Drepturi salariale (banesti). Decizia 1049/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1049/
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtele SC SA, cu sediul în B nr. 9A, etaj 3, sector 1 și SC SA, cu sediul în B nr. 9A, etaj 6, sector 1, ambele împotriva sentinței civile nr. 306/16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în litigiul intervenit în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în G,-, - 12,. 6,. 152, având ca obiect " drepturi bănești".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.10.2009, fiind consemnate în încheierea care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 14.10.2009 și, ulterior, la data de 20.10.2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 306/16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele SC SA B și SC SA
A fost obligată pârâta SC SA B să plătească reclamantului suma brută de 8571 lei, reprezentând ore suplimentare și munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2005, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.
A fost obligată pârâta SC SA B să plătească reclamantului suma brută de 14.794 lei reprezentând ore suplimentare și munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică pentru perioada 01.01.2006 - 16.10.2007, sumă ce va fi reactualizată la data plății efective.
A fost obligată pârâta SC SA B să restituie reclamantului carnetul de muncă, cu completările corespunzătoare, sub sancțiunea plății de daune cominatorii în cuantum de 100 lei pe zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, respectiv 16.02.2009, și până la predarea efectivă.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 3.900 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 8465/121/19.12.2007 pe rolul Tribunalului Galați - Secția civilă, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor SC SA B și SC SA B să-i plătească drepturile salariale cuvenite pentru orele suplimentare lucrate peste program în timpul săptămânii, pentru orele suplimentare efectuate în zilele de sâmbătă și duminică și pentru care nu i-au fost acordate zile libere, sume reactualizate, precum și obligarea pârâtei SC SA B să-i predea carnetul de muncă, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 de lei/fiecare zi de întârziere, cu începere de la data introducerii acțiunii și până la data îndeplinirii obligației.
Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei SC SA B în perioada 01.11.2005 - 31.12.2005, cu un salariu brut lunar de încadrare de 881 lei până în luna iulie 2005 și de 1150 lei până în luna decembrie 2005, și angajatul pârâtei SC SA B în perioada 01.01.2006 - 16.10.2007.
A mai susținut că avea calitatea de "personal ambarcat", ceea ce presupune un program zilnic de 12 ore și primirea unei alocații de hrană de 15 lei/zi calendaristică, cu excepția zilelor libere și de concediu. Reclamantul a arătat că deși avea o activitate de câte 12 ore pe zi, era pontat doar pentru 8 ore și plătit pentru acestea, diferența de 4 ore zilnic și cele de 12 ore lucrate în zilele de odihnă nefiindu-i plătită.
A mai arătat că în perioada 01.01.2007 - 01.09.2007 a fost îmbarcat pe nava 5 și avea un program de lucru de o săptămână la bordul navei și două săptămâni libere, dar în realitate nu îi era acordată decât o săptămână liberă și pentru cealaltă săptămână nu a fost plătit.
Reclamantul a mai susținut că în perioada 01.09.2007 - 16.10.2007 a fost îmbarcat pe nava 19 I cu un program de 24 ore zilnic pe navă, dintre care 12 ore de lucru și 12 ore de odihnă, dar în realitate nu era plătit decât pentru 8 ore și pentru diferența de 4 ore și zilele de sâmbătă și duminică lucrate nu primea nici o compensație materială.
La data de 16.10.2007 reclamantului i-a fost desfăcut contractul de muncă în conformitate cu disp. art. 73 al. 1 în ref. la art. 65 Codul Muncii, mențiunile cuvenite nu i-au fost operate în carnetul de muncă și nici până la momentul introducerii acțiunii nu i-a fost eliberat acest carnet.
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat administrarea probei cu acte, martori, interogatoriul pârâtelor și expertiză contabilă pentru stabilirea întinderii drepturilor bănești pe care le solicită de la cele două pârâte, probe admise și administrate de instanță.
În drept a invocat disp. art. 119, 120 din HG nr. 185/1994 modificată prin HG nr. 217/2005.
