Drepturi salariale (banesti). Decizia 1066/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1066
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect "litigiu de muncă" privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 522 din 7.05.2009 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimat fiind SC "" SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic G pentru intimata SC "" SA, lipsă fiind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Consilierul juridic G pentru intimata SC "" SA depune delegație la dosar și arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilierul juridic G pentru intimata SC "" SA solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond. Cu cheltuieli de judecată la fond.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Vaslui sub nr-, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1000 lei, actualizată la data plății efective, reprezentând prejudiciul cauzat societății prin nejustificarea avansurilor și cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Motivându-și în fapt acțiunea, reclamanta a arătat că pârâtul a fost angajatul societății în perioada 01.08.2005-31.07.2007 în meseria de Director zonal de vânzări, pentru regiunea.
Pentru desfășurarea activității în teritoriu, pârâtul a primit la cerere avansuri în bani, în baza unor dispoziții de plată, în valoare totală de 1000 lei, avansuri care nu au fost justificate de către acesta.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 270, 272, 281, 284 Codul muncii și pe dispozițiile art. 4 pct. 3 lit. h din Regulamentul de Ordine Interioară.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus copii de pe înscrisuri și a solicitat proba cu interogatoriul pârâtului și o expertiză contabilă.
Prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că reclamanta nu a dovedit că sumele de bani încasate au fost folosite în scop personal. Simpla expunere a teoriei răspunderii patrimoniale nu produce proba pretențiilor invocate prin acțiunea introductivă, iar sarcina probei în litigiile de muncă revine angajatorului.
Prin sentința civilă nr. 522 din 7 mai 2009, Tribunalul Vasluia admis acțiunea formulată de reclamanta C în contradictoriu cu pârâtul.
A obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 1000 lei actualizată la data plății efective, cu titlu de prejudiciu cauzat societății prin nejustificare avansurilor și suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform contractului individual de muncă și deciziei nr. 231/02.08.2007, depuse la dosarul cauzei de către A, a lucrat la societatea reclamantă în perioada 01.08.2005-31.07.2007 în meseria de Director zonal de vânzări pentru regiunea, respectiv pentru orașele B, S, S M, M, B, B
Pârâtul a primit potrivit dispozițiilor de plată nr. 993/07.04.2006 și 1606/17.06.2006 pentru desfășurarea în bune condiții a activității în teritoriu suma de 1000 lei drept avansuri pe care nu le-a justificat.
Potrivit Regulamentului de Ordine Interioară a printre atribuțiile salariaților se numără și restituirea către angajator a sumelor necheltuite primite ca avans pentru desfășurarea activității.
Expertul contabil desemnat în cauză pentru efectuarea expertizei contabile, probă solicitată de reclamantă, a constatat că societatea a acordat sume de bani sub formă de avans spre decontare pârâtului în perioada 01.08.2005-31.07.2007 pentru acoperirea cheltuielilor necesare desfășurării activității ca director zonal de vânzări.Aceste sume au fost ridicate de pârât fie prin transfer bancar, pe card, fie cu ordine de plată de la casieria, pârâtul preda la societate fie personal sau prin diverși delegați documente justificative de cheltuieli, fără semnătură de primire din partea unui delegat al compartimentului contabil.
Compartimentul contabil a înregistrat în fișa analitică de avansuri spre decontare a lui toate documentele privind sumele primite și cele justificate a cheltuielilor efectuate, iar în urma verificării expertul contabil a constatat că pentru suma de 1000 lei nu există documente justificative.
De asemenea, expertul contabil a constatat că fișa analitică de punctaj depusă de reclamantă este corectă, iar pârâtul nu a justificat suma de 1000 lei care a fost ridicată din casieria societății în baza ordinelor de plată nr. 993/07.04.2006 și 1606/07.06.2006.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul nu și-a dovedit nevinovăția, simpla afirmație a acestuia că acțiunea reclamantei este neîntemeiată neavând un fundament real.
Articolul 270 alin. 1 Codul muncii prevede că salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Având în vedere raportul de expertiză contabilă, instanța a constatat că în speță sunt întrunite elementele antrenării răspunderii patrimoniale a fostului salariat. Au fost reținute și dispozițiilor art. 274 Cod Procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, recurentul susține că nu i-a fost respectat dreptul la apărare, iar sentința este netemeinică. În acest sens, recurentul consideră că expertiza contabilă nu este concludentă și că deplasările au fost o activitate curentă și specifică postului deținut, neputând fi contestate.
Prin întâmpinarea formulată, SC SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent, Curtea constată următoarele:
În cadrul prezentului conflict de muncă, sarcina probei a revenit angajatorului, intimatei reclamante SC SA. Proba cu expertiză de specialitate a fost solicitată de intimată și încuviințată de prima instanță la termenul de judecată din 8.01.2009. Recurentul pârât, deși legal citat, a lipsit de la judecată, așa încât "neexprimarea" punctului său de vedere cu privire la admisibilitatea, concludența și pertinența probei cu expertiză contabilă poate fi imputată doar recurentului însuși. Instanța de judecată nu avea obligația de a-l "încunoștiința" pe recurent cu privire la probele încuviințate în cauză, iar expertul contabil desemnat l-a înștiințat pe recurent, cu confirmare de primire, că îi poate transmite orice informație considerată necesară pentru întocmirea expertizei, recurentul înaintând expertului un înscris întocmit de el.
