Drepturi salariale (banesti). Decizia 1074/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(7163/2008)
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1074R
Ședința publică din 20.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Zuluf Petronela Iulia I
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta, - SA-membru, împotriva sentinței civile nr.4388 din data de 23.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.46190/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.38839/2009 și intimatul personal.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Se învederează faptul că la dosar intimatul a depus prin serviciul registratură la data de 05.02.2009 întâmpinare și set înscrisuri în 2 exemplare.
Curtea procedează la legitimarea intimatului cu CI seria - nr.-.
Se comunică recurentei, prin avocat, un exemplar al întâmpinpării.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile prin respingerea cerere de chemare în judecată și admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune.
Intimatul solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4388 din data de 23.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.46190/3/LM/2007, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta - SA; s-a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale suplimentare de Paște pentru anii 2005 și 2006 și a drepturilor salariale suplimentare de C pentru anul 2005, în cuantum de câte un salariul de bază mediu de - SA pentru fiecare an, drepturi care vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății, și s-a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind cota parte din beneficiul neacordat în anii 2005 - 2006
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a avut calitatea de angajat al pârâtei, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
S-a apreciat că, potrivit art.168 alin.1, încheiat la nivelul, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, salariații pârâtei vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment vor începe negocierile cu, pentru stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor. Aceasta formulare se regăsește în pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007. alin.2 al art.168 din pentru anul 2004 prevedea că pentru anul 2003 aceste suplimentari vor fi incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Prin actul adițional la. alineatul 2 al art.168 a fost modificat, în sensul că în anul 2003 suplimentările de drepturi salariale au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
S-a constatat că, din formularea clauzei contractuale, că este vorba de o suplimentare a drepturilor salariale, ceea ce duce la concluzia că natură acestor sume de bani este una salarială și că este adevărat că acordarea acestor suplimentări avea un caracter periodic, fiind determinată de sărbătorile de Paște și de C, însă au un caracter constant, iar noțiunea de salariu este foarte largă. Art.155 din Codul muncii prevede că salariul este format din salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri, iar pentru că aceste sume se adaugă drepturilor salariale ale salariaților dobândesc un caracter accesoriu și urmează regimul juridic al salariului.
S-a avut în vedere că reclamantul era îndreptățit să primească, cu ocazia fiecărei sărbători de Paște și de C, de suplimentările salariale prevăzute de art.168 alin.1
Apărarea pârâtei, în sensul că au fost incluse în salariul de bază, a fost considerată nefondată, pentru că prevederea contractuală nu lasă loc unei alte interpretări - în anul 2003 au fost incluse în salariul de bază și nu începând cu anul 2003. O astfel de formulare nu îndreptățește instanța să considere că aceasta includere în salariul de bază a funcționat și pentru anii următori. Modificarea clauzei contractuale invocată de pârâtă are un alt sens și pentru evidențierea acestuia trebuie raportată formularea alin.2 al art.168 din, pentru anul 2004, unde se precizează o conduită viitoare - pentru anul 2003 aceste suplimentări vor fi incluse - la formularea acestei clauze după modificare, fiind folosit timpul trecut - în anul 2003 aceste suplimentări au fost incluse.
S-a prevăzut că, interpretarea dată de Comisia Paritară nu are caracter obligatoriu pentru instanța, instanța de fond apreciind-o ca fiind o veritabilă modificare a clauzei contractuale, contravenind însuși scopului și esenței interpretării - de a lămuri anumite prevederi, fără ca aceasta lămurire să însemne o modificare a prevederii în cauza.
Nu s-a reținut nici argumentația folosită de Comisia Paritară în Decizia nr.5140/2007, în sensul că au devenit parte a salariului de baza și nu a trebuit sa fie individualizate.
Sub acest aspect, instanța a apreciat că nu aceasta a fost rațiunea clauzei contractuale - de a modifica salariul de bază - ci de a se acorda anumite drepturi suplimentare in anumite momente, care se adăugau (suplimentau) la drepturile salariale ce reprezintă o noțiune mai cuprinzătoare decât salariul de baza. Modificarea salariului de bază poate avea alte rațiuni, ținând de libertatea de negociere pe care părțile o au. Singura legătură care există între drepturile prevăzute de art.168 alin.1 și salariul de baza mediu consta în faptul că valoarea acestor drepturi este data de cuantumul salariului de bază.
