Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 971/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 971/2009
Ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Completul compus din
PREȘEDINTE: Doriani Ana JUDECĂTOR 2: Stoica Manuela
- --JUDECĂTOR 3: Cismaru Monica
- - -judecător
-grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr.653/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Având în vedere că judecător, planificată în ședința de judecată s-a abținut de la judecarea cauzei, completul de judecată a fost constituit conform procesului verbal de incidență procedurală încheiat la 12 octombrie 2009.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-a solicitat judecarea în lipsă împrejurare față de care instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursurilor civile de față;
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr- reclamanții, ( ) și i- au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL ALBA IULIA, Tribunalul Sibiu și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța:
-să fie obligați pârâții la recunoașterea discriminării, calcularea și plata către fiecare reclamant, în solidar, a unei despăgubiri egale cu diferențele salariale dintre:
-indemnizațiile reclamanților respectând criteriul funcțiilor de execuție sau de conducere deținute și indemnizațiile echivalente ale procurorilor de la DNA și DIICOT, începând cu 1 aprilie 2006- până la încetarea stării de discriminare, actualizate până la data plății efective, după cum urmează:
-pentru, și ( toți cu funcția de execuție de judecător, cu grad de judecătorie cu o vechime de peste 3 ani în magistratură), diferența dintre coeficientul de multiplicare 13,500 și coeficientul echivalent neacordat în mod discriminatoriu de 19,000;
-pentru ( cu funcția de conducere de președinte) diferența dintre coeficientul de multiplicare 15,000 și coeficientul echivalent neacordat în mod discriminatoriu de 23,000;
- obligarea pârâtei Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze cuvenitele mențiunii în carnetele de muncă ale reclamanților.
În motivarea acțiunii lor, reclamanții au arătat că sunt judecători la udecătoria Avrig.
Deși prin adoptarea OUG nr. 27/2006 s-a urmărit salarizarea magistraților în raport de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru această categorie de personal, prin art. 11 din ordonanță se prevede o salarizare preferențială și discriminatorie a procurorilor din cadrul DIICOT și DNA, potrivit coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. cr. 6-13 de la litera A din Anexa ordonanței.
Printr-o atare modalitate de salarizare este încălcat principiul egalității cetățenilor în fața legii și a nediscriminării prevăzute în art. 16 alin. 1 din Constituția României.
Discriminarea se manifestă nu doar prin maniera diferită de salarizare, ci și prin modalitatea de numire a procurorilor în cadrul celor 2 direcții și condițiile efective de promovare.
Folosirea drept criteriu de diferențiere salarială pentru magistrați a apartenenței acestora la anumite segmente restrânse de realizare a justiției este nejustificată și inechitabilă.
În drept au fost invocate prevederile art. 14 din CEDO, art. 1 alin. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al aceleiași Convenții, art. 2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, art. 23 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 16 din Constituție, art. 1 alin. 2 lit.e, pct.1, art. 2 alin. 1,2, art. 21 alin. 1 și 4 din OUG nr. 137/2000.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând lipsa calității procesual pasive, față de prevederile art. 27 din nr.OUG 137/2000.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii având în vedere că OG nr. 137/2000 se referă la drepturile recunoscute de lege, exercitarea acestor drepturi vizând modul de aplicare a unor dispoziții legale ce instituie acele drepturi, iar nu examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
Se arată că dispozițiile referitoare la salarizarea procurorilor din cadrul DNA și DIICOT prin raportare la salarizarea judecătorilor de la tribunale nu sunt discriminatorii. Cele două direcții sunt structuri în cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ și ca atare, salarizarea procurorilor ce își desfășoară activitatea în cadrul DNA și DIICOT trebuie să fie identică cu cea a procurorilor de la Parchetul de pe lângă ÎCCJ.
Acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 acestor procurori s-a făcut avându-se în vedere nu criteriul cauzelor instrumentate, ci criteriul gradului instanței sau al parchetului unde funcționează, în acord cu dispozițiile art. 3 din OUG nr. 27/2006 și ale alin. 1 din legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.
Pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA, a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii, invocând lipsa calității procesual pasive, deoarece nu a re nici calitatea de angajator al reclamanților și nici o atribuție în privința stabilirii indemnizațiilor judecătorilor.(25).
