Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 935/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR.935/2009

Ședința publică din 1 octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Cismaru Monica Maria judecător

- - -JUDECĂTOR 2: Crețoiu Victor

- -JUDECĂTOR 3: Vesa

- -grefier

Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții și pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B a împotriva sentinței civile numărul 592/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.

dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 24 septembrie 2009, ce face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Prin acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamanții, G, -, -, ( ), a, -, -, ( ), a, ( ), -, au fost chemați în judecată pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și Statul Român - Ministerul Finanțelor Publice pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata, în favoarea fiecărui reclamant, a unei indemnizații egale cu cea a procurorilor DIICOT, (prin majorarea coeficienților de multiplicare stabiliți la punctele 14-29 din anexa Aa O UG 27/2006 aprobată prin Legea 45/2007, cu patru unității) începând cu luna aprilie 2006 la zi și pe viitor, reactualizate conform ratei inflației din momentul nașterii dreptului la despăgubiri și până în momentul efectuării plății dreptului salariale ca urmare a discriminării; obligarea pârâților la plata dobânzilor legale pentru sumele restante, potrivit art.3.3 din OG 9/2000 cu începere din luna aprilie 2006 și până în momentul efectuării plății; obligarea pârâtei Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.

În motivarea acțiunii se arată că reclamanții au îndeplinit și îndeplinesc funcția de magistrații procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetului de pe lângă Tribunalului Alba și a parchetelor subordonate.

Conform expunerii de motive care au stat la baza adoptării OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de sistemul justiției, publicată în 314/07.aprilie 2006, obiectivul acestui act de salarizare a fost asigurarea unei salarizării adecvate și nediscriminatorii a judecătorilor și procurorilor, obiectiv prevăzut de altfel în Cap. VI, pct.3.3 din planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007 aprobată prin HG 232/2005, obiectiv ce trebuia concretizat și în vederea conformării hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 185/22 iulie 2005.

În concretizarea acestui obiectiv prin art.2 din această ordonanță se prevede că salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor și procurorilor se stabilesc ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal.

În pofida acestor criterii jalonate prin art.2 și obiectivului înlăturării discriminării salariale între magistrați, prin art.11 din ordonanță se prevede o salarizare preferențială și discriminatorie a procurorilor din cadrul DNA și DIICOT, potrivit coeficienților de multiplicare prevăzuți la numărul critic 6-13 de la litera A din anexa ordonanței( coeficienții de multiplicare aplicabili procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalte C de Casație și Justiție).

Analizând coeficienții de multiplicare în raport de care este salarizat procurorul șef DNA, respectiv DIICOT, raportat la coeficientul de multiplicare în raport de care sunt salarizați procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curți de apel, pe de o parte și, pe de altă parte, coeficienții de multiplicare ai procurorilor din cadrul DNA, DIICOT cu ai procurorilor din cadrul parchetelor de pe lângă tribunale, se constată că procurorilor din cadrul DNA și DIICOT li se acordă o indemnizație de încadrare mai mare, respectiv în baza unor coeficienți de multiplicare mai mari cu 4 unității, decât coeficienții de multiplicare corespunzători procurorilor din cadrul parchetelor obișnuite și care desfășoară, cel puțin raportat la infracțiuni de competența DIICOT-ului, aceeași activitate prin participarea procurorilor judiciari la judecarea cauzelor instrumentate de aceștia.

Reclamanții apreciază că printr-o astfel de modalitate de salarizare este încălcat principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorității și nediscriminării prevăzută de art.16 alin.1 din Constituția României, republicată, în art.2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice și în art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale precum și cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit prin art. 23 alin.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Reclamanții invocă în susținerea acțiunii lor Decizia nr. VI /15.01.2007 a Secțiilor unite ale Înaltei Curții de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii și prin care s-a stabilit că sporurile salariale suplimentare de 30 și 40 % aplicabile procurorilor DIICOT, DNA și altor categorii de magistrați se cuvin tuturor magistraților.

