Drepturi salariale (banesti). Decizia 1110/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1110/2009-
Ședința publică din 16 iunie 2009
PREȘEDINTE: R - - judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanții:, G, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Beiuș,-, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimații pârâți: MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B cu sediul în B, sector 5,-, CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O, Parcul -, nr. 10, Cod poștal -, Județ B, TRIBUNALUL BIHOR cu sediul în O, Parcul -, nr. 10, Cod poștal -, Județ B, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B, sector 5,-, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B cu sediul în B, P-ța - -, nr. 1-3, împotriva sentinței civile nr.160/LM din 11 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că Tribunalul Bihora răspuns celor solicitate prin adresa emisă la termenul anterior, că la data de 05.06.2009 recurenții au depus la dosar practică judiciară: decizia nr.46 din 15 decembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și sentința nr.824 din 12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosar nr-, că în cauză se solicită judecarea în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.160/LM din 11 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor Public.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și în consecință s-a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, G, toți cu în B-. în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul în B-, CURTEA DE APEL ORADEA și TRIBUNALUL BIHOR cu sediul în O str. -.- nr.10, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B- și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B str.- nr.1-3, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor instanța a constatat că în conformitate cu art. 28 lit. d și e din Legea 500/2002 privind finanțele publice, proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern prin Ministerul Economiei și Finanțelor pe baza politicilor și strategiilor sectorială a priorităților stabilite în formularea propunerilor de buget prezentate de ordonatorii principali de credite.
Față de aceste dispoziții legale instanța a apreciat că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză fiind organul abilitat de lege să întocmească proiectele bugetului de stat, prin eventuala suplimentare de fonduri pentru acoperirea cheltuielilor de personal prin acordarea drepturilor salariale suplimentare solicitate de reclamanți prin acțiune.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării instanța examinând atribuțiile stabilite prin lege în sarcina acestei pârâte a constatat că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, Consiliul putând fi citat doar pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de discriminare, neavând astfel calitatea de pârât, sens în care s-a admită excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acest pârât.
Pe fondul cauzei instanța a constatat că statutul personalului din sistemul autorității judecătorești precum și drepturile de care aceștia beneficiază formează obiectul unor reglementări speciale, cu un regim de salarizare distinct față de categoriile de personal la care s-a făcut raportarea prin acțiunea formulată.
Astfel, nici Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu toate modificările și completările ulterioare, și nici OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea, nu cuprind dispoziții în sensul acordării sporului de confidențialitate în cuantum de până la 15%.
Potrivit art. 1 al.3 din OG 137/2000 exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile și care este în concordanță cu jurisprudența CEDO. Astfel, nu orice diferență de tratament semnifică discriminarea. Pentru a putea fi reținut tratamentul diferențiat injust este necesar să se stabilească faptul că persoane aflate în situații analoge sau comparabile în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar, dacă o asemenea distincție există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezolvabilă. Ori, diferența de tratament instituită prin reglementări ale diverselor categorii profesionale are o justificare obiectivă prin raportare la deosebirile dintre aceste categorii, lipsa beneficiului unui drept suplimentar de natură salarială recunoscut altor categorii de salariați, nu presupune plasarea într-o situație discriminatorie, cu atât mai mult, cu cât, reclamanții, la rândul lor se bucură de alte drepturi și beneficii suplimentare, ce nu sunt aplicabile categoriilor de salariați indicate de reclamanți.
În consecință, principiul egalității în fața legii invocată de reclamanți nu presupune uniformitate între diferitele categorii de salariați.
Față de aceste considerente și ținând cont că nu există nici un temei de drept pentru acordarea sporului de confidențialitate solicitat de reclamanți, instanța a respins ca nefondată acțiunea reclamanților.
Văzând că nu s-a solicitat cheltuieli de judecată din partea pârâților, instanța nu le-a acordat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru au declarat recurs reclamanții:, m, G, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, obligarea pârâților să le plătească drepturile reprezentând spor de confidențialitate de până la 15% începând cu iulie 2004 actualizate conform indicilor de inflația, efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă, obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății.
Prin motivele de recurs s-a invocat că s-au emis acte normative menite să confere celor ce gestionează informații, sporuri salariale, iar nr.OG19/2006, aprobă prin Legea nr.444/2006 a prevăzut acest spor pentru personalul militar, a funcționarilor publici cu statut special, nr.OG6/2007 a reglementat acordarea acestui spor și altor categorii de funcționari publici din Guvern, Președinție, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Consiliul Legislativ.
