Drepturi salariale (banesti). Decizia 10234/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 10234
Ședința publică de la 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
Grefier
**************
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 401 din 01.04.2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SERVICII SA -CENTRUL S, intervenientul SINDICATUL O S, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică a răspuns avocat, pentru intimata pârâtă SC SERVICII SA - Centrul Zonal S, lipsind, recurentul reclamant, intimatul intervenient SINDICATUL O
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier învederând depunerea la dosar prin serviciul registratură de către recurentul reclamant, copia carnetului de muncă.
Avocat, pentru intimata pârâtă SC SERVICII SA - Centrul Zonal S, solicită instanței efectuarea unei adrese către Inspectoratul Teritorial d e Muncă O, pentru a ne înainta în copie cererea de încetare a raporturilor contractuale prin acordul părților.
Instanța respinge cererea, ca nefiind utilă, pertinentă și concludentă cauzei apreciind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru intimata pârâtă SC SERVICII SA - Centrul Zonal S, solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că contractul de muncă a încetat iar reclamantul nu este îndreptățit să solicite acest lucru; fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 401 din 01.04.2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- s-a respins excepția tardivității formulării primului capăt de cerere privind acordarea drepturilor bănești compensatorii invocată de pârâta SC SERVICII SA, ca neîntemeiată.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei SC SERVICII SA, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Cu privire la excepția tardivității formulării cererii invocată de pârâtă, instanța, având în vedere precizarea petentului din concluziile scrise, potrivit căreia obiectul cererii nu îl constituie contestație la decizia de încetare a raporturilor de muncă ci drepturile bănești ce i se cuvin conform protocolului nr.3233/26.11.2007, precum și dispozițiile art.283 alin.2 codul muncii, a dispus respingerea excepției tardivității cu privire la primul capăt de cerere, ca neîntemeiată.
S-a reținut că la data de 30.11.2007, reclamantul a depus o cerere de solicitare pentru încetarea raporturilor de muncă prin acordul părților, din aceasta rezultă că salariatul reclamant a cunoscut, a înțeles și a acceptat faptul că o eventuală încetare a contractului individual de muncă putea să se producă numai dacă cererea sa va fi acceptată de către angajator.
Prin urmare, până la momentul emiterii unei eventuale acceptări,deci până la 21.12.2007 potrivit programului, acesta urma să-și desfășoare activitatea în mod obișnuit, în baza contractului individual de muncă existent și deci avea obligația de a se prezenta la locul de muncă potrivit programului de lucru.
Ulterior, reclamantul a depus o nouă cerere, înregistrată sub nr.3964/17.12.2007, prin care solicita încetarea raporturilor de muncă,fără a mai aștepta rezultatul primei cereri,consimțind ca această încetare să se facă în afara programului negociat, în acest sens făcându-se mențiunea pe cerere că " nu face parte din programul de încetare a raporturilor de muncă cu acordul părților cu termen de finalizare 21.12.2007.
Față de această situație instanța constatat că reclamantul nu îndeplinește condițiile necesare pentru a fi acceptat în program și ca urmare nu poate beneficia de drepturile salariale prevăzute de protocolul nr.3233/26.11.2007.
Cu privire la cererea petentului de acordare a drepturilor bănești de concediere, conform prevederilor contractului colectiv de muncă și protocolului nr. 3233/2007, instanța a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată, deoarece reclamantul a consimțit încetarea raporturilor de muncă în baza art.55 lit."b" codul muncii în afara programului negociat între administrație și sindicat.
Cu privire la nulitatea clauzei cuprinsă în pct. 4 protocolului nr. 3233/26.11.2007, s- reținut că aceasta este valabilă având in vedere următoarele considerente:
Acordul pentru încetarea unui contract este un act unilateral de voință, lăsat la aprecierea părții emitente și nici o instanță nu poate obliga un angajator să-și exprime acordul de încetare a raporturilor, de muncă.
Protocolul încheiat între sindicate și administrația pârâtei, a urmărit evitarea concedierii colective a unor angajați care doreau să rămână în unitate și să permită altora care doreau să plece, dar în concordanță cu planul de dezvoltare al societății. Clauza cuprinsă în pct. IV al protocolului - este de natură să satisfacă interesele ambelor părți, fiind acceptat de către acestea faptul că nu toate cererile urmau a fi admise.
Egalitatea de tratament nu presupune că dacă cererea unui salariat este admisă, atunci toate cererile salariaților urmează să fie in mod automat admise.
Salariatul reclamant nu a fost discriminat pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare,etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, nefiind încălcate dispozițiile art. 5 din codul muncii.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta invocand in esența următoarele:
Ca instanța de fond in mod greșit a interpretat probatoriile cu înscrisuri.
Ca apare o contradicție flagranta in modul de comportare al intimatei care, deși la data de 18.12.2007 emite decizia de încetare a raporturilor de munca conform cererii si protocolului, ulterior la data de 21.12.2007 comunica respingerea cererii Ca este evident ca daca i-ar fi fost comunicata poziția inca din data de 18.12.2007, ar fi continuat sa desfășoare munca.