Deși prin această decizie s-a reușit restabilirea echilibrului și echității de tratament salarial între magistrați acestea au fost din nou afectate prin OUG 27/2006 și legea de aprobare a acesteia combinate cu Legea 508/2004 modificată și OUG 43/2002 modificată, care prevăd că cele două direcții se înființează în cadrul parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel încât în prezent diferențierea salarială de 30 și respectiv 40% este deghizată în prezent în cadrul coeficienților de multiplicare diferiți și evident mai mari aplicați procurorilor din cadrul DNA și DIICOT.

În consecință diferențierea salarială făcută în funcție de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cauzelor de corupție sau de criminalitate organizată și de terorism este lipsită de justificare rațională, obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatoriu în sensul art.2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice și a art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Pentru aceste motive reclamanții apreciază că au dreptul la egalitate de tratament enumeratorii pentru aceeași muncă iar pârâții au obligația de a îndeplini acest drept al reclamanților.

În drept sunt invocare dispozițiile art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și art.16 din Constituția României.

În dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar adeverințe care atestă calitatea procesuală activă și a perioadei pentru fiecare dintre reclamanți.

Pârâta Curtea de APEL ALBA IULIAa formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii reclamanților motivat de faptul că deși funcționează în structurii teritoriale( birouri și servicii) procurorii DNA și DIICOT nu se află în nici un fel de raport de subordonare față de procurorii generalii de Curții de Apel respectiv față de primii procurori ai parchetelor de pe lângă Tribunale, ci se subordonează exclusiv procurorului general al parchetului de pe lângă Înata C de Casație și Justiție.

Cum între procurorii de la nivelul curților le apel, tribunalelor și, judecătoriilor pe de o parte și cei încadrați la parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu există și nu poate fi concepută vreo formă de discriminare salarială, tot așa nu există discriminare între aceștia și procurorii care activează în structurile speciale centrale ale Ministerului Public.

Salarizarea procurorilor DNA și DIICO reprezentă deci consecința așezărilor într-un palier structural situat deasupra curților de apel, tribunalelor și judecătoriilor.

Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție formulat la rândul său întâmpinare invocând excepția de necompetență materială a instanțelor de drept comun în soluționarea cauzei iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii apreciind că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin 2 din OG 27/2000 modificată și completată de OG 77/2003, și mai mult că prevederile criticate au un scop legitim, respectiv combaterea criminalității organizate, iar metodele prin care se ajunge la realizarea acestui scop sunt adecvate și necesare.

De asemenea Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice pentru ca acesta să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerul Finanțelor 2007 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.

Față de cererea de chemare în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A formulat

întâmpinare solicitând respingerea cererii de chemare în garanție motivat de faptul că P în calitate de ordonator principal de credite nu se află în culpă pentru a fi obligat la acordarea de fonduri bănești reprezentând drepturi de natură salarială altui ordonator de credite și nici nu se află in vreun raport obligațional de garanție sau despăgubire cu pârâtul Ministerul Public.

Prin sentința civilă nr.592/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- a fost respinsă excepția de necompetență materială ridicată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării B,și pe cale de consecință:

A fost admisă acțiunea de dreptul muncii formulată de reclamanții, G, -, -, (), a, -, - -, (), a, (), -, cu domiciliul ales în loc.A-I, P-ța - -, nr.24, jud.A prin mandatar în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, sect.5,-, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I cu sediul în loc.A-I, P-ța -, nr.1, jud.A, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba -I, cu sediul în P-ța - -, nr.24, jud.A și pe cale de consecință:

Constată discriminarea existentă între reclamanții-procurori și procurorii din cadrul DNA și DIICOT în materia salarizării,

Obligă pârâții la plata unei despăgubiri reprezentând diferența dintre salariul încasat conform coeficienții de multiplicare pentru fiecare funcție îndeplinită de reclamanți aplicați acestora și salariul acordat procurorilor DNA și DIICOT începând cu data de 1 aprilie 2006 până la zi și pentru viitor, drepturile salariale prin raportare la coeficienții de multiplicare aplicați procurorilor DNA și DIICOT, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății acestora, după cum urmează:

