlucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară.
Din conținutul acestui text de lege rezultă că nu este suficient pentru a se beneficia de indemnizația de 10% din salariu să fie menționată în fișa postului ca și atribuție de serviciu una din activitățile menționate, ci este necesar ca personalul auxiliar să exercite în concret o astfel de activitate, indemnizația calculându-se în raport de timpul efectiv lucrat.
Chiar dacă un grefier are menționat în fișa postului că participă, printre altele, și la ședințe de judecată în care se soluționează dosare vizând ura reorganizării judiciare și a falimentului, dar în decursul unei luni nu a avut într-o ședință un astfel de dosar, el nu va primi indemnizația.
Indemnizația este acordată tocmai pentru activitatea suplimentară depusă de grefierii care pe lângă activitățile specifice ședinței de judecată mai au printre atribuții și activitățile menționate în articol, deci prestează o muncă în plus, motiv pentru care nu se poate reține o discriminare întrucât se primește un salar mai mare, tocmai pentru că este vorba de o muncă suplimentară.
Într-adevăr, pentru muncă egală trebuie primit un salariu egal, însă în aplicarea acestui principiu, dacă pentru munca suplimentară desfășurată de grefierii care participă la activitățile limitativ prevăzute de art. 19 din Legea nr. 50/1996 nu s-ar primi un anumit spor sau o anumită indemnizație, aceștia din urmă ar fi discriminați în raport de cei care ar primi același salariu însă pentru o muncă cu mai puține atribuții.
Din acest punct de vedere este de observat ca diferențierea sub aspectul acordării sporului de 10% doar pentru grefierii cu atribuțiile suplimentare enumerate de lege este justificata obiectiv de mărirea volumului de activitate si un grad de responsabilizare suplimentar. Astfel, indemnizația concretizată într-un procent din salariul brut în raport de timpul efectiv lucrat se acordă numai personalului care desfășoară activități ce implică un grad sporit de dificultate și responsabilitate, tocmai pentru că activitatea în discuție este diferită de celelalte activități îndeplinite în mod obișnuit de personalul auxiliar.
Raportat la aceste aspecte, principiul egalității nu se opune ca o lege sa stabilească reguli diferite in raport cu persoane aflate in situații diferite.
Pentru considerentele menționate, neputându-se reține vreo discriminare salarială între grefierii care nu participă la activitățile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 50/1996 și cei care efectiv desfășoară astfel de activități, iar pe de alta parte competenta de a reconsidera poziția față de drepturile salariale ale reclamanților nu revine instanței de judecata fiind o competenta exclusiva a legiuitorului, se constată că soluția pronunțată de prima instanță este temeinică și legală, la adăpost de criticile aduse.
Pe de altă parte, instanța are în vedere și Decizia nr. 24/2008 a ÎCCJ care în recursul în interesul legii a stabilit că dispozițiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 3 alin. 8 din OG nr. 8/2007 se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate, decizia fiind obligatorie pentru instanțe potrivit art. 329 alin. 3 Cod ură civilă.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 Cod ură civilă instanța va respinge ca neîntemeiat recursul formulat de către reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele -, -, -, -, C, R, -, -, -, -, -, )., -, -, -, împotriva sentinței civile nr. 47/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01 Octombrie 2009
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red. /13.10.2009
Tehnored. /
8 ex. / Octombrie 2009
Romania
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
INCHEIERE NR. 256 /R/CC/2009
Ședința camerei de consiliu din 1 octombrie 2009
Președinte - - - - judecător
- - - președinte secție
- - judecător
- grefier
Pe rol se află soluționarea cererilor de abținere formulate de judecătorii și în cauza ce formează obiectul dosarului nr-, privind recursul declarat de reclamanții împotriva sentinței civile nr. 47/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererile depuse la dosar de către judecătorii și, s-a solicitat a li se încuviința abținerea de la judecata recursului ce formează obiectul dosarului nr-.
In motivarea cererilor judecătorii și, arătată că, au pronunțat ca instanță de fond hotărârea atacată cu recurs.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele;
Potrivit dispozițiilor art.24 cod pr. civilă și apreciind într-un sens mai larg interpretarea art. 6 al în vederea asigurării garanțiilor depline pentru desfășurarea unui proces echitabil în fața instanței imparțiale.
În numele legii
DISPUNE
Admite cererile de abținere formulate de judecătorii și în dosarul civil nr-.
Pronunțată în ședință publică din 1 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Președinte:Monica Maria CismaruJudecători:Monica Maria Cismaru, Manuela Stoica, Ana
