Drepturi salariale (banesti). Decizia 1097/2009. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.1097

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 22.10.2009

PREȘEDINTE: Benone Fuică

JUDECĂTOR 2: Neagu Mihaela

JUDECĂTOR 3: Alina Savin

GREFIER-- -

-.-.-.-.

La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți și, domiciliați în F,-, împotriva sentinței civile nr.341/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât INSPECTORATUL TERITORIAL PENTRU CALITATEA SEMINȚELOR ȘI MATERIALULUI SĂDITOR, cu sediul în F,-, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care invederează că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:

Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.

CURTEA:

Asupra recursului privind conflictul de muncă de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea la nr- reclamanții, - funcționari publici și personal contractual din cadrul Inspectoratului Teritorial pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor V au chemat în judecată pârâtul Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor V pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat la contravaloare tichete de masă începând cu 01.01.2004 până la zi,sume actualizate cu indicele de inflație la momentul plății efective. Au solicitat acordarea și pentru viitor a tichetelor de masă.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, în baza art.1 al.1 din Legea nr.142/1998 aveau dreptul la tichete de masă, iar pârâta nu a depus diligențe pentru ca sumele necesare să fie cuprinse distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli, așa cum prevede art.5 din Normele de aplicare a Legii nr.142/1998.

Cum dreptul la tichetele de masă pentru salariații din instituțiile bugetare este prevăzut expres, iar neacordarea acestuia presupune în raport cu alți salariați încălcarea flagrantă egalității cetățenilor în fața legii, a Constituției și a Convenției Europene a Drepturilor Omului, au solicitat admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.

Prin sentința civilă nr.198 din 15 aprilie 2009 Tribunalul Vrancea -secția comercială și de contencios administrativ fiscal a dispus disjungerea cererii formulate de reclamanții și și înaintarea cererii la secția civilă a Tribunalului Vrancea spre competenta soluționare întrucât acești reclamanți sunt personal contractual și nu funcționari publici.

Prin Sentința Civilă nr. 341/2009 Tribunalul Vranceaa respins acțiunea ca nefondată.

În motivare se reține că potrivit dispozițiilor art.1 al.1 din Legea nr.142/1998 salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract de muncă, denumite angajatori,pot primio alocație de masă, care, însă,se acordă în limita prevederilor bugetuluide stat, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar, și, în limita bugetelor de venituri și, cheltuieli aprobate conform legii, pentru celelalte categorii de angajatori.

Rezultă așadar că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu reprezintă un drept ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele de muncă, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.14/18.02.2008 într-un recurs în interesul legii.

Cum în speță pârâta nu a avut alocate sume cu această destinație acțiunea formulată de reclamanți apare ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții solicitând modificarea ei și admiterea acțiunii.

În motivare au arătat că textul legii este imperativ, în sensul că tichetele de masă " se acordă" și nu că "pot fi acordate".

Consideră că limitele bugetare nu pot fi imputate în sarcina personalului contractual, care are dreptul la hrană zilnică în timpul cât se află la serviciu și își îndeplinesc atribuțiile legale, iar acordarea acestor alocații reprezintă o măsură de protecție socială pentru salariați.

Învederează că acordarea tichetelor de masă numai unor anumite categorii de salariați din sectorul bugetar, reprezintă o restrângere a dreptului prevăzut de lege, o aplicare discriminatorie a dreptului respectiv, cu încălcarea Constituției României, Codului Muncii și a art. 14 din CEDO.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurenți cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Reclamanții au calitatea de personal contractual în cadrul Inspectoratului Teritorial pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor V, fiind salarizați conform contractului individual de muncă al fiecăruia. Nu s-a făcut dovada că ar avea negociată cu pârâtul acordarea de tichete de masă.

Potrivit art.1 din Legea 142/1998

(1) Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.

(2) Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.

Din interpretarea textelor legale, rezultă că legiuitorul a stabilit aceste drepturi cu caracter facultativ, în raport de disponibilitățile financiare ale angajatorilor, respectiv în speța în limita bugetelor unităților.

Instanța reține, că legea nu instituie o obligație în sarcina angajatorului privind acordarea tichetelor de masă, ci doar o posibilitate a acestuia, având în vedere regimul juridic diferit ca impozitare al acestora, în sensul că, angajatorul are posibilitatea să-și stimuleze salariatul oferind aceste bonusuri la salariu, fără a fi nevoit să achite toate contribuțiile aferente drepturilor salariale.

Este evident că acestea pot fi acordate doar dacă angajatorul dorește și are posibilitatea să acorde tichete de masă, acest drept fiind negociat cu salariații, iar nu indiferent de posibilități, simpla calitate de salariat neducând la acordarea automată a tichetelor de masă.

Scopul legii nu este "protecția socială a angajatului" ci posibilitatea pentru angajator de a oferi angajatului venituri ceva mai mari, fără a avea costurile suplimentare impuse de situația în care ar mari salariul angajatului cu aceeași sumă.

Referitor la dreptul la hrană, instanța reține că salariatul își poate exercita acest drept, întrucât pentru exercitarea funcției sale este remunerat, conform prevederilor legale aplicabile și a contractului individual de muncă.

În cauza de față nu se poate vorbi despre un tratament discriminatoriu, de natură a nesocoti principiul egalității în drepturi consacrat în art.16 din Constituție, pentru ca principiul egalității implică aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice și, per a contrario, presupune ca în situații de fapt diferite, să se aplice un regim juridic diferit.

În consecință, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți și, domiciliați în F,-, împotriva sentinței civile nr.341/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 22.10.2009.

PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR

Grefier

Red./12.11.2009

Dact./4 ex/16.11.2009

FOND: -

Asis jud.-

Președinte:Benone Fuică
Judecători:Benone Fuică, Neagu Mihaela, Alina Savin

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale (banesti). Decizia 1097/2009. Curtea de Apel Galati