, cu data de 1.04.2006 de la 19 la 23

G, cu data de 1.04.2006 de la 18,5 la 22,5

, cu data de 1.04.2006 de la 18,5 la 22,5

-, cu data de 1.04.2006 de la 18 la 22

, cu data de 1.04.2006 de la 18 la 22

, cu data de 1.04.2006 de la 17 la 21

-, cu data de 1.04.2006 de la 17 la 21

, cu data de 1.04.2006 de la 17 la 21

(), cu data de 1.04.2006 de la 17 la 21

, cu data de 1.04.2006 de la 17 la 21

, cu data de 1.04.2006 de la 16,5 la 20,5

, cu data de 1.04.2006 de la 16 la 20

a, cu data de 1.04.2006 de la 16 la 20

, cu data de 1.04.2006 de la 15 la 19

, cu data de 1.04.2006 -01.0707 de la 15 la 19

, cu data de 1.04.2006 --- de la 15 la 19

-, cu data de 1.04.2006 de la 15 la 19

, cu data de 1.04.2006 de la 15 la 19

, cu data de 15.11.2006 de la 15 la 19

- -, cu data de 15.11.2006 -01.04.06 de la 15 la 19

, cu data de 01.01.2007-1.04.06 de la 14,5la 18,5

(), cu data de 01.01.2007-1.04.06 de la 13,5la 17,5

, cu data de 01.01.2007-1.04.06 de la 13,5 la 17,5

a, cu data de 01.01.2007-1.04.06 de la13,5la 17,5

, cu data de 01.01.2007-01.04.06 de la 13,5la 17,5

(), cu data de 01.01.2007-1.04.06de la13,5la 17,5

,cu data de 1.04.2006 de la 13,5 la 17,5

cu data de 01.01.2007-1.04.06 de la 15 la 19

, cu data de 01.01.2007-1.04.06 de la 13,5 la 17,5

-, cu data de 01.01.2007 -1.04.06 de la 13,5 la 17,5

, cu data de 01.01.2007-1.04.06 de la 15 la 19

, cu data de 01.01.2007-1.04.06 de la 13,5 la 17,5

, cu data de 01.01.2007-1.04.06 de la 15 la 19

, cu data de 01.01.2007-1.04.06 de la 13,5 la 17,5

, cu data de 01.01.2007-1.04.06 de la 15 la 19

, cu data de 01.01.2007-1.04.06 de la 13,5 la 17,5

, cu data de 11.05.2007 de la 13,5 la 17,5

cu data de 11.05.2007 de la 13,5 la 17,5

Obligă pârâții la plata dobânzii legale pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 2004 și data plății efective a despăgubirii reprezentând drepturile salariale.

Obligă pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I la efectarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților,

Admite în parte acțiunea de dreptul muncii formulată de reclamantul și pe cale de consecință:

Constată discriminarea existentă între reclamant-procuror și procurorii din cadrul DNA și DIICOT în material salarizării,

Obligă pârâții la plata unei despăgubiri reprezentând diferența dintre salariul încasat conform coeficienții de multiplicare pentru fiecare funcție îndeplinită de reclamant aplicați acestuia și salariul acordat procurorilor DNA și DIICOT începând cu data de 10.08. 2007 și pe viitor, actualizată cu indicele de inflație de la data de 6 martie 2008 și până la data plății acesteia, de la coeficientul de multiplicare 19 la coeficientul de multiplicare 21.

Obligă pârâții la plata dobânzii legale pentru perioada cuprinsă între 6 martie 2008 și data plății efective a despăgubirii reprezentând drepturile salariale.

Obligă pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I la efectarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului,

Respinge celelalte pretenții formulate de reclamantul,

Respinge acțiunea reclamanților față de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,

Respinge cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamanții fac parte din categoria personalului din unitățile de Justiție, raporturile juridice de muncă ale acestora fiind guvernate de Codul muncii conform disp. art. 295 alin.2 din acest cod.

Ca atare este de competența instanțelor specializate în soluționarea litigiilor de muncă și soluționarea acestor cauze.

