Drepturi salariale (banesti). Decizia 10863/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 10863
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Sorin
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr. 3513/15.05.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr. 5221, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că, recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, se trece la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr- petiționarul a chemat in judecata intimata SC SA B, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța sa fie obligata aceasta la plata suplimentului la drepturile salariale de Pasti si C, in cuantum de 9050 lei, suma actualizata cu indicele de inflație.
In motivarea acțiunii, petiționarul a arătat ca este salariatul societății intimate, si, deși, art. 168 al. 1 din Contractul colectiv de munca încheiat la nivelul societății pe anii 2005-2007 prevede ca salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paste si de C de o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe, acestea nu i-au fost acordate.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 40 alin.2 lit.c din Codul muncii, art. 168 al.1 din Contractul Colectiv de Munca la nivelul societății pe anii 2005-2007.
In dovedirea acțiunii, petiționarul a depus in copie, extras din Contractele Colective de Munca pe anii 2005-2007 și decizia civila nr.581/19.06.2007 a Curții de Apel Timișoara.
Deși legal citata, intimata nu a formulat întâmpinare si nici alte probe in apărare.
Prin sentința nr.3513 din 15 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulata de petiționarul, cu domiciliul in comuna, sat Sat, jud.G, în contradictoriu cu intimata SC SA B, cu sediul in B,- bis.
A fost obligată intimata la plata către petenta a drepturile bănești reprezentând suplimentari salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paste pentru anii 2005, 2006, 2007, precum si celor de C pentru anii 2005, 2006,2007 calculate la nivelul salariului de baza mediu pe societate, sume actualizate cu indicele de inflație la data plătii efective.
A fost obligată intimata la plata către petent a sumei de 250 lei cheltuieli de judecata.
S-a reținut că reclamantul este salariatul societății intimate, iar potrivit art.168 al.1 din CCM la nivelul SA pe anul 2004:" cu ocazia sărbătorilor de Paste si C salariații SA vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe societate.
Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acorda suplimentările vor începe negocierile cu in vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor si beneficiarilor."
Pentru anii 2005, 2006 si 2007 textul păstrează același conținut ca in contractele precedente.
Conform art.1 al.1 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de munca este convenția încheiata intre patron sau organizația patronala pe de o parte si salariați, reprezentați prin sindicate ori prin alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligații ce decurg din raporturile de munca."
Art.31 din Legea nr.130/1996 dispune ca poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de munca pe parcursul executării lui in condițiile legii, ori de cate ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de munca se comunica în scris organului la care se păstrează si devin aplicabile de la data înregistrării sau la o data ulterioara, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 al. 4 din Codul muncii, contractele colective de munca, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Normele enunțate subscriu așadar contractelor colective de munca (in egala măsura ca si contractele individuale de munca) voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.
Legea statuează in sensul ca dispozițiile contractului colectiv de munca reflecta voința partenerilor sociali, care insa trebuie sa se manifeste întotdeauna in conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1996 cuprinde o norma permisiva, care da posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de munca ori de cate ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficienta unor astfel de modificări.
Textul reia un principiu de baza aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, in sensul ca ele pot fi modificate potrivit acordului de voința al părților dar numai pana la momentul încetării efectelor acestuia.
In același sens si contractul colectiv de munca poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea si reformarea conținutului unei clauze urmând sa își producă efecte pana la momentul încetării efectelor contractului.
Pe de alta parte, părțile nu au consemnat in contractul colectiv de munca pe anii 2005 si 2006 faptul ca aceleași suplimentari salariale au fost incluse in salariile de baza pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia in 2007.
Se va retine astfel ca interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul si cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr. 130/1996 ( prin acte neînregistrate la direcția teritoriala de munca) nu poate produce efecte care sa înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Cat privește negocierile prevăzute de art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Munca se va retine ca angajatorul nu a probat lipsa sau existenta acestora, deși sarcina probei îi revenea potrivit art.287 din Codul muncii. Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor si modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de munca, de a beneficia de aceste suplimentari.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentari salariale, instanța va retine ca prin clauza art. 168 al. 1 acesta se raportează la salariul de baza mediu pe SC SA, existând posibilitatea determinării ulterioare a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal și motivat pârâta SC SA, întemeiat pe dispoz.art.299, 3021, art.303 alin.1 și art.3041pr.civ. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că instanța de fond a rezolvat fundamental greșit cererea introductivă, că Tribunalul nu a judecat pricina și s-a înțeles greșit ceea ce semnifică conceptual includerea în salariul de bază a sporurilor și adaosurilor.
Nu s-a ținut cont de apărarea diferită a, care nu a susținut teza includerii permanente, aceasta s-a petrecut în martie 2003, și are în drept valoarea unei novații, prima din element, situat în afara salariului de bază, devine componentă în structura sa.
Nu au fost luate în considerare înscrisuri cu o greutate probațională incontestabilă - adrese ale Direcției Politici a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, care arată ce înseamnă includerea primelor în salariul de bază.