Prin întâmpinare pârâtele au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât reclamantul lucra doar 8 ore zilnic, prin contractul de muncă i se asigura cazare și masă la bordul navei, iar prezența la locul de muncă nu are semnificația unui surplus de activitate.
Au mai susținut că timpul efectiv de lucru la bordul navelor este de maxim 8 ore pe zi, iar în afara acestui program personalul navigant rămâne la bordul navei și beneficiază de cazare și hrană. Totodată, pârâtele au mai susținut că reclamantul nu poate face dovada că ar fi lucrat în zilele legale de odihnă și că nu ar fi fost plătit întrucât programul său de lucru era de doar 5 zile pe săptămână, a câte 8 ore pe zi.
Cu privire la pretențiile reclamantului privind plata unei săptămâni de odihnă de care nu ar fi beneficiat pârâtele au arătat că între părțile contractante nu a intervenit nici o convenție în sensul de a lucra o săptămână non stop și de a primi două săptămâni libere și că în realitate reclamantul confundă în mod deliberat timpul în care a fost cazat pe navă cu timpul efectiv lucrat și înregistrat în jurnalul de bord și de hrană.
Cu privire la eliberarea carnetului de muncă și completarea acestuia cu toate mențiunile ce se impun pârâtele au solicitat respingerea și acestui capăt de cerere având în vedere că această obligație s-a realizat.
În dovedirea poziției exprimate prin întâmpinare pârâtele au solicitat administrarea probelor cu acte, martori și expertiză, probe admise de instanță.
În drept pârâtele nu și-au întemeiat poziția exprimată prin întâmpinare.
Analizând și coroborând întreg materialul probator administrat în cauză tribunalul a apreciat că acțiunea este fondată în parte și se impune a fi admisă, având în vedere următoarele considerente:
Din copiile contractelor de muncă nr. 182/2006 și nr. 4139/2003 reclamantul a fost angajat în perioada 01.01.2005 - 31.12.2005 la pârâta SC SA B și în perioada 01.01.2006 - 26.11.2007 la pârâta SC SA B, moment la care raporturile de muncă au încetat prin decizia nr. 79/25.10.2007.
Din fișa postului depusă la dosar rezultă că reclamantul era încadrat pe funcția de motorist și avea calitatea de "personal îmbarcat".
Declarațiile martorilor audiați la propunerea reclamantului și, respectiv, la propunerea pârâtelor, și, sunt contradictorii și menționează fapte diametral opuse. Astfel, martorul propus de reclamant arată că deși prin contractul de muncă angajații ar fi trebuit să presteze doar 8 ore zilnic timp de 5 zile de săptămână, în realitate lucrau chiar și 24 de ore din 24 pe timpul întregii luni, fără a avea înlocuitor și neputând părăsi nava deloc. A mai arătat că erau zile când munceau și 15, 16 ore/zi, niciodată nu erau pontați mai mult de 8 ore zilnic, în jurnalul de bord prezența echipajului era consemnată în mod corect, dar evidențele de prezență care justificau plata salariului erau consemnate doar pentru 8 ore 5 zile pe săptămână și fără a se prevedea distinct zilele legale de odihnă. Martorul a mai susținut că deși au solicitat plata orelor suplimentare, a zilelor de odihnă în care au lucrat, plata alocației de hrană, etc. angajații pârâtelor nu au primit aceste sume de bani. Martorul a mai susținut că pe o navă personalul minim de siguranță este de 2 persoane, marinarul și motoristul, iar la mal exista o firmă de pază angajată de pârâte, dar aceasta asigura doar observarea permanentă de la mal a navei.
Martorii audiați la propunerea pârâtelor au arătat contrariul, respectiv faptul că activitatea la bordul navei se realiza doar pe durata a 8 ore zilnic timp de 5 zile săptămânal, după terminarea programului de lucru reclamantul nu a efectuat ore suplimentare și în situația excepțională în care a efectuat astfel de ore ele au fost recompensate bănește, chiar dacă reclamantul a rămas la bordul navei nu a fost implicat în activități specifice meseriei, ci doar i s-a asigurat cazarea și odihna, prezența marinarilor la bord este menționată obligatoriu în jurnalul de bord, dar pontajul se efectua doar pentru orele efectiv lucrate, iar supravegherea, siguranța și securitatea navelor era asigurată de la cheu de o firmă specializată în astfel de operațiuni.
