Drepturi salariale (banesti). Decizia 1015/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1015/
Ședința publică din 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE LE PÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,--14, sector 5 împotriva sentinței civile nr.276/18.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, intimații-pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR,cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns:pentru recurenta- pârâtă MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE LE PÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, consilier juridic cu delegație la dosar,lipsă fiind intimații-reclamanți, și intimații-pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că au sosit relațiile solicitate de la Tribunalul Brăila privind numele persoanei desemnate cu primirea corespondenței; intimații-reclamanți au depus la dosar o cerere prin care o desemnează ca reprezentant în cauză pe, solicitând totodată și judecare recursului în lipsă; după care:
Reprezentantul recurentei-pârâte precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului recurentei-pârâte în dezbateri.
Reprezentantul recurentei-pârâte solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr.276/18.04.2008 pronunțată de către Tribunalul Brăila, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, -, -, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților creșterile salariale prevăzute de OG nr. 10/2007.
S-a respins acțiunea formulată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
S-au respins ca nefondate excepțiile privind competența instanței și excepția inadmisibilității.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin acțiunea, înregistrată la acest tribunal sub nr-, reclamanții:, -, -, cheamă în judecată pe pârâții: PARCHETUL DE PE ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL GALAȚI, PARCHETUL DE PE LÂNGA TRIBUNALUL B și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, pentru a fi obligați la plata creșterilor salariale în trei etape prevăzută de nr.OG10/2007, actualizată cu rata inflației la data plății.
În motivarea acțiunii lor, reclamanții au arătat că prin acordarea creșterilor salariale celorlalte categorii de salariați (funcționari publici, personalul contractual din sectorul bugetar, personalul didactic) și neacordarea lor personalului auxiliar din parchetele de pe lângă instanțele judecătorești s-a creat o reală discriminare, care le-a produs prejudicii materiale.
Pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a depus întâmpinare, invocând excepții și cerând respingerea acțiunii.
Pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a instanței și cea a inadmisibilității acțiunii. Astfel susține că litigiul este de competența judecătoriei, ca instanță de drept comun, întrucât prin acțiune se invocă discriminarea și se solicită despăgubiri.
Excepția inadmisibilității ca și apărarea pe fond a pârâtului se bazează pe următoarele argumente: reclamanții fac parte din personalul auxiliar de specialitate din parchete și sunt salarizați prin lege specială (OG nr.8/2007, aprobată prin Legea nr.247/2007), care a acordat creșteri salariale în anul 2007.
OG nr.10/2007 invocată în acțiune, vizează alte categorii de salariați și nu poate fi aplicată în cauză, reclamanții nefăcând parte din destinatarii dispozițiilor legale invocate. În speță nu se poate reține existența discriminării pentru că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.2 al.2 din nr.OG137/2000. Legiuitorul a reglementat salarizarea și criteriile salariale diferit tocmai datorită statutului distinct pe care îl au categoriile de salariați din diferite instituții publice.
În cauză s-au administrat probe cu acte.
Tribunalul, având în vedere probele administrate, a reținut cele ce vor fi arătate în continuare.
Reclamanții sunt salariați cu statut de personal auxiliar de specialitate din Parchetele de pe lângă instanțele judecătorești din județul B și anume, din Parchetul de pe lângă: Tribunalul Brăila, Judecătoria Brăila, Judecătoria Făurei și Judecătoria Însurăței.
Prin nr.OG8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă instanțele judecătorești s-a reglementat salarizarea și alte drepturi salariale pentru personalul auxiliar din instanțe și parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.
Prin nr.OG10/2007 s-au acordat creșteri salariale în anul 2007 personalului bugetar din anumite instituții publice (personalul contractual din sectorul bugetar și personalul salarizat conform anexelor II și III la Legea nr.154/1998) de 18,88% în trei etape cu scopul de a realiza o administrație performantă, și pentru a stimula personalul contractual din sectorul bugetar în vederea creșterii performanților în activitatea cu publicul.
Reclamanții sunt salariați în instituții publice, așa cum s-a reținut anterior, care sunt finanțate de la bugetul de stat, activitatea lor constă în realizarea unui serviciu public și performanța acestui serviciu, ca și performanțele profesionale ale reclamanților se încadrează în nota de fundamentare a nr.OG10/2007.
Altfel spus, chiar dacă au o lege de salarizare separată reclamanților le sunt aplicabile dispozițiile nr.OG10/2007 și neaplicarea ei a creat, într-adevăr o discriminare, în sensul art.2 din nr.OG137/2000.
Fiind întrunite condițiile avute în vedere de legiuitor atunci când a emis OG nr.10/2007, creșterile salariale se cuveneau și reclamanților, care prin neîncasarea lor au fost prejudiciați cu contravaloarea sumelor neîncasate.
Pentru aceste considerente, tribunalul admis acțiunea așa cum a fost formulată, dar nu și acțiunea formulată împotriva Ministerului Finanțelor Publice (actualmente Ministerul Economiei și Finanțelor).
Acest pârât nu are nici un raport juridic cu reclamanții și din acest motiv nu are calitate procesual pasivă, instanța urmând să se pronunțe în consecință.
Cu privire la excepțiile invocate, acestea au fost respinse, după cum urmează: excepția necompetenței materiale nu este fondată, întrucât, litigiul de față, deși vizează discriminarea și recuperarea prejudiciului creat prin discriminare, are caracterul unui litigiu de muncă.