Ca in ceea ce privește afirmația instanței privind mențiunea existenta pe cererea nr. 3964/17.12.2007 este eronata deoarece respectiva mențiune a fost înscrisa de un salariat al intimatei din cadrul biroului personal.
Ca in mod greșit instanța de fond a respins cererea de probatoriu, pentru ca daca ar fi fost audiați martorii propuși s-ar fi constatat ca aceștia au avut beneficiul salariilor compensatorii, contract individual de munca încetându-le in aceleași condiții ca si reclamantei.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința menționata Curtea retine următoarele:
Cu privire la procedurile interne ale unitatii intimate, se retine ca prin Protocolul din data de 19.11.2007, patronatul împreuna cu sindicatele au stabilit pachetul social oferit salariaților care solicita ".încetarea voluntara a raporturilor de munca." si acordarea salariilor compensatorii suplimentare acordate cu ocazia încetării contractului individual de munca datorita modificărilor organizatorice.
Cu aceasta ocazie s-au stabilit printre alte masuri si următoarele:
2. Încetarea contractului individual de munca se face la solicitarea salariatului.
4. Pentru angajații care se înscriu in program, angajatorul isi rezerva dreptul de a accepta sau de a refuza solicitarea, fara a si motiva decizia, in conformitate cu interesele sale, cu acest Program si cu planul de afaceri si dezvoltare
Angajatorul va purta discuții individuale cu angajații aflați in aceasta situație.
10. Pentru angajații care doresc sa plece cu acordul părtilor numărul de salarii compensatorii se majorează in funcție de numărul de luni ramase pana la vârsta legala de pensionare.
11. ale căror solicitări au fost respinse vor continua sa se bucure de aceleași drepturi si sa aibă aceleași obligații fata de Servicii ca cele avute pana la implementarea Programului.
Așa cum se observa din dispozițiile Protocolului mai sus enunțat, declanșarea procedurilor prevăzute de Protocol aveau loc prin formularea unei cereri in acest sens de către salariat.
Angajatorul si-a rezervat dreptul de a accepta sau a refuza cererea formulata de către salariat in funcție de interesele sale.
Astfel daca accepta cererea, încetarea raportului de munca intervenea prin acordul părtilor(art.55,b codul muncii ), unitatea emițând decizie in acest sens.
Daca refuza cererea, urmau sa se bucure in continuare de aceleași drepturi si obligații.
In ambele situații urmau sa se poarte discuții individuale cu salariații.
In ceea ce privește procedurile urmate de recurent, se retine ca la data de 04.12.2007, acesta a formulat cererea intitulata " Solicitare pentru încetarea raporturilor de munca prin acordul părtilor", prin care in conformitate cu prevederile Programului a solicitat încetarea raporturilor de munca prin acordul părtilor.
La data de 13.12.2007, sub nr. 819 recurentul depune o cerere prin care isi retrage o cerere inițiala prin care solicitase participarea la un concurs, reiterând faptul ca a solicitat încetarea raporturilor de munca conform prevederilor Protocolului.
La data de 17.12.2007, prin cererea înregistrata sub nr. 3964, recurentul reiterează cererea de încetare a contractului individual de munca conform art. 55(b) codul muncii, solicitând aprobarea ca aceasta încetare sa opereze cu data de 18.12.2007.
La data de 18.12.2007, unitatea intimata emite decizia nr. 119, prin care dispune" începând cu data de 18.12.2007, încetează contract individual de munca al d-lui, marca 533, funcția SERVICII CLIENTI in cadrul -Centru regional O, conform art. 55, lit. B0 din codul muncii."
La data de 20.12.2007, unitatea intimata emite " Scrisoare de respingere a solicitării pentru încetarea voluntara a raporturilor de munca", prin care respinge solicitarea de încetare voluntara, menționând ca contractul individual de munca continua sa fie in vigoare, precum si faptul ca recurentul se va bucura de aceleași drepturi si va avea aceleași obligații.
Aceasta scrisoare i-a fost adusa la cunoștința la data de 21. 12. 2007.
Urmare a acestui refuz unitatea a refuzat plata drepturilor prevăzute in Protocol.
In drept, Curtea retine următoarele dispoziții: Potrivit art. 8 (1) codul muncii, relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei-credințe. (2) Pentru buna desfășurare a relațiilor de muncă, participanții la raporturile de muncă se vor informa și se vor consulta reciproc, în condițiile legii și ale contractelor colective de muncă.
Potrivit art. 40 (2) codul muncii, angajatorului în revin, în principal, următoarele obligații: c) să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă;
Așa cum se observa din cele mai sus reținute, prin trei cereri consecutive, reclamantul si-a manifestat voința încetării contractului individual de munca prin acordul părtilor, așa cum se prevedea in dispozițiile Protocolului.