S-a depus adeverința nr. 75/A/16.01.2008 emisă de Curtea de APEL ALBA IULIA, prin care se atestă calitatea reclamanților de judecători ai Judecătoriei Avrig.
Prin sentința civilă nr.653/09.06.2008 pronunțată de Curtea de A în dosar nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesual pasivă invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și pe cale de consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamanți ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă;
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA;
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții împotriva pârâților: Ministerul Justiție, Tribunalul Sibiu și Curtea de APEL ALBA IULIA și în consecință:
S-a constatat discriminarea există între reclamanți-judecători în cadrul Judecătoriei Avrig și procurorii din cadrul și T în materia salarizării;
Au fost obligați pârâții în solidar, la acordarea despăgubirilor bănești reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit.A pct.14-29 la OUG nr.27/2006, aprobată prin Legea nr. 45/2007 prin majorarea coeficienților de multiplicare, după cum urmează:
-pentru reclamanții, ( ) de la 13,5 la 19, iar pentru reclamantul de la 15 la 23, începând cu data de 1 aprilie 2006 la zi și pentru viitor;
-pentru reclamanta, în nume propiru și ca reprezentantă legală a minorilor, - în calitate de moștenitori ai def. de la 13,5 la 19, pentru perioada 1 aprilie 2006-30.05.2006; despăgubiri ce se vor plăti în valoare actualizată de la data nașterii dreptului până la data plății efective;
A fost obligată pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA la efectuarea cuvenitelor mențiunii în carnetele de muncă ale reclamanților;
Pentru a hotărî astfel, prima instanță reținut că reclamanții îndeplinesc funcția de judecător, în cadrul Judecătoriei Avrig; fiind salarizați conform nr.OUG27/2006. S-a reținut incidența prev. art.2 pct 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor fiind apărat împotriva oricărei discriminări, iar conform art29 alin.2 în exercițiul drepturilor și libertăților sale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite de lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, odinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
De asemenea, cu referire la art.2 pct 2 din Convenția privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă, s-a reținut că în cauza dedusă judecății, procurorii din cadrul DNA și DIICOT nu dispun calificări superioare, context în care reglementarea unei salarizări inferioare reclamanților nu este justificată, iar simpla apartenență la aceste structuri în cadrul Parchetului J nu este relevantă pentru a justifica acordarea unor coeficienți de multiplicare mai mari decât celor aplicabili reclamanților.
În acest sens s-a invocat decizia în interesul legii nr.VI/2007 pronunțată de reținându-se faptul că această decizie își păstrează pe deplin aplicabilitatea în speță, deoarece și în acest caz este vorba de o diferențiere salarială lipsită de o justificare obiectivă și rezonabilă pentru magistrați, bazată pe simpla apartenență a unor procurori la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit. ÎCCJ a menționat clar că ceilalți magistrați se întâlnesc cu situații ce presupun eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial prin dispozițiile legale menționate de către reclamanți, astfel că diferențierea salarială este discriminatorie.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL ALBA IULI Aa, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul Ministerul Justiției a susținut că prin hotărârea pronunțată instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare. În acest sens se invocă Decizia nr. 818/03.07.2008 a Curții Constituționale.
În al doilea rând, recurentul invocă motivul de modificare prev. de art.304 punct 9 Cod procedură civilă deoarece nu există un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze drepturile salariale calculate pe baza coeficientului de multiplicare prevăzut la Anexa din nr.OG 27/2006 și după cum constant a statuat instanța europeană și Curtea Constituțională nu orice diferență de tratament nu semnifică automat egalitate în drepturi. Se arată că prin soluția pronunțată instanța eludează dispozițiile pe care le invocă în argumentarea sa juridică instituind un sistem de salarizare paralel cu cel stabilit de legiuitor ceea ce nu este permis.
În fine, se arată că în afara legii nu putem vorbi de discriminare.
În drept, recursul s-a întemeiat pe art.304 punctele 4 și 9 Cod proc.civ.
Se atașează practică judiciară.
În ce privește recursul pârâtei Curtea de APEL ALBA IULIA, se critică sentința atacată sub aspectul greșitei soluționării a excepției lipsei calității procesual pasive invocate, deoarece această instituție nu are nici calitatea de angajator al reclamanților și nu are nici atribuției în privința stabilirii drepturilor salariale ale judecătorilor.