De aceea excepția de necompetență materială a Tribunalului Sibiu în soluționarea acestei cauze urmează a fost respinsă.

Potrivit art. 16-20 din OUG 137/2000, republicată, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminărilor este o instituție abilitată de lege să aplice dispozițiile în materie de discriminare; el neputând fi obligat la repararea vreunui prejudiciu prin obligarea lui la acordarea de despăgubiri.

În consecință excepția lipsei calității sale procesuale pasive a fost admisă și pe cale de consecință acțiunea a fost respinsă față de acesta.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor a fost admisă. Între reclamanți și acest pârât nu există raporturi de muncă astfel încât reclamanții nu pot pretinde de la acest minister plata unor drepturi de natură salariale.

Pe fond instanța urmează să analizeze și să stabilească existența sau inexistența discriminării reclamanților în raport cu alte categorii socio- profesionale.

În vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat urmează să fie stabilit prin prisma unor persoane aflate în situații comparabile, nu neapărat similare.

În cauza de față reclamanții sunt procurori a căror salarizare este reglementată prin OUG 27/2006.

Conform art.11 alin.1 din OUG 27/2006 și art. II din Legea 45/2007, procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și celor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism li se acordă o salarizare corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție precum și toate celelalte drepturi de salarizare stabilite numai pentru aceștia prin acte normative.

Cercetând sistemul de salarizare instituie prin G nr.27/2006, este de remarcat faptul că, potrivit art.3 alin.l din această ordonanță, salarizarea personalului prevăzut de acest act normativ a fost stabilită în raport: cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură (noțiune definită de art.86 din Legea nr.303/2004), toate aceste criterii reflectându-se în mod unitar în coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa ordonanței.

Aceste elemente sunt unitare, interdependente și se intercondiționează reciproc.

Astfel în primul rând, criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor își pierde orice relevanță fără criteriul vechimii în magistratură, care reprezintă condiția "sine qua non" pentru promovarea sau numirea într-o funcție judiciară la o instanță sau la un parchet de un anumit nivel (de exemplu, pentru numirea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, este necesară o vechime minimă de cel puțin 8 ani, conform art.44 alin.l lit e din Legea nr.303/2004). De asemenea, criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor nu are nici o relevanță pentru salarizarea funcționarilor publici de specialitate juridică, precum cei din aparatul administrativ al Ministerului Justiției, Școlii Naționale de Grefieri și Institutul Național de, funcționari care sunt doar asimilați magistraților numai strict pe durata îndeplinirii funcției lor (conform art.87 din Legea nr.303/2004), și care în mod evident nu funcționează în cadrul instanțelor sau parchetelor, dar sunt salarizați în baza G nr.27/2007 (în funcție de vechimea în magistratură).

În al doilea rând, nici criteriul funcției deținute nu are o relevanță proprie, deoarece este posibilă o salarizare identică, în baza OUG nr.27/2006, pentru funcții diferite (de exemplu, una și aceeași salarizare prevăzută la lit. A, nr.crt. 28 din anexa ordonanței, poate reveni deopotrivă specialiștilor din domeniul informatic, ofițerilor de poliție judiciară, personalului de instruire de la Școala Națională de grefieri, personalului de specialitate juridică asimilat din aparatele administrative, procurorilor, asistenților judiciari, judecătorilor, potrivit art.ll alin.2 și 3, art.16 din OUG nr.27/2006, lit. A, nr. cit. 28 și lit.B nr. crt.13 și 10 din anexa ordonanței. însă toți care dețin o funcție judiciară, de judecător, asistent judiciar sau procuror, trebuie să aibă o vechime în magistratură de peste 3 ani pentru a beneficia de această salarizate prevăzută la lit. A nr. crt.28 din anexa ordonanței).

Rezultă că vechimea în magistratură reprezintă criteriul definitoriu, omniprezent și esențial în stabilirea salarizării personalului prevăzut de G nr.27/2006, acest element explicit sau implicit, de la caz la caz, aflîndu-se în corelație directă, necesară și obligatorie cu celelalte două criterii: nivelul instanțelor sau parchetelor, respectiv funcția deținută.