Având în vedere contradicțiile existente între declarațiile martorilor tribunalul a considerat că acestea trebuie înlăturate sau veridicitatea lor trebuie cenzurată prin prisma informațiilor furnizate de celelalte probe, respectiv de proba cu acte și proba cu expertiză contabilă.
Din jurnalul de bord depus la dosar de pârâte rezultă perioadele când reclamantul a fost prezent pe navă și în cea mai mare parte rezultă și activitățile pe care acesta le-a desfășurat la bord, precum și perioadele de timp în care a fost angrenat în diverse activități.
Din raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul (filele 57-94 dosar) și din contractele de muncă nr. 4139/2003 și nr. 182/2006 rezultă că prin contractul de muncă nr. 4139/2003 s-a prevăzut că orele suplimentare prestate în afara programului normal de lucru sau în zilele nelucrătoare se compensează cu ore libere plătite sau cu un spor de salariu, dar prin contractul individual de muncă nr. 182/2006 nu se face nici o referire cu privire la acest aspect, astfel că sunt aplicabile dispozițiile generale ale Codului Muncii.
Din protocolul încheiat între pârâta SC SA B și angajații săi rezultă că evidența programului de lucru se ține exclusiv pe baza foilor colective de prezență și aceste foi colective de prezență reprezintă singurul document pe baza cărora se calculează drepturile salariale.
Din raportul de expertiză contabilă rezultă că pontarea reclamantului s-a făcut la câte 8 ore pe zi și 5 zile pe săptămână conform contractului de muncă și protocolului respectiv, deși jurnalul de bord evidențiază că reclamantul făcea parte din echipajul minim de siguranță și a prestate ore suplimentare atât în timpul liber, zilele nelucrătoare și sărbătorile legale, în anul 2005 reclamantul prestând 784 astfel de ore suplimentare.
Mai rezultă că în jurnalul de bord nu se face mențiunea de cele mai multe ori privind organizarea serviciului de cart și de gardă și cu specificarea fiecărei persoane din fiecare tură a orei de intrare și de ieșire, iar uneori se menționează doar că "se asigură serviciile" și nu se menționează nimic altceva.
Din aceeași probă rezultă că în perioada 01.01.2006 - 31.10.2007 reclamantul a fost pontat și plătit tot pentru 8 ore zilnic timp de 5 zile de săptămână, dar din jurnalul de bord al navei rezultă că reclamantul a prestat ore suplimentare în zilele lucrătoare, zilele nelucrătoare, în zilele de sărbători legale și ore de noapte, în total 1016 ore, pentru acestea nefiind recompensat material sau cu zile libere.
Cu privire la această perioadă există aceeași situație ca pentru perioada 1.01. - 31.12.2005, în sensul că în jurnalul de bord nu se fac mențiunile corespunzătoare decât rar, dar prezența reclamantului la bord este confirmată și există suficiente mențiuni că acesta a fost angrenat în activități specifice lucrului la bord.
Conform raportului de expertiză contabilă sumele de bani pe care reclamantul ar fi trebuit să le primească pentru orele suplimentare prestate în beneficiul pârâtei SC SA B sunt în valoare de 8.571 lei iar sumele de bani pe care ar fi trebuit să le primească de la pârâta SC SA B sunt în valoare de 14.794 de lei.
Este adevărat că s-a făcut dovada că pârâtele au asigurat și o pază la cheu prin intermediul unei firme private de pază, dar angajații acelei firme supravegheau vasele doar de pe mal, iar paza la bordul navei s-a realizat de personalul navigant angajat așa cum este și reclamantul.
Față de toate aceste aspecte și având în vedere disp. art. 154, 160 în ref. la art. 120 Codul Muncii tribunalul a apreciat că se impune admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu consecința obligării pârâtei SC SA B să plătească reclamantului suma de 8571 lei, sumă reactualizată cu indicele de inflație până la data plății efective, și a pârâtei SC SA B să plătească reclamantului suma de 14.794 lei, sumă reactualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.