De asemenea, s-a reținut că, nu există nici o dovada ca drepturile salariale suplimentare au fost achitate reclamantului. Din adresa nr.2022/04.09.2007, rezultă care este salariul de baza mediu la nivelul C B, fapt ce nu face dovada achitării către reclamant a drepturilor salariale suplimentare care trebuie sa fie in cuantum de un salariu de baza mediu.
S-a constatat că, majorarea salariului de bază mediu este o problemă distinctă de drepturile prevăzute de art.168 alin.1 CCM. și nu se poate prezuma că a avut în vedere tocmai acordarea acestor drepturi, întrucât pârâta nu a respectat procedura de inițiere a negocierilor, din întreaga atitudine și apărare nu rezultă cu certitudine ca scopul acțiunilor sale a fost plata acestor drepturi suplimentare.
De altfel, deși efectuarea unei expertize contabile în cauză ar fi fost poate cea mai utilă și mai concludenta proba ce putea fi administrată în cauză pentru lămurirea situației de fapt, aspect ce a fost pus în discuția părților de către instanța pe parcursul judecății în virtutea respectării principiului rolului activ al judecătorului, pârâta, partea căreia îi incumbă sarcina probei potrivit dispozițiilor Codul muncii, și-a exprimat clar poziția procesuală arătând că nu înțelege să administreze aceasta probă cum de altfel nu a înțeles să depună la dosarul cauzei nici statele de plată privind pe reclamant. În schimb pârâta a depus la dosar expertize contabile efectuate în alte dosare, evident soluționate favorabil precum și o expertiză extrajudiciară, de care instanța nu poate însă ține cont pentru că altfel s-ar încalcă principiul nemijlociții ce presupune obligația ca instanța să cerceteze direct și nemijlocit toate elementele ce servesc la dezlegarea pricinii.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea cotei părți din profitul societății, instanța apreciază ca acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente.
Reclamantul își întemeiază pretențiile din acest capăt de cerere pe dispozițiile art.139 din CCM la nivel de unitate care prevăd ca "Cota de participare a salariaților la profitul anual, modalitatea concreta de acordare, precum si condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu.
Instanța a apreciat ca reglementările cuprinse în articolul susmenționat au un caracter generic si nu unul concret ceea ce însemna ca acestea nu au putut produce efecte directe asupra contractelor individuale de munca ale salariaților.
Aceasta clauza generala prin care părțile au stabilit obligația de a negocia pe viitor acordarea către salariați a unei părți din profitul societății nu naște un drept individual in favoarea salariaților, iar în lipsa negocierii între angajator si salariat, aceasta clauza nu naște un drept individual in favoarea salariaților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termen legal pârâta - SA, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. recurenta a arătat că promovarea prezentei acțiuni este prematură deoarece dreptul de a formula prezenta acțiune nu se poate considera născut atât timp cât nu a avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
S-a mai arătat că dreptul la acțiune era prescris în momentul promovării acțiunii, deoarece sumele în discuție nu au natură salarială ci sunt exclusiv drepturi acordate prin Contractul colectiv de muncă salariaților în scopul de a le oferi protecție socială motiv pentru care, în speță, își au incidența dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
S-a mai arătat că sumele solicitate prin acțiune au fost incluse în salariul lunar acordat, deoarece începând cu anul 2003 părțile au prevăzut în mod expres includerea sumelor suplimentare în salariul de bază, iar ulterior, măsura includerii a fost menținută printr-o reglementare corespunzătoare.
S-a mai arătat că, instanțele investite cu soluționarea unor litigii similare au confirmat includerea în salariul de bază a sumelor suplimentare precum și acordarea lor către salariați.
Recurenta a mai susținut că modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii este greșită atât timp cât se raportează la nivelul salariului brut la nivel de societate.
