Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 919/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 919/2009
Ședința publică de la 01 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Cismaru JUDECĂTOR 2: Marius Ionel Ionescu
- - - - judecător
- - - judecător
- - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții (FOSTĂ, împotriva sentinței civile nr. 124/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța din oficiu, ridică excepția tardivității recursului și lasă cauza în pronunțare pe această excepție.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr-, reclamantele (fostă ), și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL ALBA IULIA și Tribunalul Hunedoara solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să fie obligați pârâții la plata către fiecare reclamant, în funcție de perioada efectiv lucrată ( pentru reclamanta începând cu data de 1.10.2007) a diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcții de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzute de lege, pentru funcțiile de demnitate publică, după cum urmează:
pentru perioada 1.06.2005 - 30.09.2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform G nr.9/2005;
pentru perioada 1.10.2005 - 31.01.2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform nr.OG9/2005;
pentru perioada 1.02.2006 - 31.08.2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform nr.OG3/2006;
pentru perioada 1.09.2006 - 31.12.2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform nr.OG3/2006;
pentru perioada 1.01.2007 - 31.03.2007 la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform nr.OG 10/2007;
pentru perioada 1.04.2007 - 30.09.2007 la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform nr.OG 10/2007;
pentru perioada 1.10.2007 - 31.12.2007, la valoarea ele referință sectorială de 405 lei, conform nr.OG10/2007, în raport cu valoarea de referință sectorială pentru care au fost calculate salariile în perioadele de mai sus;
- să fie obligați pârâții la plata drepturilor de mai sus actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii drepturilor pentru fiecare reclamant și până la data executării hotărârii judecătorești;
- să fie obligați pârâții la efectuarea cuvenitelor mențiuni în cărțile da muncă ale reclamanților.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că au calitatea de asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Hunedoara și că le sunt aplicabile atât dispozițiile privind obligațiile și incompatibilitățile judecătorilor și procurorilor, precum și dispozițiile privitoare la salarizarea magistraților.
Potrivit art.1 din Legea nr. 50/1996 "salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete se face ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat, de pregătirea și competența profesională, precum și de incompatibilitatea și interdicțiile pentru magistrați, prevăzute în Constituție și de Legea Nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească".
Potrivit art.2 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică "dispozițiile prezentei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de munci în sectorul bugetar". Conform art.3 din același act normativ, "funcția de demnitate publica este acea funcție publică care se ocupă prin mandat, obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii". Legea nr. 154/1998 se aplică și "celor care ocupa funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, prevăzute în anexele la lege".
Potrivit art.9 din Legea nr. 154/1998, se precizează că "prin legea bugetului de stat se stabilesc valoarea de referința universală și evoluția acesteia, în raport cu creșterea estimată a prețurilor de consum, cu indicatorii de prioritate intersectorială și cu valorile de referința sectoriale, ținând seama de prioritățile rezultate din obiectivele, proiectele, programele propuse de ordonatorii principali (ie credite, precum și de evoluția salariilor din alte sectoare de activitate decât cele bugetare".
Persoanele care ocupau funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică aveau dreptul, pentru activitatea desfășurată, la un salariu de bază lunar, în conformitate cu prevederile Anexei nr. III din același act normativ în conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din nr.OG 134/1999 "începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completări ie ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se concretizează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Potrivit art.11 din nr.OG83/2000,pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi".
Aliniatul 2 prevede că "valoarea de referință sectorială prevăzută la alin.1 constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție".
Alinatul 3 prevede că "ordonatorii principali de credite calculează nivelurile indemnizațiilor lunare și ale salariilor de bază ce corespund coeficienților de multiplicare și grilelor de intervale prevăzute în anexele nr.1, 2, 4, 5 și 51 la prezenta lege și valorii de referi iță sectorială stabilită la alin.1, rotunjite din o mie în o mie de lei, în favoarea personalului ".
OUG nr.2/2000 modifică coeficienții de multiplicare pentru unele funcții prevăzute în anexele V-VIII din Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
OUG nr. 177/2002 stabilește salarizarea și alte drepturi ale magistraților. Conform art.2 alin.1 "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei ordonanțe de urgentă".
În conformitate cu prevederile art.2 alin.3 din 0.3. nr. 9/2005, privind creșterile salariate ce se vor acorda în anul 2005 personalului salarizat potrivit nr.OUG24/2000, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică "indemnizațiile lunare pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite, precum și pentru persoanele care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul do stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, sunt cele prevăzute în anexele nr. VIII și IX.