Totodată, pârâta SC SA Baf ost obligată să-i restituie reclamantului carnetul de muncă completat corespunzător, sub sancțiunea plății de daune cominatorii în cuantum de 100 de lei pe fiecare zi de întârziere, cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la predarea efectivă.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă tribunalul a obligat pe cele două pârâte să plătească reclamantului cheltuielile de judecată pe care acesta le-a făcut în timpul procesului, în sumă de 3900 de lei care reprezintă onorariul apărătorului ales și onorariul expertului.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs pârâtele SC B și SC SA
Recurent-pârâtă SC SA Bac riticat hotărârea primei instanțe invocând dispozițiile art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă întrucât prima instanță a acordat ce nu s-a cerut iar sentința civilă este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, a arătat că instanța de fond a acordat sporul pentru orele de noapte deși reclamantul nu l-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.
În cea ce privește al doilea motiv de recurs, a învederat concluziile greșite ale raportului de expertiză contabilă asupra acordării sporului pentru orele de noapte în cuantum de 200% și pentru mai puțin de 3 ore din programul zilnic de lucru, cu încălcarea prevederilor art. 122 al. 1 ind. 1 lit. a și art. 123 Codul Muncii și ale Contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006 precum și sporuri pentru orele suplimentare în zilele de sâmbătă și duminică fără a lua în calcul munca efectiv prestată în aceste ore și zile și fără a lua în calcul orele și zilele libere acordate în compensare potrivit art. 119 și art. 120 Codul Muncii.
Raportul de expertiză refăcut pe care își întemeiază instanța de fond cuantumul pretențiilor acordate nu are la bază documente justificative, calculându-se ore suplimentare cu toate că în jurnalele de bord nu sunt menționate persoanele care ar fi prestat serviciu de pază și siguranță și programarea orară a acestora, atât în privința calculului sporului pentru orele de noapte cât și a sporului pentru orele suplimentare.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 119, art. 120, art. 122, art. 123 Codul Muncii, Contractul colectiv unic la nivel național pentru anii 2005-2006 și cel în vigoare, art. 3041Cod procedură civilă.
Recurenta-pârâtă SC SA și-a întemeiat recursul pe aceleași motiva de fapt și de drept învederate mai sus.
În recurs au fost depuse înscrisuri reprezentând extras din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006, raport de expertiză contabilă refăcut, punctul de vedere formulat de expertul contabil.
Prin întâmpinare intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pretențiile formulate vizând plata drepturilor salariale cuvenite pentru orele lucrate peste program în timpul săptămânii incluzând astfel și orele suplimentare efectuate la bordul navelor indiferent dacă serviciul s-a prestat ziua sau noaptea cât și în zilele de sâmbătă și duminică.
Recurenta pârâtă își invocă propria culpă în sensul că nu a ținut o evidență care să cuprindă realități, cu privire la orele lucrate de personalul îmbarcat, la fondul cauzei nu au fost formulate obiecțiuni de natura celor invocate prin motivele de recurs și nu mai poate fi solicitată efectuarea unei noi expertize.
A solicitat cheltuieli de judecată.
Examinând recursurile astfel declarate potrivit motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente în materie, sub roate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea le apreciază ca nefondate pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor SC SA și SC SA, la plata drepturilor salariale cuvenite pentru orele suplimentare lucrate peste program în timpul săptămânii în perioadele în are a fost angajatul celor două societăți, precum și plata drepturilor bănești pentru orele suplimentare efectuate în zilele de sâmbătă și duminică, pentru care nu i-au fost acordate zile libere.
De menționat faptul că reclamantul a fost salariatul celor două societăți pârâte, după cum urmează:pe perioada 01.06.2003 - 31.12.2005 în cadrul SC A și pe perioada 01.01.2006 - 31.10.2007 în cadrul SC SA, ocupând funcții de motorist pe navele 1 și 5.
activității desfășurate presupunea efectuarea serviciului de cart și de gradă la bordul navelor în scosul asigurării serviciilor de siguranță și de pază a acestora.