Art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă prevăd faptul că baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de ale cărei valori la nivelul anilor 2004 - 2007, au fost diferite de valorile prezentate de către reclamant.
Prin întâmpinare reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, depunând practică judiciară și raport de expertiză contabilă judiciară, întocmit în dosarul nr- al Tribunalului Vâlcea.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât și a dispozițiilor art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Critica referitoare la prematuritatea acțiunii va fi înlăturată, deoarece din dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă rezultă că dreptul salariaților de a beneficia de venituri suplimentare este prevăzut sub condiția suspensivă a evenimentelor de Paști și C, acest drept născându-se la data împlinirii condiției suspensive.
Potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958, în condițiile în care dreptul solicitat este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data împlinirii condiției sau expirării termenului, dreptul la acțiune fiind actual, născut, personal, fiecare reclamant având un interes material ce a condus la formularea unei cereri pentru valorificarea acestui drept.
În ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune, Curtea apreciază că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art.283 lit.c Codul muncii, fiind vorba de drepturi salariale așa cum se menționează în contractul colectiv de muncă, indiferent că acestea sunt acordate cu titlu de premii sau cu ocazii speciale.
Potrivit art.283 lit.c Codul muncii "Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator".
Cu privire la fondul cauzei, Curtea apreciază că din actele și lucrările dosarului nu rezultă cu certitudine că suplimentările salariale, ce trebuiau acordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C pentru anii 2004, 2005, 2006, 2007, au fost incluse în salariile angajaților de către recurentă, astfel cum se susține prin motivele de recurs.
În speță, se impune efectuarea unei expertize contabile, prin care să se stabilească dacă drepturile salariale solicitate au fost incluse în salariul de bază al reclamantului pentru perioada indicată de către acesta și care este cuantumul respectivelor drepturi.
Chiar dacă instanța de fond a arătat că pârâtul a declarat că nu înțelege să administreze această probă, aceasta era obligată ca în temeiul art.129 pr.civ. raportat la dispozițiile art.167 pr.civ. să dispună efectuarea acestei probe, iar în cazul în care pârâtul nu-și îndeplinea obligația achitării onorariului de expert instanța de fond avea la îndemână mijloacele reglementate de lege.
Curtea apreciază că instanța de fond nu s-a preocupat de lămurirea cauzei sub toate aspectele, în sensul de a stabili dacă drepturile pretinse au fost, în fapt, incluse sau nu în salariu și dacă au fost achitate intimatului, în raport de mențiunile făcute în cartea de muncă a acestuia.
Procedând astfel, prima instanță a nesocotit dispozițiile art.129 alin.5 pr.civ. în conformitate cu care judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicare corectă a legii.
Cum în faza recursului nu poate fi administrată această probă, aspect ce se desprinde din dispozițiile imperative ale art.305 pr.civ. Curtea în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va admite recursul, va casa, în parte, sentința atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe cu privire la capătul de cerere având ca obiect suplimentele de Paște și
Se va menține dispoziția sentințe recurate privind respingerea capătului de cerere privind cota parte din beneficiul acordat în anii 2005 - 2006, instanța de fond apreciind în mod corect că reclamantul nu este îndreptățit la plata unor sume cu titlu de cotă parte neindividualizată din beneficiul anual realizat de pârâtă pentru perioada mai sus menționată, în lipsa unor negocieri prealabile între părți în sensul arătat de art.139 din contractul colectiv de muncă aplicabil în acest interval (cota de participare a salariaților la repartizarea profitului societății, modalitatea concretă de acordare, condițiile de diferențiere), deoarece textul în discuție instituie numai premisele nașterii unor drepturi și nu conferă în mod direct dreptul salariaților la acordarea cotei din profitul societății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta "" - membru Grup, împotriva sentinței nr.4388 din data de 23.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.46190/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul.
Casează, în parte, sentința recurată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, cu privire la suplimentele de Paște și de
Menține dispoziția sentinței recurate privind respingerea capătului de cerere privind cota parte din beneficiul neacordat în anii 2005-2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
04.03.2009
Jud. fond:; Dalina
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Zuluf Petronela Iulia