Prin OUG nr. 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, intrată în vigoare de la 1.04.2006, se prevede că indemnizația de salarizare se stabilește "pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integranta din prezenta ordonanță" (art. 3 alin.1)
Conform anexei 1 la OUG nr. 27/2006, valoarea de referință sectorială a fost de 257 lei. Prevederea din Anexa 1 OUG nr. 27/2006, încalcă principiile Constituției României, ale Legii nr. 303/2004, privind Statutul magistraților, ale Codului Muncii și ale Legii privind combaterea discriminării. Valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare aplicată la salarizarea magistraților este diferită de valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă. Astfel, potrivit nr.OG3/2006, valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, în luna aprilie 2006 era de 312,3 lei, iar Ordonanța nr.27/2006 stabilește valoarea de referință pentru magistrați la suma de 257 lei.
Legislația privind salarizarea magistraților și personalului din instanțele judecătorești și parchete respectă principiul echilibrului puterilor legislative, executive și judecătorești în cadrul democrației constituționale.
Conform art.3 alin. 4 din Constituția României în anul 2006 se prevede că "Statutul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale".
Este evident că salarizarea, ca un element al noțiunii de echilibru al celor trei puteri în stat, trebuie avută în vedere, întrucât puterea judecătorească s-ar pune. prin actele normative care au apărut ulterior, în afara principiilor și a sensului prevederilor constituționale, care au fost stabilite anterior prin legi de natură organică.
Ordonanța nr.27/2006 încalcă acest principiu, stabilind o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută de lege și care trebuia aplicată la data intrării acesteia în vigoare și diferită față de valoarea de referință stabilită pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, aparținând puterii legislative și executive.
Același lucru este prevăzut și în ârt.3 alin.1 din nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, în care se stabilește valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare la suma de 280,64 lei, deși la data intrării in vigoare a ordonanței de mai sus valoarea de referință sectorială era de 365 lei, conform nr.10/2007.
Chiar dacă unele acte normative enumerate mai sus au fost între timp abrogate, total sau parțial, pe parcursul perioadelor care au reglementat salarizarea magistraților, au avut în vedere valoarea de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă, executivă și judecătorească în sensul celor de mai sus s-a pronunțat și Curtea de Apel Suceava - Secția Comercială, contencios administrativ șl fiscal, prin decizia nr.62 din 18.01.2007, în dosarul nr-, prin care a fost admis recursul declarat de controlorii financiari de la Curtea de Conturi B, împotriva sentinței nr.433 din 02.10.2006 a Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, obligând pârâta la plata drepturilor bănești reprezentând diferențele dintre salariile efectiv plătite și cele calculate în funcție de valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite.
Curtea de Conturi a României funcționează pe lângă parlament, iar salariații acesteia sunt retribuiți cu referință la valoarea sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în ședința din 04.10.2007, în comun acord cu literatura de specialitate, și-a exprimat opinia potrivit căreia magistrații sunt incluși în rândul persoanelor care dețin demnități publice, argumentele aduse în sprijinul acestei opinii fiind următoarele:
- potrivit dispozițiilor nr.OUG27/2006, privind salarizarea și alte drepturi a judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, republicată, modificările ulterioare, magistrații nu beneficiază de un salariu de bază, precum orice salariat sau funcționar public, ci de o indemnizație de încadrare lunară brută.
Acest concept se regăsește în conținutul Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, unde se stipulează că personalul bugetar beneficiază de un salariu de bază, cu excepția persoanelor "care ocupă funcții de demnitate publică" care pentru activitatea desfășurată, au dreptul la o indemnizație de încadrare lunară.
- magistrații sunt numiți de Președintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, situația fiind similară cu cea a demnitarilor, așa cum rezultă și din art.3 din Legea nr.154/1998, potrivit căreia funcția de demnitate publică este acea funcție care se ocupă prin mandat obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii.
În sensul celor de mai sus, se invocă și prevederile art.16 alin.3 din Constituția României, republicată, care, referindu-se la "funcțiile și demnitățile publice, civile și militare" nu a avut în vedere salariații, ci a vizat distincția dintre noțiunile de funcție publică și funcția de demnitate publică.
