Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 95/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 95
Ședința publică de la 28 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea Adela
Asistent Judiciar -
Asistent Judiciar
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind acțiunea formulată de reclamanții, -, și - în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL IAȘI și TRIBUNALUL IAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că prin serviciul registratură s-a depus la dosar înscrisuri de către reclamante și întâmpinare de către pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, întâmpinare necomunicată reclamanților. S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cererea în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la aceasta.
După deliberare,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr 881/45/10.10. 2008 pe rolul Curții de Apel Iași, reclamantii, -, și - au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea primilor 3 pârâți la plata unor drepturi salariale constând în sporul de periculozitate, respectiv 15 % din salariul de bază brut, începând cu data de 8 mai 2005, iar pentru ultima reclamanta incepand cu data de 20.08.2006 și în continuare, pentru viitor, reactualizate la data plății efective, să li se acorde anual câte 3 zile în plus la concediul de odihnă aferent anului 2005, prin compensare în bani pentru trecut și, în continuare, pentru viitor, obligarea pârâtului 3 la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă, precum și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
În motivarea acțiunii,s-a arătat că reclamantii au calitatea de judecători la Judecătoria R și îndeplinesc o activitate de mare risc social.Ca atare, având în vedere natura obligațiilor profesionale și felul muncii, realizează o activitate de mare risc, recunoscută de legiuitor în art. 2 al nr.OUG 27/2006.
În prezent, beneficiază de sporul de condiții vătămătoare sănătății, respectiv de sporul de condiții nocive generat exclusiv de analiza dosarelor și actelor provenite de la diverse persoane, prin intermediul cărora se pot contacta microbi și boli, aceste condiții fiind determinate pe bază de expertize.
Susțin reclamanții că solicită sporul de periculozitate pentru riscul vieții și al sănătății, recunoscut de art. 77 din Legea nr. 303/2004, și de art. 27 din nr.OUG 27/2006, pentru care Ministerul Justiției, în calitate de administrator al justiției și de ordonator principal de credite, trebuie să aprobe condițiile periculoase stabilite potrivit legii. Mai arată reclamanții că acest spor nu se compară cu cel de 15 % pentru condiții vătămătoare sănătății, respectiv sporul de toxicitate.
Motivează reclamanții că art. 32 din OUG27/2006, nu limitează drepturile numai la reglementările privitoare la magistrați, această normă de drept vizând acordarea în plus față de drepturile prevăzute de acest act normativ și a altor drepturi bănești reglementate expres pentru magistrați. Prin art. 77 din Legea 303/2004 se recunoaște faptul că magistrații sunt expuși în permanență amenințărilor, violențelor sau a oricăror fapte care pun în pericol viața, sănătatea sau integritatea fizică, familiile sau bunurile magistraților, modul diferențiat de stabilire a sporului pentru condiții periculoase fiind stabilit în CCM unic nr. 1 116/2003, în acest context fiind avute în vedere prevederile art. 241 alin. l lit. c și art. 295 alin.2 din Legea 53/2003 modificată și art. 11 Kt d din Legea 130/1996.
Sporul de pericol este recunoscut pentru magistrați și de art. 7 din OUG27/2006 în procent de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, dar se referă la condiții periculoase în sensul de a fi vătămătoare, și se acordă procentual cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Personalul din justiție și implicit, reclamanții, se regăsesc în prezența a două categorii de condiții deosebite, respectiv vătămătoare și periculoase, iar ordonatorul de credite a recunoscut pe baza expertizelor de nocivitate numai sporul de condiții vătămătoare.
Gradul de expunere la pericol a vieții și integrității corporale a magistraților este evidențiat expres și fără echivoc inclusiv în prevederile art. 27 din OUG27/2006, unde se disting cu celeritate inclusiv condițiile de invaliditate, acestea fiind corespondente periculozității funcției profesionale.
Solicită reclamanții a fi reținute și prevederile incidente și cuprinse inclusiv în Legea 319/14.07.2006, acest act normativ aplicându-se în toate sectoarele de activitate atât publice, cât și private, fiind reținute normele cuprinse în art. 5 lit. a - b, lit. n și art. 7 și următoarele.
Conform Directivei 2000/CE/78, privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă, se sancționează atitudinea omisivă în recunoașterea și valorificarea echitabilă prin plata efectivă a drepturilor salariale cuvenite, în acest context fiind și prevederile art. 7, art. 23 din Carta Universală a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare, art. 14 din Carta Europeană privind garantarea drepturilor omului, respectiv Protocolul nr. 12 la această convenție, art. 4 și următoarele din Carta Socială Europeană revizuită, dar și art. 5 - 8, art. 39 alin. 1 lit. a, art. 40 alin. 2 lit. c și j, art. 154 alin. 3, art. 155, art. 165 din Legea 53/2003, art. 20, art. 16 alin. l, art. 53 și art. 41 din Constituția României, care garantează dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă.
Cât privește cel de-al doilea capăt de cerere, reclamanții susțin că, deși lucrează în condiții grele, periculoase și vătămătoare și beneficiază de sporul corespunzător acestor condiții (conform art. 8 lit. a din nr.HG 281/1993) nu beneficiază de cel puțin 3 zile în plus la concediul anual de odihnă, încălcându-se astfel dispozițiile art. 142 din Codul muncii.
Consideră reclamanții că aceste prevederi li se aplică, deoarece legislația specială nu conține dispoziții specifice derogatorii.