Legea nr.656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, modificată prin Legea nr.405/2002 a prevăzut acordarea acestui spor și membrilor plenului, altor categorii din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor reieșind din toate aceste acte intenția legiuitorului de acordare a sporului tuturor categoriilor de persoane din instituțiile publice care gestionează și manipulează informații clasificate.
, conform art.78 din Legea nr.567/2004 au obligația de a păstra confidențialitate în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, fără a le fi acordat sporul de 15%, aspecte contrare art.14 din CEDO ce interzice discriminarea, fiind aplicabile prevederile nr.OG137/2000 art.16 din Constituție, ce proclamă egalitate în drepturi.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului întrucât recurenții nu sunt discriminați prin neacordarea sporului ce se acordă doar în cazurile și condițiile stabilite prin lege, sens în care Curtea Constituțională prin decizia nr.819/2008 a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că art.1, art.2 alin.3, art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde că instanțele judecătorești au competența să anuleze, refuze aplicarea unor acte normative sau să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară.
Sporul de confidențialitate este acordat prin act normativ doar categoriilor de persoane ce au acces la informații, supuse unor proceduri de autorizare ceea ce nu e cazul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești.
Păstrarea secretului în legătură cu informațiile obținute în cursul îndeplinirii obligațiilor specifice nu echivalează cu obligația personalului prevăzut de Legea nr.182/2002, atribuțiile fiind diferite.
Ceilalți intimați, deși legal citați, nu s-au prezentat și nici nu și-au comunicat poziția.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu instanța constată următoarele:
Asupra cauzelor având ca obiect cereri de genul celei de față, instanțele au dat soluții diferite, astfel că, prin decizia nr.46 din 15 decembrie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție Bas oluționat recursul în interesul legii declarat de Procurorul General statuând că, "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară respectiv la salariul de bază brut lunar".
Față de această decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție B, care are caracter obligatoriu conform prevederilor art.329 alin.3 Cod procedură civilă, pentru instanțe, urmează ca recursul reclamanților să fie admis în baza prevederilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă și să fie modificată în parte sentința recurată în sensul că va fi admisă acțiunea reclamanților în baza prevederilor art.16 alin.1 din Constituție, republicată, ale art.1-3 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată și ale art.1 din Protocolul 12 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și vor fi obligați intimații la calcularea și plata de despăgubiri echivalente sporului de confidențialitate de 15% din salariul de bază începând cu data de 10 august 2004 până la încetarea stării de discriminare, despăgubiri ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
De asemenea, Ministerul Finanțelor B, conform art.19 din Legea nr.500/2002, în baza atribuțiilor ce-i revin și anume de a pregăti legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, va fi obligat să aloce fondurile bănești necesare efectuării acestor plăți de către ordonatorii de credite împrocesuați, respectiv Ministerul Justiției și Libertăților B, Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor, motiv pentru care în mod corect a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor de către instanța de fond, aspect ce va fi menținut și de instanța de recurs.
În ce privește lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în mod corect aceasta a fost respinsă, instanța de recurs însușindu-și considerentele instanței de fond.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de recurenții reclamanți, G, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Beiuș,-, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimații pârâți: MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B cu sediul în B, sector 5,-, CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O, Parcul -, nr. 10, Cod poștal -, Județ B, TRIBUNALUL BIHOR cu sediul în O, Parcul -, nr. 10, Cod poștal -, Județ B, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B, sector 5,-, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B cu sediul în B, P-ța - -, nr. 1-3, împotriva sentinței civile nr.160/LM din 11 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o casează și o schimbă în parte, în sensul că:
ADMITE acțiunea reclamanților, G, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Beiuș,-, Cod poștal -, jud. B, împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B cu sediul în B, sector 5,-, TRIBUNALUL BIHOR cu sediul în O, Parcul -, nr. 10, Cod poștal -, Județ B, CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O, Parcul -, nr. 10, Cod poștal -, Județ B, și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B, sector 5,-, și în consecință:
Obligă pe pârâți să calculeze și să plătească reclamanților despăgubiri rezultate din neplata sporului de confidențialitate de 15 % cuvenit reclamanților, începând cu luna septembrie 2004 și pentru viitor.
Obligă pârâții să plătească reclamanților despăgubirile cuvenite, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Menținere restul dispozițiilor sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
Red.dec.R /02.07.2009
Jud.fond: -
Dact./06.07.2009
Ex.2
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