Legal citat, intimatul a depus întâmpinare la dosar, solicitând respingerea recursului.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Critica recurentei cu privire la soluționarea greșită a cererii introductive nu este fondată, câtă vreme instanța de fond a soluționat legal și temeinic cauza, în condițiile în care hotărârea instanței cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, potrivit art. 261 din Codul d e procedură civilă, fiind expus raționamentul care a stat la baza soluției pronunțate. Art. 304 din Codul d e procedură civilă, reglementează în mod expres și limitativ motivele de modificare sau de casare a unei hotărâri, iar lipsa unui anumit stil de redactare neregăsindu-se definită printre motivele prevăzute la art. 304 pct. 1-9 din Codul d e procedură civilă.
Este nefondată și critica referitoare la faptul că prima instanță a reținut greșit ceea ce semnifică conceptual, includerea în salariul de bază a sporurilor, și că a înlăturat pe cale de consecință apărarea pârâtei și anume că primele de C și de Paști, din element situat în afara salariului de bază a devenit componentă în structura sa, câtă vreme Tribunalul a reținut în mod corect că, din înscrisurile depuse de societatea pârâtă, reiese că a avut loc o reinterpretare a clauzei cuprinse în art.168 alin.1 și 2 din CCM la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Instanța de fond a respectat principiul contradictorialității în administrarea probatoriului, pe care l-a analizat corect raportat la textele de lege aplicabile în speță, iar înscrisurile invocate de recurentă, respectiv adrese ale Direcției Politici a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, aflate la dosarul de fond, nu sunt de natură să schimbe conținutul contractului colectiv de muncă, care reprezintă legea părților, astfel că au fost înlăturate întemeiat.
Curtea constată neîntemeiată critica recurentei cu privire la faptul că instanța de fond în mod incorect nu a observat intervenția în cauză a novației, ca modalitate de executare a obligației angajatorului de plată a primelor de C și de Paști, prin includerea lor în anul 2003 în salariul de bază, întrucât novația este o modalitate de transformare a obligațiilor. Prin novație se transformă o obligație veche în una nouă, transformarea implicând stingerea obligației vechi și înlocuirea ei cu una nouă.
Rezultă că novația este o convenție prin care, părțile unui raport juridic obligațional, de comun acord, sting o obligație existentă, înlocuind-o cu o nouă obligație, astfel că nu se poate vorbi de executarea obligației de plată a primelor, prin includerea acestora în salariul de bază, întrucât novația este o modalitate de transformare, iar nu de stingere a unei obligații de plată.
Instanța de fond în mod corect a constatat că dreptul material la acțiune nu este prescris și, interpretând prevederile art.168 alin.1 din CCM la nivel de unitate, pentru anul 2004, menținute prin contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006, 2007, reținut că salariații urmau să beneficieze de primele de Paști și de C, sub forma unor suplimentări salariale.
2 al aceluiași articol, în redactarea reținută prin CCM aferent anului 2004, reține că pentru anul 2003 aceste prime urmau a se regăsi în salariul de bază.
O asemenea clauză, privind includerea respectivelor suplimentări în salariul de bază, nu s-a mai regăsit în CCM aferent anilor 2004, 2005, 2006 ori 2007, instanța de fond a apreciat corect inaplicabilitatea sa pentru perioada indicată, fiind vizat exclusiv anul 2003.
La art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității în perioada 2003-2007,s-a prevăzut suplimentarea drepturilor salariale ale salariaților cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
În urma negocierilor anuale ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, textul art. 168 alin. 2 fost modificat astfel:
"Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu " (redactare în vigoare pentru anul 2003 și 2004).
În contractul colectiv de muncă valabil pentru anul 2005, redactarea art. 168 alin. 2 fost modificată astfel:
"În anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Aceeași redactare se regăsește și in contractele colective de muncă din anii 2006 și 2007.
Se constată astfel că, deși au fost negociate anual clauzele cuprinse în art. 168, părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați în continuare beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din contractul colectiv de muncă, dreptul consacrat prin această clauză rămânând în ființă și pentru perioada anului 2004-2007.
Totodată se constată că adresa Comisiei Paritare cuprinde o interpretare a clauzelor art.168 alin.1 și 2 CCM la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor contractelor colective anule aferente anilor 2004, 2005, 2006, 2007, împrejurare ce contravine prevederilor art.31 din Lg.130/1999, care arată că pot fi modificate clauzelor contractului colectiv de muncă, ori de câte ori părțile convin acest lucru, în considerarea naturii juridice bilaterale a contractului, dar doar pe parcursul executării lui.
În cauza de față, reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale.
Potrivit art. 163 din Codul muncii, "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit".
Recurenta-pârâtă nu a depus actele primare privind situația plății salariilor, respectiv state de plată și dispozițiile evidențiate în carnetele de muncă, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.
Recurenta a avut posibilitatea, atât pe parcursul soluționării cauzei la fond, cât și în recurs, să dovedească faptul că a achitat drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, însă nu a înțeles să facă această dovadă.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 168 din Contractele colective de muncă pe anii 2004-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prevăzute la alin. 1 să fie incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003 și că nu s-a făcut dovada plății către salariat a drepturilor pretinse, începând cu anul 2004.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr. 3513/15.05.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr. 5221, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.-
Dact.2ex/6.01.2009
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Cristina Raicea, Sorin