Un exemplar de pe raportul de expertiză a fost comunicat recurentului, o dată cu citația, la data de 15.04.2009, termenul de judecată fixat fiind la data de 7.05.2009. Acest interval de timp, mai M decât cel prevăzut de Legea nr. 168/1999, a fost suficient pentru formularea eventualelor obiecțiuni la raportul de expertiză, însă recurentul nu le-a formulat, ci, prin cererea înregistrată la data de 7.05.2009, a solicitat un nou termen pentru a formula obiecțiuni și a-și angaja apărător. Mai mult, această cerere de amânare a judecății nici nu a fost depusă înainte de închiderea dezbaterilor, așa cum rezultă din preambulul sentinței civile nr. 522 din 7 mai 2009, deci nu mai putea fi soluționată și eventual încuviințată de prima instanță, care a și menționat pe cerere că a fost primită "după ședință". Prin urmare, nu a existat nici o încălcare a dreptului la apărare al recurentului.
În ceea ce privește concludența expertizei întocmite în cauză, se constată că expertul desemnat de instanță nu a efectuat un control al modului în care intimata își ține registrele. Având în vedere obiectul acțiunii introductive, la solicitarea instanței de judecată, expertul a stabilit unele împrejurări de fapt, respectiv ridicarea sumei de 1000 lei de către recurent și existența documentelor justificative pentru această sumă, împrejurări relevante pentru soluționarea cauzei, care nu este un litigiu comercial, ci, așa cum s-a arătat, un litigiu de muncă. În cazul acestui conflict de drepturi, expertiza de specialitate este un mijloc de probă, care se coroborează cu celelalte mijloace de probă, respectiv înscrisurile depuse de intimată și neprezentarea recurentului la interogatoriu, care poate fi socotită ca o mărturisire deplină în folosul intimatei, în condițiile art. 225 Cod procedură civilă.
Prin urmare, așa cum arată și recurentul, concluziile expertului contabil nu înlocuiesc raționamentul judecătorului, singurul care interpretează și apreciază probatoriul administrat în cauză, însă concluziile expertului, coroborate cu celelalte mijloace de probă, fac dovada că recurentul nu a depus documente justificative pentru suma încasată, pretențiile intimatei fiind întemeiate.
În acest context, nu prezintă relevanță modul în care recurentul a intrat în posesia sumei de 1000 lei, în baza dispozițiilor de plată către casierie nr. 993/7.04.2006 și nr. 1606/17.06.2006. De altfel, nici intimata nu contestă faptul că recurentul s-a deplasat la sediul său pentru încasarea sumei de 1000 lei, așa cum rezultă chiar din mențiunile efectuate pe cele două dispoziții de plată, aceeași împrejurare de fapt fiind stabilită și de expertul contabil. Este evident că recurentul s-a deplasat, cu un mijloc de transport, la casierie, pentru ridicarea, de două ori, a sumei de 500 lei. Nu se contestă această împrejurare de fapt, însă pentru a se opera înregistrări în evidențele intimatei, era necesar ca recurentul să facă dovada cheltuielilor de deplasare, cu documentele justificative prevăzute de lege, respectiv chitanțele fiscale. judiciare nu țin loc de documente justificative, așa cum nu are această forță juridică nici "evidența proprie a lui privind sumele primite de cheltuit".
De asemenea, expertiza contabilă nu a stabilit în ce a constatat activitatea recurentului ori dacă acesta se deplasa sau nu se deplasa în interesul serviciului. Nici prima instanță nu examinat activitatea desfășurată de recurent ori împrejurarea de fapt invocată de acesta în recurs, dacă s-a aflat în concediu înainte și după încasarea dispozițiilor de plată.
Prima instanță a reținut, în condițiile art. 270 alin. 1 Codul muncii, că sunt îndeplinite condițiile cumulative necesare angajării răspunderii patrimoniale, respectiv: calitatea de salariat al angajatorului păgubit, fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția salariatului. Fapta ilicită și personală a recurentului, sub forma inacțiunii, a constatat în nedepunerea chitanțelor justificative pentru suma de 1000 lei, nu în cheltuirea acestei sume în alt interes decât cel al intimatei. Intimata a probat această faptă, iar susținerile recurentului, care vizează corectitudinea registrelor ținute de intimată, activitatea pe care o desfășura efectiv sau perioada de timp, ulterior lunii iunie 2006, în care a continuat să fie salariatul intimatei, nu fac dovada contrarie, în sensul că nu se poate stabili că recurentul a depus documentele justificative și că acestea nu au fost înregistrate în evidențele contabile ale intimatei.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge, ca nefondat, recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.522 din 7.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 03 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored./
2 ex. - 3.12.2009
Tribunalul Vaslui -
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Georgeta Pavelescu, Nelida Cristina