Ca urmare a acestui fapt, s-a instituit, sub aspectul criteriilor de salarizare un dublu sistem de salarizare, atât în raport cu interiorul aceluiași nivel al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și în raport cu personalul de la celelalte nivele, ne mai respectându-se criteriile de tratament egal în salarizare, deoarece procurorilor din cadrul și li s-a acordat în mod privilegiat o salarizare corespunzătoare nivelului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu toate că nu îndeplinesc condiția de vechime minimă necesare acestui nivel.

Din acest motiv, restul personalului, salarizat prin OUG nr.27/2006, este pus în Imposibilitate, în mod discriminatoriu, de a beneficia de aceasta salarizare majorată, sub pretextul că nu are vechimea necesară pentru a accede la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dar în același timp, pentru alte persoane (procurorii din cadrul șl ) II se recunoaște această salarizare majorată, deși nu li se mai solicită vechimea minimă necesară pentru acest nivel.

În plus, nu toți procurorii din cadrul șj CO. funcționează efectiv în aparatul propriu al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci doar în structuri teritoriale, această teritorialitate fiind analogă structurii celorlalte instanțe și parchete (potrivit art.5 alin.l din G nr.43/2002 și art.4 alin.3 din Legea nr.508/2004). De asemenea, competența, în instrumentarea actelor acestor structuri, revine de regulă, în primă instanță, tribunalelor, iar nu Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pe de altă parte, trebuie subliniat faptul că și sunt persoane juridice distincte, iar Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este o altă unitate cu altă personalitate juridică distinctă, deci este vorba de instituții diferite conform alin.l din OUG nr.43/2002 și art. l din Legea nr.508/2004.

Mai trebuie arătat și faptul că apartenența procurorilor și LC. la aceste structuri este doar temporară, conform art.87 alin.9 și art.75 alin. 11 din Legea nr.304/2004, deci acești procurori nici nu dispun în mod real și definitiv de gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Rezultă în mod evident faptul că, în realitate, salarizarea procurorilor din și LC. are ca și criteriu de bază domeniul specializat de activitate (urmărirea penală a faptelor de corupție și criminalitate organizată), iar nu nivelul instanțelor sau parchetelor, deoarece acest din urmă criteriu este imposibil de disociat de elementele sale constitutive, și anume: vechimea minimă necesară posibilității de a accede la respectivul nivel al instanței sau parchetului și, implicit, la nivelul corespunzător de salarizare; numirea efectivă și reală în aparatul propriu al instanței sau parchetului respectiv; numirea reală și definitivă în instanța sau parchetul de nivelul respectiv, cu păstrarea definitivă a gradului profesional corespunzător nivelului).

Într-adevăr, în realitate, salarizarea procurorilor din cadrul și CO. se face doar prin procedeul asimilării cu salarizarea procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar nu pe baza acelorași criterii care se aplică direct și nemijlocit procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (persoană juridică distinctă de și CO.) care au gradul profesional definitiv aferent acestui nivel.

Insă, în aceste condiții, este discriminatorie asimilarea salarizării doar a procurorilor din cadrul și CO. cu salarizarea procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în detrimentul celorlalte persoane salarizate în baza OUG nr.27/2006, care au aceeași vechime minimă în magistratură ca și cea cerută procurilor din și CO.

În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin Decizia

nr.VI/2007, cu forța obligatorie dispusă de art.329 alin.3 Cod procedură civilă, următoarele: "folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa, ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit, nu se poate justifica atât timp cât varietatea infinită a situațiilor de coliziune cu legea ce se pot și a timpului de reacție necesară pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial", iar "distincția care se face, ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizate și de terorism, ori doar includerea lor în anumite structuri pe scară ierarhică este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorie în sensul art. 2 Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art.14 din Convenție pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat cu toate particularitate lui specifice".

Cu alte cuvinte, unul și același element constând în obligația de îndeplinire a sarcinilor de serviciu (care revine întregului personal salarizat în baza G nr.27/2006), produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio - profesională și de locul de muncă.