Unitatea, de altfel, a si emis decizia, întemeindu-se pe dispozițiile art. 55(b) din codul muncii, aceste dispoziții reprezentând temeiul de drept in toate cazurile de încetare având la baza procedura prevăzuta in Protocol.
Nu pot fi reținute precizările formulate de către unitate prin întâmpinare precum ca odată cu depunerea cererilor din 13.12.2007 si 18.12.2007, i s-a comunicat verbal ca trebuie sa aștepte termenul de 21.12.2007, respectiv ca i s-a explicat salariatului ca daca dorește sa facă parte din Program trebuie sa aștepte termenul de 21.12.2007, pentru comunicarea cererii si ca in caz contrar cererea nu poate fi aprobata decât in afara Programului, aceasta deoarece nu exista nicio dovada in acest sens la dosar.
Singurul act emanat de la unitate si care reflecta modul de soluționare a cererilor formulate este reprezentat de către decizia nr. 189/2007.
Odată cu emiterea acestei decizii, drepturile si obligațiile din protocol au luat naștere, încetând totodată raporturile de munca existente intre unitate si salariat.
Odată emisa decizia si încetate raporturile de munca, Scrisoarea de respingere din data de 20.12.2007 a rămas fara obiect, de altfel contintul ei privind continuarea contractului individual de munca si a drepturilor si obligațiilor nemaigăsindu-si suport in situația juridica de la data respectiva.
Pentru a produce efectele urmărite, Scrisoarea trebuia emisa anterior emiterii deciziei de încetare, întemeiate pe art.55(b).
Este evidenta manifestarea de voința a reclamantului, rezultata din cererile formulate, in sensul încetării contractului individual de munca potrivit prevederile Protocolului.
Acordul de voința al părtilor, prevăzut de Program, a luat naștere odată cu manifestarea de voința a unitații prin emiterea deciziei nr.189/2007 si nu prin emiterea Scrisorii din data de 20.12.2007.
Nu se pot retine apararile unitații privind mențiunea înscrisa pe cererea nr. 3964/17.12.2007, in condițiile in care nu exista nicio dovada la dosarul cauzei din care sa rezulte ca aceasta mențiune a fost adusa la cunoștința salariatului, pentru ca acesta sa poată acționa in cunoștința de cauza.
Relațiile de munca se bazează pe principiul bunei credințe, in sensul ca drepturile si obligațiile se desfasoara potrivit regulilor asumate de ambele parti, in mod legal, rațional si transparent.
In virtutea acestui principiu, unitatea trebuia sa aducă la cunoștința salariatului o eventuala alta hotărâre luata cu privire la modul de soluționare a cererilor acestuia pentru ca salariatul in deplina cunoștința de cauza sa poată sa-si manifeste eventualele opțiuni.
Emițând decizia, conform procedurilor stabilite prin Protocol, s-au născut drepturile si obligațiile cuprinse in acesta.
Prin urmare, unitatea avea obligația sa achite către salariat salariile compensatorii respective.
In consecința, Curtea constata ca, in mod netemeinic, Tribunalul a reținut ca reclamantul a consimțit încetarea raporturilor de muncă în baza art.55 lit."b" codul muncii în afara programului negociat între administrație și sindicat, schimbând natura si intelesul actelor deduse judecatii.
In ceea ce privește cererea de constatare a nulității absolute a punctului 4 din Protocol, Curtea constata ca, prin prevederile acestui punct, nu sunt incalcate principiile prevăzute de art. 5 si 38 codul muncii.
Prin Protocolul încheiat, patronatul si unitatea au stabilit posibilitatea încetării contractului individual de munca prin acordul părtilor.
Prevederile pct. 4 reflecta tocmai modalitatea in care se concretizează manifestarea voinței uneia din parti si anume voința unitații.
Este reflectarea juridica a pct. 2 din Protocol care reglementează modul de manifestare a voinței salariatului.
Aceste doua prevederi reglementează libertatea si egalitatea voinței părtilor in vederea încheierii acordului cu privire la încetarea raporturilor de munca.
Ori, in aceste condiții, respectiva prevedere nu este de natura a crea discriminare si nici nu se pune problema renunțării de către salariat la drepturile recunoscute de către lege si, ca atare, Curtea nu constata, in acest sens, nici un motiv de nulitate a prevederilor respective.
Pentru toate aceste motive se va admite recursul, se va modifica sentința in sensul ca va admite in parte acțiune si cererea de intervenție, obligând parata sa achite reclamantului salariile compensatorii, respingând capătul de cerere privind constatarea nulității pct. 4 din Protocol.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 401 din 01.04.2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SERVICII SA -CENTRUL S, intervenientul SINDICATUL O
Modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea și cererea de intervenție.
Obligă pârâta să achite reclamantului salariile compensatorii rezultate din prevederile Contractului Colectiv de Muncă și Protocolului nr.3233/26.11.2007.
Respinge capătul de cerere privind constatarea nulității pct.4 din Protocolul nr.3233/26.11.2007.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2008.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.- 18.12.2008
Tehn./Ex.4
/ și
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Manuela Preda Popescu, Ioana