între actuala reglementare, cu privire la salarizarea magistraților (280 lei valoarea de referință sectorială) și cel al organelor puterii legislative și executive (de 405 lei stabilită prin nr.OG10/2007) este evidentă, inechitabilă și neconstituțională.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției invocat excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Hunedoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, față de prevederile art. I și II alin. 2 din nr.OUG75/2008 care stabilesc competența materială a curților de apel, în cauzele având ca obiect acordarea drepturilor salariale formulate de personalul salarizat potrivit nr.OUG27/2006.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată deoarece rin p. cererea formulată, reclamantele solicită acordarea valorii de referință sectorială potrivit dispozițiilor OUG123/2003 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar.
În realitate, reclamantele au beneficiat de indexările prevăzute de actul normativ indicat.
Astfel, potrivit art. 3 lit. "valorilor de referință sectoriale în vigoare în luna decembrie 2003 prevăzute în anexele nr 2,3,și4 la Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, valorilor de referință sectoriale în vigoare în luna decembrie 2003 pentru stabilirea indemnizațiilor magistraților potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 177/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.347/2003, pentru stabilirea soldelor de funcție și de grad ale personalului militar potrivit prevederilor Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 180/2002, aprobată prin Legea nr.89/2003, precum și salariilor polițiștilor pentru funcția îndeplinită și pentru gradul profesional deținut, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003.
Pentru celelalte perioade supuse controlului judecătoresc, s-a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată deoarece reclamanții nu fac parte din categoriile prevăzute de lege pentru care s-a dispus majorarea valorii de referință sectorială. Intimata a arătat că susținerea reclamanților în sensul că neaplicarea acestor creșteri salariale și pentru magistrați este discriminatorie nu este fondată deoarece prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite în raport cu natura deosebită a raporturilor reglementate.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA a solicitat respingerea acțiunii, invocând lipsa calității procesual pasive, cu motivarea că în aceste litigii are calitate procesual pasivă doar Ministerul Justiției.
Prin Încheierea din 22.07.2008, Tribunalul Hunedoaraa dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare, pe fond, a pricinii, în favoarea Curții de APEL ALBA IULIA, întemeiat pe prevederile art. II alin.2 din nr.OUG75/2008.
Prin sentința civilă nr. 124/2008 Curtea de APEL ALBA IULIA respins acțiunea formulată de reclamante.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Actele normative care au reglementat drepturile salariale ale reclamantelor au fost pentru perioada 1.06.2005, la zi, OUG177/2002 aprobată prin Legea 347/2003 și OUG27/2006.
Potrivit art. 2 alin.1 din nr.OUG177/2002, " pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. "
Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei ordonanțe de urgență.
Cuantumul valorii de referință sectorială a fost stabilit la data intrării în vigoare a ordonanței, la 1.833.754 lei ROL. Aceeași valoare de referință sectorială era prevăzută și la data intrării în vigoare a Legii 347/2003.
Legea nr. 347 din 10 iulie 2003, în vigoare din 22.07.2003, a aprobat cu modificări și completări, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177 din 6 decembrie 2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, stabilind la alineatul (1), al articolului 2, că " pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa nr. 1 la prezenta ordonanță de urgență."
În anul 2004 valoarea de referință sectorială pentru magistrați a fost de 2.380.593 lei ROL.
În temeiul OG23/2005 cuantumul valorii de referință sectorială a fost stabilit în anexa 1 legii la 2.571.040 lei ROL începând cu data de 1 octombrie 2005.
OUG 27/2006 prevede la art.3 alin.1 că "Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență."
La data intrării în vigoare a ordonanței, valoarea de referință sectorială era de 257 RON.
În consecință, pentru perioada în discuție, valoarea de referință sectorială avută în vedere pentru salarizarea magistraților a fost, în mod expres, cuprinsă în legea de salarizare a acestora, legiuitorul ne mai înțelegând să facă trimitere la valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică așa cum a procedat până la 22 07 2003, când a intrat în vigoare Legea 347/2003 de aprobare a Ordonanței de Urgență 177/2002.
Susținerea reclamantelor în sensul că prin aceste ordonanțe s-a încălcat ierarhia actelor juridice este nefondată.
Stabilirea unei valorii de referință distincte pentru magistrați nu s-a realizat prin o ordonanță emisă de guvern ci ea a fost realizată prin lege (Legea 347/2003). Dimpotrivă stabilirea valorii de referință sectorială pentru magistrați ( la acea dată denumită coeficient de ierarhizare) prin raportare la valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică s-a realizat printru act normativ emis de executiv, respectiv OUG134/1999.
"Art. 1 - (1) Începând cu luna septembrie 1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar."