Deci, reclamanții sunt discriminați în sensul art.2 alin.l - 3, art.6 din OUG nr. 137/2000, întrucât Ie-a fost refuzată asimilarea salarizării sub pretextul că aparțin la o anumită categorie socio-profesională și sub pretextul locului de muncă (loc de muncă specializat prin natura cauzelor instrumentate), criterii declarate în mod expres de lege ca fiind discriminatorii (art.2 alin.l din OG nr. 137/2000).

Conform prevederilor G nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările de ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă achitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.

Ori, criteriul după care s-a făcut distincția, în speța dedusă judecății, este categoria socio - profesională și locul de muncă (loc de muncă specializat prin natura cauzelor instrumentate) criterii de diferențiere injuste a personalului salarizat în baza G nr.27/2006 și cu vechime în funcțiile deținute de cel puțin 6 ani, față de procurorii A ȘI

Potrivit art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art. 29 pct.2, în exercițiul drepturilor și libertăților sale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării,s recunoașterii șl respectului drepturilor șl libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice șl bunăstării generale într-o societate democratică.

Art.2 pct2 din Convenția nr.lll privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei, prevede că diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație, nu sunt considerate discriminatorii, dar în speță neacordarea salarizării solicitate nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece procurorii și CO. nu primesc salarizarea superioară (prin asimilare) pentru calificările cerute de ocupația acestora, ci doar pentru că salarizarea acestora este asimilată, în mod arbitrar, cu cea a procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, asimilare care are la bază criteriul naturii cauzelor instrumentate.

Dacă legiuitorul ar fi prevăzut că, pentru a beneficia de asimilarea salarială superioară în speță, este necesară o calificare superioară, un volum de muncă ridicat, s-ar fi justificat diferența de tratament, dar aceste condiții nu au fost prevăzute de legiuitor pentru procurorii sau CO.

Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice stabilește, la art.19 pct.3, că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse, că acordarea unei salarizări superioare (prin asimilare), doar unor categorii de personal a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.

Pentru aceste considerente, văzând dispozițiile art. 27 alin.1 din OUG 137/2000, acțiunea a fost admisă.

Reclamanții au formulat cerere de îndreptare a erorii materiale care a fost admisă și s-a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 592/2008 după cum urmează:

Obligă pârâții la plata unei despăgubiri reprezentând diferența dintre salariul încasat conform coeficienții de multiplicare pentru fiecare funcție îndeplinită de reclamanți aplicați acestora și salariul acordat procurorilor DNA și DIICOT începând cu data de 1 aprilie 2006 până la zi și în viitor, drepturile salariale prin raportare la coeficienții de multiplicare aplicați procurorilor DNA și DIICOT, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății acestora, după cum urmează:

, cu data de 1.04.2006 de la 19 la 23

G, cu data de 1.04.2006 de la 18,5 la 22,5

, cu data de 1.04.2006 de la 18,5 la 22,5

-, cu data de 1.04.2006 de la 18 la 22

, cu data de 1.04.2006 de la 18 la 22

, cu data de 1.04.2006 de la 17 la 21

-, cu data de 1.04.2006 de la 17 la 21

, cu data de 1.04.2006 de la 17 la 21

(), cu data de 1.04.2006 de la 17 la 21

, cu data de 1.04.2006 de la 16,5 la 21

, cu data de 1.04.2006 de la 16,5 la 20,5

, cu data de 1.04.2006 de la 16 la 20

a, cu data de 1.04.2006 de la 16 la 20

, cu data de 1.04.2006 de la 15 la 19

, cu data de 1.04.2006 de la 17 la 21

, cu data de 1.04.2006 de la 15 la 19

-, cu data de 1.04.2006 de la 15 la 19

, cu data de 1.04.2006 de la 15 la 19

, cu data de 15.11.2006 de la 15 la 19

- -, cu data de 01.04.2006 de la 15 la 19

, cu data de 01.04.2006 de la 14,5 la 18,5

(), cu data de 01.04.2006 de la 13,5 la 17,5