Raportul juridic pe care se grefează este raportul juridic de muncă, iar elementul concret litigios este salariul.
Potrivit art.2 lit. Cod procedură civilă litigiile de muncă sunt de competența tribunalelor ca instanțe de fond.
Excepția inadmisibilității nu a fost primită și instanța a respins- pentru că - așa cum s-a motivat anterior - litigiul este unul de competența instanțelor judecătorești, care în funcție de competență - au obligația de a asigura dreptul oricărei persoane la justiție și la un proces echitabil.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, competența aparținând judecătoriei, potrivit OUG nr. 137/2000.
Pe fond, a apreciat că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, în mod nelegal acordând creșterile salariale prevăzute în acest text de lege în condițiile în care reclamanții nu fac parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică.
De asemenea, în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000 nefiind vorba de o discriminare.
În mod nelegal s-a dispus și reactualizarea cu rata inflației.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei la Judecătoria Brăila sau modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât prima instanță a pronunțat o hotărârea legală și temeinică.
Au considerat că, potrivit disp. art. 2 lit. b pr. civilă, litigiile de muncă sunt de competența tribunalelor ca instanțe de fond.
De asemenea, au arătat că, chiar dacă au o lege de salarizare separată, le sunt aplicabile disp. nr.OG 10/2007 iar neaplicarea acestui act normativ a creat față de ei o discriminare în sensul prevăzut de art. 2 din G nr. 137/2000.
Recurentul a depus la dosar concluzii scrise prin care a învederat că la data de 27 mai 2009, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Guvernul și Parlamentul României, pe de altă parte.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește critica adusă hotărârii instanței de fond referitor la soluția respingerii excepției necompetenței materiale a Tribunalului ca nefondată, se apreciază că este corect punctul de vedere exprimat de către prima instanță.
Obiectul cauzei îl constituie acordarea unor drepturi salariale.
Deci, natura juridică a drepturilor solicitate își are izvorul în raporturile de muncă ale reclamantelor intimate cu recurentul pârât. Legea nr.168/ 1994 prevede că sunt conflicte de drepturi și conflictele ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații decurgând din lege ori din alte acte normative referitoare la drepturile salariaților, iar art.1 și 2 din muncii stabilesc faptul că acestea se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii. Sintagma folosită de legiuitor în cadrul nr.OG 137/2000, respectiv "potrivit dreptului comun" se aplică, de la caz la caz, astfel că nu se poate interpreta că acțiunea de față ar fi de competența materială a judecătoriei. În cazul de față, "dreptul comun" este în materia litigiilor de muncă și a asigurărilor sociale, fiind aplicabile disp. art. 2 alin. 2 lit. pr civilă și textul special prevăzut de art. 52 din G nr. 158/2005.
În consecință, nu se pot reține criticile recurentului cu privire la necompetența materială a tribunalului față de considerentele arătate mai sus și văzând dispozițiile legale invocate.
Pe fondul cauzei, recursul este întemeiat.
Astfel, în cauza de față reclamanții, personal auxiliar din cadrul parchetelor, solicită creșteri salariale, mai exact indexările de 2%, 5%, 11% acordate personalului bugetar pentru anul 2007.
Instanța de fond a admis acțiunea reclamanților întemeiată pe discriminare apreciind că prin acte normative legiuitorul a instituit un regim discriminatoriu pentru reclamanți funcție de categoria socială din care fac parte.
Soluția instanței de fond nu este întemeiată.
Astfel, pentru anul 2007, prin nr.OG 8/2007,reclamanții, au beneficiat de 3 tranșe de majorări de 2%, 5%, 12% majorări ce au fost aplicate la coeficientul de multiplicare. Reclamanții cu alte majorări în afară de acestea, de 2%, 5% și 11% aplicate la valoarea de referință sectorială sub argumentul că lor nu li s-a indexat salariul pe anul 2007.
Fundamentul acordării acestor majorări în sistemul bugetar este acoperirea inflației.
Argumentele instanței de fond sunt corecte în mare măsură, dar inaplicabile categoriei profesionale din care fac parte reclamanții și aceasta deoarece, alături de ceilalți bugetari, și grefierii în anul 2007 au beneficiat de indexări în 3 tranșe.
Prin urmare, sunt corecte considerentele teoretice expuse de instanța de fond în hotărârea pronunțată, dar nu sunt aplicabile speței de față deoarece categoria personalului auxiliar din cadrul justiției au primit indexări ( aproape identice, cu 1% mai mult a 3-a tranșă) pe anul 2007.
Legiuitorul a preferat indexarea aplicată la coeficientul de multiplicare și nu la valoarea de referință sectorială tocmai pentru a evita o majorare/indexare pe tot sectorul justiției, însă acest aspect nu îi exclude pe grefieri de la aplicarea creșterilor salariale.
În consecință, față de considerentele arătate, se va admite recursul în baza disp. art. 312 alin. 1,2,3 pr. civilă și se va modifica în parte sentința civilă recurată iar, în rejudecare, se va respinge ca nefondată acțiunea.
Se vor menține celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat pârâta MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE LE PÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,--14, sector 5 împotriva sentinței civile nr.276/18.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.276/18.04.2008 a Tribunalului Brăila și în rejudecare:
Respinge acțiunea formulată de reclamanți, ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/05.11.2009
Tehnored./7 ex./ 10 2009
Fond:-
Asistenți jud.-
Com.5 ex.părți/
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