De asemenea nu sunt fondate nici susținerile reclamantelor referitoare la faptul că prin modul de stabilire a valorii de referință sectorială le-au fost încălcate drepturile câștigate prin stabilirea unei valori de referință sectorială într-un cuantum mai mic decât cel de care beneficiau la data modificării legii. La momentul la care prin lege valoarea de referință pentru magistrați a fost stabilită distinct de cea prevăzută în lege pentru funcțiile de demnitate publică cuantumul acesteia s-a menținut același (1.833.754 ROL înainte și după intrarea în vigoare a Legii 347/2003) în consecință " dreptul câștigat " nu a fost afectat.
Faptul că, ulterior acestui moment, evoluția valorii de referință sectorială pentru magistrați a fost diferită față de cea pentru funcțiile de demnitate publică nu semnifică o atingere adusă drepturilor magistraților în sensul încălcării "dreptului câștigat". O astfel de problemă s-ar putea eventual ridica dacă s-ar considera că "dreptul câștigat" îl reprezintă dreptul de stabilire a valorii de referință sectorială prin raportare la funcțiile de demnitate publică și atunci pretinsa încălcare s-a produs prin voința legiuitorului la adoptarea Legii 347/2003 când a fost eliminată raportarea la funcțiile de demnitate publică.
De altfel în motivare reclamanții susțin că salarizarea este un element ce trebuie avut în vedere la analizarea noțiunii de echilibru al puterilor în stat și concluzionează că în acest context evoluția valorii de referință sectorială pentru magistrați nu putea, în mod constituțional, să fie alta decât cea pentru funcțiile de demnitate publică și că legiuitorul neprocedând în această manieră a instituit o formă de discriminare.
Referitor la discriminarea reclamată, Curtea a constatat că, în mod constant, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudență, că prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite în raport cu natura deosebită a raporturilor reglementate.
În speță, este indubitabil că atribuțiile funcțiilor de demnitate publică sunt diferite de cele ale magistraților și că natura raporturilor juridice supuse reglementărilor nu este aceeași astfel că nu poate fi vorba despre un tratament inegal în situații egale.
În ceea ce privește echilibrul puterilor în stat privit prin componenta sa salarială acesta nu poate fi cenzurat de către instanța de judecată prin extinderea dispozițiilor unei legi înafara sferei sale de reglementare.
De altfel în acest sens, s-a pronunțat și Curtea Constituțională care prin Decizia nr. 821/2008 a statuat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Față de aceste motive, Curtea a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamante.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele prin care au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentele reiau motivele ce au stat la baza acțiunii inițiale.
Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Prealabil analizării temeiniciei și legalității sentinței atacate, CURTEA se va pronunța asupra excepției tardivității introducerii căii de atac, excepție ce se impune a fi analizată cu prioritate potrivit art. 137 Cod procedură civilă și cu privire la care reține următoarele:
Sub acest aspect, este de reținut faptul că ne aflăm în cadrul unui conflict de muncă, iar potrivit prevederilor speciale în materie " termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond - art.80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Potrivit art. 103 alin.1 Cod procedură civilă"neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei."
Excepția tardivității este o excepție de procedură, fiind în strânsă legătură cu modul de desfășurare a judecății, peremptorie, pentru că odată admisă, are drept consecință respingerea cererii făcute cu nesocotirea termenului prescris de lege.
În speță, hotărârea instanței de fond a fost comunicată reclamantelor - recurente de față la data de 28.11.2008( în acest sens dovezile de primire depuse la dosar 20-23), iar recursul a fost expediat prin poștă la data de 12.12.2008, conform ștampilei de pe borderoul depus la fila 18, deci peste cele 10 zile legale, calculate conform cerințelor art. 101 Cod procedură civilă pe zile libere.
Recurentele nu contestă aceste date, conform recunoașterilor de la fila 16, însă susțin că au respectat termenul de 15 zile.
Practic acestea fac confuzie între termenul de drept comun care este de 15 zile și termenul special prevăzut de art.80 din Legea nr. 168/1999 în materia litigiilor de muncă și care este de 10 zile.
Față de această împrejurare, constatând, de asemenea că recurentele nu au făcut dovada existenței unei situații prevăzute de teza a 2 art. 103 alin.1 Cod procedură civilă, curtea urmează a respinge ca tardiv recursul cu care a fost investită în cauză.
Admiterea acestei excepții face inutilă examinarea criticilor vizând fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantele, și împotriva sentinței civile nr. 124/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.
Tehnored. /
9 ex. / Octombrie 2009
Jud. fond.,
Președinte:Monica Maria CismaruJudecători:Monica Maria Cismaru, Marius Ionel Ionescu