În drept se invocă art.304 punct 9 cod procedură civilă.
Curtea, analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, sub toate aspectele conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele art.306 alin.2 Cod proc.civ. constată următoarele:
Recursurile sunt nefondate.
Reclamanții îndeplinesc funcția de magistrați în cadrul Judecătorie A, conform adeverinței nr. 75/A/16.01.2008 emisă de Curtea de APEL ALBA IULIA.
Prin G nr.27/2006 a fost reglementată salarizarea judecătorilor, procurorilor, asistenților judiciari și a altor categorii de personal din sistemul justiției.
Conform art.11 alin.1 din G nr.27/2006 și art. II din Legea nr.45/2007, procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și celor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism li se acordă o salarizare corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (nr.6-13 de la lit. A din anexă), precum și toate celelalte drepturi de salarizare stabilite numai pentru aceștia, prin alte acte normative.
Dispozițiile enunțate introduc și consacră o discriminare care nu are la bază nici un criteriu obiectiv, rațional și juridic între magistrați.
Prin acțiunea de față reclamanții au solicitat repararea prejudiciului suferit tocmai ca urmare acestei discriminării salariale.
Or, din actele normative sus invocate, rezultă în mod evident faptul că salarizarea procurorilor din și are ca și criteriu de bază domeniul specializat de activitate (urmărirea penală a faptelor de corupție și criminalitate organizată), iar nu nivelul instanțelor sau parchetelor, deoarece acest din urmă criteriu este imposibil de disociat de elementele sale constitutive, și anume: vechimea minimă necesară posibilității de a accede la respectivul nivel al instanței sau parchetului și, implicit, la nivelul corespunzător de salarizare; numirea efectivă și reală în aparatul propriu al instanței sau parchetului respectiv; numirea reală și definitivă în instanța sau parchetul de nivelul respectiv, cu păstrarea definitivă a gradului profesional corespunzător nivelului).
Într-adevăr, în realitate, salarizarea procurorilor din cadrul și CO. se face doar prin procedeul asimilării cu salarizarea procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar nu pe baza acelorași criterii care se aplică direct și nemijlocit procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (persoană juridică distinctă de și ) care au gradul profesional definitiv aferent acestui nivel.
Însă, în aceste condiții, este discriminatorie asimilarea salarizării doar a procurorilor din cadrul și CO. cu salarizarea procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în detrimentul celorlalte persoane salarizate în baza OUG nr.27/2006, care au aceeași vechime minimă în magistratură ca și cea cerută procurilor din și CO.
În acest sens, în mod corect prima instanță a reținut că argumentele avute în vedere de J în soluționarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. VI/2007 sunt pe deplin aplicabile în speță. Astfel, prin decizia enunțată Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, cu forța obligatorie dispusă de art.329 alin.3 Cod procedură civilă, următoarele: "folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa, ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit, nu se poate justifica atât timp cât varietatea infinită a situațiilor de coliziune cu legea ce se pot ivi și a timpului de reacție necesară pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial", iar "distincția care se face, ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și de terorism, ori doar includerea lor în anumite structuri pe scara ierarhică este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorie în senul art.2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art.14 din Convenție pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice".
Deci, instanța supremă a statuat că sunt discriminatorii criteriile de diferențiere de tratament salarial constând în apartenența la categoria celor implicați în soluționarea unor cazuri de o anumită natură (cum sunt cazurile privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și terorism) ori în doar includerea în anumite structuri pe scara ierarhică sau în anumite segmente restrânse de realizare a justiției. . acest lucru s-a produs în cazul procurorilor din cadrul și CO. care sunt salarizați prin asimilare, datorită criteriului implicării în soluționarea unor cauze de o anumită natură, precum și datorită includerii lor temporare în anumite structuri pe scara ierarhiei corespunzător anumitor segmente restrânse de realizare a justiției.
Cu alte cuvinte, unul și același element constând în obligația de îndeplinire a sarcinilor de serviciu (care revine întregului personal salarizat în baza G nr.27/2006), produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio - profesională și de locul de muncă.
De altfel, doctrina juridică și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant existența discriminării în materie de muncă, ori de câte ori un drept salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale (deci indiferent de funcție) care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific.