Ca atare, programul de lucru peste orele de program în timpul săptămânii, așa cum s-a solicitat de către reclamant prin cererea introductivă, cuprinde și orele lucrate pe timp de noapte cu sporul aferent acestora.
În acest sens sunt și concluziile raportului de expertiză administrat la fondul cauzei în referire la art. 82 și art. 219 pct. 6 lit. a din Normele de organizare și conducere a activităților la bordul navelor fluviale.
Chiar punctul de vedere al expertului contabil desemnat de instanță la solicitarea pârâtelor confirmă efectuarea de către reclamant a orelor lucrate programul de lucru inclusiv pe timpul nopții, diferențierile față de expertul contabil titular rezultând din modalitatea de evidențiere și calcul al acestora.
Ca atare, nu poate fi primit primul motiv de recurs vizând nerespectarea principiului disponibilității, prin acordarea a ceea ce nu s-a cerut astfel cum s-a invocat de recurentele-pârâte.
Privind cel de-al doilea motiv de recurs, este adevărat că există dispoziții exprese privind modalitatea de normare și plata muncii prestate pe timp de noapte (art. 122 al. 1 lit. a, art. 123 Codul Muncii și art. 40 al. 1 lit. e din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-206).
Însă, în raportul de expertiză contabilă administrat în cauză s-a avut în vedere jurnalul de bord în care pe parcursul a 24 de ore este evidențiată zilnic activitatea navei, constatându-se că reclamantul făcând parte din echipajul minim de siguranță însărcinat cu efectuarea serviciului de cart și de gardă, a prestat ore suplimentare atât în zilele lucrătoare cât și în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale.
Faptul că pe perioada staționării navei în port nu s-a făcut mențiunea în jurnalul de bord a programării persoanelor care efectuau astfel de servicii nu este o împrejurare imputabilă reclamantului.
În ceea ce privește modalitatea de calcul a sporurilor pentru orele lucrate peste program, expertul a avut în vedere că orele suplimentare au fost prestate săptămânal, pe timp de noapte cât și în zilele de sărbători legale prin cumularea acestora rezultând întinderea drepturilor salariale cuvenite.
Codul Muncii reglementează nu doar munca prestată pe timpul nopții ci și pe cea prestată în zilele de sărbători legale (art. 137 al. 2 Codul Muncii ), sporurile cuvenindu-se procentual pentru timpul lucrat suplimentar.
Sumele astfel rezultate au fost calculate la valoarea brută, urmând ca din acestea să se rețină cotele de contribuții legale și impozitul pe venit, în formă actualizată cu indicii de inflație până la data de 30.11.2008.
În consecință nici cel de-al doilea motiv de recurs formulate de recurentele pârâte nu poate fi primit.
Pentru toate considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de pârâtele SC SA și SC SA împotriva sentinței civile nr. 306/16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Ca părți căzute în pretenții, în sensul dispozițiilor art. 274 al. 1 Cod procedură civilă, vor fi obligate recurentele-pârâte să plătească intimatului-reclamant suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător potrivit chitanței nr. 21/14.04.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de pârâtele SC SA, cu sediul în B nr. 9A, etaj 3, sector 1 și SC SA, cu sediul în B nr. 9A, etaj 6, sector 1, ambele împotriva sentinței civile nr. 306/16.02.2009 a Tribunalului Galați.
Obligă pe recurentele-pârâte să plătească intimatului-reclamant, domiciliat în G,-, - 12,. 6,. 152, suma de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 20 Octombrie 2009.
Președinte, pt. Judecător, JUDECĂTOR 1: Alina Savin
cf. art. 261 al. 2.
PREȘEDINTE: Alina Savin
Dr.
Grefier,
-
: - -/30.11.2009
: 5 ex.//03.02.2010
Fond: /
Asistenți judiciari: C-tin /
Comunicat: 3 ex.//04.02.2010
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