Astfel, solicită compensarea în bani pentru anii 2005- 2007 și, în continuare, pentru viitor, recunoașterea acestui drept legitim.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
În esență, susține acesta că reclamanților le este recunoscut sporul de 15% prin dispozițiile art. 7 din nr.OUG 27/2006, din interpretarea cărora rezultă că acordarea acestuia este condiționată de stabilirea pe baza unei expertize de specialitate a existenței condițiilor deosebite de muncă, care pot fi grele, vătămătoare sau periculoase și pot de la o situație la alta.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere se arată că, potrivit art. 79 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, judecătorii și procurorii beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 35 zile lucrătoare, iar prevederile invocate în Codul muncii sau nu le sunt aplicabile, având în vedere dispozițiile art. 1 alin. 2 din Codul muncii, și faptul că aceștia nu își desfășoară activitatea în baza unui contract de muncă.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că acțiunea reclamanților privind plata sporului de 15% și acordarea concediului de odihnă suplimentar este neîntemeiată.
Într-adevăr, conform art. 2 din OUG 27/2006,Salarizarea si celelalte drepturi ale judecatorilor, ale procuro rilor, ale personalului asimilat acestora si ale magistratilor-asistenti se stabilesc tinandu-se seama de locul si rolul justitiei in statul de drept, de raspunderea, complexitatea si riscurile functiei, de incompatibilitatile si interdictiile prevazute de lege pentru aceste categorii de personal."
Art.27 din același act normativ, invocat de reclamanți, se referă la pensiile acordate în cazul invalidității survenite ca urmare a săvârșirii asupra judecătorilor sau procurorilor a unor fapte penale.
Potrivit art. 77 din Legea 303/2004,(1) Judecătorii si procurorii in funcție sau pensionari au dreptul de a li se asigura măsuri speciale de protecție impotriva amenintarilor, violentelor sau a oricăror fapte care ii pun in pericol pe ei, familiile sau bunurile lor.
(2) Măsurile speciale de protecție, condițiile si modul de realizare a acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Justiției si a Ministerului Administrației si Internelor."
Pe de altă parte, art. 7 din OUG 27/2006 prevede:
,(1) Pentru conditii deosebite de munca, grele, vatamatoare sau periculoase, judecatorilor, procurorilor, magistratilor-asistenti si personalului asimilat acestora li se acorda un spor de 15% din indemnizatia de incadrare bruta lunara, proportional cu timpul efectiv lucrat in aceste conditii.
(2) Conditiile de acordare a sporului prevazut la alin. (1) se aproba de ordonatorul principal de credite sau, dupa caz, de procurorul sef al Directiei Nationale Anticoruptie, in functie de conditiile deosebite, grele, vatamatoare sau periculoase stabilite, potrivit legii."
Reclamanții susțin că sporul prevăzut de art.7 din OUG 27/2006 se referă doar la condițiile vătămătoare, nu și la cele periculoase, însă din analiza textului rezultă contrariul.
Mai mult, prin Decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001 (ordonanță care a abrogat art. 47 din Legea 50/1996, prin care se recunoscuse acest spor categoriilor de personal din sistemul justiției enumerate).
S-a reținut în motivarea deciziei că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost într-adevăr abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000, însă că această abrogare a fost nelegală întrucât, potrivit disp.art.107 alin.3 (art.108 alin.3 în forma revizuită) din Constituția României, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, ori prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Din dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se reține că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art.107 alin.3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de investire a Guvernului de a emite ordonanțe.
De asemenea, deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG83/2000 a fost unul legitim, respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților, prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică s-a constatat că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Prin considerentele acestei decizii, s-a reținut că " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acesteaau produs și produc în continuare efecte juridice".
De asemenea, s-a mai constatat de către Înalta Curte de Casație și Justiție că "dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
Mai mult, s-a susținut că: " Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996se cuvin și în continuarepersoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."
Ca atare, prin Decizia s-a constatat vocația judecătorilor la acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, ea putând a fi valorificată de reclamanți conform legii. Noțiunea de risc folosită de legiuitor în titulatura sporului este corespondentă,periculozității funcției profesionale" la care se referă reclamanții prin acțiune iar cererea reclamanților privind plata sporului de periculozitate de 15% din salariul de bază brut apare ca nefondată și va fi respinsă.
De asemenea, Curtea reține că este neîntemeiat și capătul de cerere privind acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă.
Este adevărat că prin art.142 din Codul munciis -a prevăzut că salariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare. Însă, acest text trebuie coroborat cu cel al art.140 alin.1 din Codul muncii, conform căruia durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 zile lucrătoare.
Pe de altă parte, conform art.1 alin 2 din Codul muncii,Prezentul cod se aplica și raporturilor de munca reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii".Însă, potrivit dispozițiilor art.79 alin.1 din Legea 303/2004, judecătorii și procurorii beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 35 zile lucrătoare. Aceste prevederi, fiind cuprinse în lege specială, se aplică cu prioritate față de dispozițiile Codului muncii, în virtutea principiului "specialia generalibus derogant", cu atât mai mult cu cât conțin prevederi mai favorabile reclamanților, și au în vedere ansamblul criteriilor enunțate de legiuitor la stabilirea drepturilor de care beneficiază aceste categorii profesionale.
Ca urmare, va fi respinsă și cererea reclamanților privind acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă.
Raportat dispozițiilor art.298 din Codul muncii (modificat prin OUG 55/2006), precum și dispozițiilor Decretului 92/1976 și art.165 Cod procedură civilă, instanța va disjunge capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă și va declina competența de soluționare a acestuia în favoarea Judecătoriei
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții:, -, și - cu domiciliul ales la Judecătoria R, cu sediul in com.R, jud.I în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sectorul 5, CURTEA DE APEL IAȘI, cu sediul în I,-, TRIBUNALUL IAȘI, cu sediul în- si MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul in B,-, sector 5.
Disjunge judecata capătului de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă și declină competenta de soluționare a acestuia în favoarea Judecătoriei
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, ASISTENȚI JUDICIARI,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
02.12.2008 - 2 ex.
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Smaranda Pipernea Adela