Existența discriminării directe a intimaților-reclamanți rezultă și din dispozițiile: art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare); art.7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974 (care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nici o distincție); art.14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această Convenție (care interzic discriminările); art.4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin Legea nr.74/1999) care garantează dreptul la o salarizare echitabilă; art.5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit.a, art.40 alin.2 lit.c și lit.f, art.154 alin.3, art.165 și art.155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003 (care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, fără discriminări, restrângeri sau limitări); art.20, art.16 alin.1, art.53 și art.41 din Constituție (care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii).
Potrivit art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Potrivit art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art.29 pct.2, în exercițiul drepturilor și libertăților sale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
Art.2 pct.2 din Convenția nr.111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei, prevede că diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație, nu sunt considerate discriminatorii, dar în speță neacordarea salarizării solicitate nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece procurorii și CO. nu primesc salarizarea superioară (prin asimilare) pentru calificările cerute de ocupația acestora, ci doar pentru că salarizarea acestora este asimilată, în mod arbitrar, cu cea a procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, asimilare care are la bază criteriul naturii cauzelor instrumentate.
Nu se contestă faptul că, în multe situații, legiuitorul a prevăzut acordarea unor sporuri bazate pe, calificare profesională, dar acestea au într-adevăr justificare reală, sunt nediscriminatorii, ori în speță simplul fapt că se soluționează un alt gen de cauze nu justifică inegalitatea de tratament, prin asimilări preferențiale și privilegiate de salarizare.
Potrivit art.6 alin.2 din Codul muncii, pentru muncă egală este obligatorie o remunerație egală, aspect ce se află în contradicție cu situația de față.
Art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede faptul că este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici o discriminare, la un salariu egal pentru muncă egală munca pentru soluționarea unor cauze de o anumită natură (cum ar fi cea din domeniul combaterii corupției și al criminalității organizate) nu poate fi considerată ca superioară celei restului personalului salarizat în baza G nr.27/2006.
Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice stabilește, la art.19 pct.3, că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse, că acordarea unei salarizări superioare (prin asimilare), doar unor categorii de personal a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
În acest context, susținerile recurentului Ministerul Justiției și Libertăților în sensul inexistenței discriminării, cu trimitere la decizia nr. 818/2008 a Curții Constituționale sunt nefondate; prin soluția pronunțată instanța de fond nu a legiferat acordarea unui drept salarial ci a constatat aplicabilitatea normei legale care prevede un atare drept la categoria profesională din care fac parte reclamanții, prin prisma dispozițiilor nr.OG 137/2000.
Cu referire la recursul pârâtei Curtea de APEL ALBA IULIA, este de reținut că în mod corect prima instanță a soluționat excepția lipsei calității procesual pasive invocate, deoarece curtea de apel este ordonator secundar de credite potrivit art. 44 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și are atribuții în păstrare și gestionarea carnetelor de muncă ale reclamanților conform. 92/1976. Fiind, deci, titulara obligației corelative dreptului pretins, justifică calitatea procesual pasivă în litigiul de față care are ca și obiect: plată drepturi salariale și efectuare mențiuni în carnetul de muncă.
Față de cele ce preced, curtea, constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică și ca atare, în conformitate cu art. 312 alin.1 cu aplicarea art. 82 din Legea nr. 168/1999 va respinge ca nefondate recursurile cu care a fost investită de către pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr.653/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12.10. 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.DA
Tehnored.TM/2 EX
Jud,
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
ÎNCHEIEREA NR. 261/R/CC/2009
Ședința Camerei de Consiliu din 12 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE:- - -judecător
- --judecător
- - - judecător
- grefier
Pe rol se află soluționarea cererii de abținere formulată de judecător în cauza ce formează obiectul dosarului nr- privind pe reclamanții în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea depusă la dosar de judecător s-a solicitat a i se încuviința abținerea de la judecata acțiunii ce formează obiectul dosarului nr -.
In motivarea cererii judecător arată că are calitatea de reprezentant al pârâtei Curtea de APEL ALBA IULIA.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.24 Cod procedură civilă și apreciind într-un sens mai larg interpretarea art. 6 al în vederea asigurării garanțiilor depline pentru desfășurarea unui proces echitabil în fața instanței imparțiale,
DISPUNE
Admite cererea de abținere formulată de judecător în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 12 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Președinte:Doriani AnaJudecători:Doriani Ana, Stoica Manuela, Cismaru Monica
