Drepturi salariale (banesti). Decizia 1126/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1126/R
Ședința publică din 13 mai 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva încheierii de ședință din 9 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-
La apelul nominal se prezintă pentru pârâta recurentă SC SA av. A, lipsă restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Sa făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, iar reclamanta intimată a depus la dosar prin registratura instanței la data de 27 aprilie 2009, întâmpinare.
Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantului pârâtei recurente care declară că nu solicită termen în vederea studierii întâmpinării.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei-recurente solicită admiterea recursului, prevalându-se de dispozițiile art. 304, pct.9 Cod procedură civilă, modificarea încheierii atacate în sensul de a se dispune suspendarea cauzei și sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate invocată.
CURTEA DE APEL
Prin încheierea din 9 aprilie 2009, Tribunalul Mureșa respins excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Mureș; a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003, Codul Muncii, prin raportare la prevederile art.1, alin.4 și 5, art.73 alin.3, lit.p și art.79 alin.1 din Constituția României.
Pentru a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate în sensul arătat tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art.29 alin.1 și alin.6 din Legea nr.47/1992, excepția este inadmisibilă deoarece dispozițiile art.298 alin.2 din Codul muncii nu au legătură cu soluționarea cauzei, nefiind incidente în speță. Tribunalul a mai reținut că articolul supus controlului de constituționalitate reglementează competența teritorială, este cuprins într-o lege organică și prin proceduri speciale și derogatorii (art.284 alin.2 Codul muncii ). Procedurile speciale și derogatorii au prioritate de aplicare față de actele normative ordinare la care face trimitere art.298 alin.2 Codul muncii.
În al doilea rând tribunalul a constatat că actele normative ordinare nu mai sunt în prezent în vigoare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC""SA.
Recurenta a invocat prevederile art.304 pct.9 pr.civ. și art.312 alin.1 și 3.pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-au invocat următoarele:
-cu privire la admisibilitatea excepției de neconstituționalitate recurenta a invocat îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art.29 din Legea nr.47/1992 în sensul în care a susținut că toate aceste condiții legale sunt îndeplinite cumulativ;
-cu privire la dispozițiile supuse controlului de constituționalitate recurenta a arătat că excepția de neconstituționalitate invocată în fața instanței de fond a avut ca obiect prevederile art.298 alin.2 ultima liniuță din Codul muncii raportat la prevederile art.1 alin.4 și 5, art.73 alin.3 și art.79 alin.1 din Constituția României;
-cu referire la temeiurile invocate în fața instanței de fond în susținerea excepției de neconstituționalitate recurenta a arătat că dispozițiile art.72 din Legea nr.168/1999 și dispozițiile art.284 din Codul muncii stabilesc competența teritorială diferită a instanțelor în judecarea conflictelor de muncă. În acest sens se arată că la stabilirea competenței teritoriale raportat la textele legale invocate, dispozițiile Codului muncii - dispoziții de drept comun, intră în concurs cu dispozițiile Legii nr.168/1999 - dispoziții speciale.
Excepția de neconstituționalitate are în vedere "principiul efectivității juridice" dezvoltat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Constituționale. În acest sens s-a apreciat că legiuitorul are obligația de a asigura adoptarea unor dispoziții legale eficiente și coerente care să evite paralelismul legislativ, să aibă vocația de a respecta drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, să aibă o aplicabilitate practică uniformă în sensul de a evita o jurisprudență neuniformă.
Legea nr.24/2000 privind Normele de tehnică legislativă nu oferă autorității legiuitoare dreptul de a deroga de la prevederile ei fără a contraveni în acest sens prevederilor constituționale. Astfel fiind, prevederile art.298 alin.2 ultima liniuță din Codul muncii contravin prevederilor constituționale în sensul în care sunt interpretate ca modificând, implicit, prevederile Legii nr.168/1999, respectiv, art.72.
Reclamanta a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea în totalitate a încheierii atacate.
Reclamanta a arătat că încheierea atacată, sub aspectul modului de soluționare a cererii de sesizare a Curții constituționale, este legală și temeinică fiind dată cu respectarea prevederilor art.29 din Legea nr.47/1992. În acest sens se arată că excepția de neconstituționalitate vizează în fapt rezolvarea unor probleme de aplicare a legii prerogativă care aparține instanțelor de judecată și excede controlului de constituționalitate. În al doilea arând s-a arătat că dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost invocată nu au legătură cu soluționarea cauzei în fond.
În fine reclamanta intimată a invocat împrejurarea că prin decizia nr.254/2009 Curtea Constituțională s-a pronunțat într-o cauză similară, respingând ca inadmisibilă această excepție. În temeiul dispozițiilor art.11 alin.3 din Legea nr.47/1992 aceste decizii pronunțate de Curtea Constituțională sunt obligatorii.
Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.29 din Legea nr.47/1992, instanța de judecată în fața căreia este ridicată excepția de neconstituționalitate are obligația de a verifica îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute în alin.1 și 2 ale art. sus citat.
Potrivit prevederilor art.29 alin.1 și 2 din Legea nr.47/1992 sesizarea Curții Constituționale poate fi făcută atunci când autorul excepție invocă neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanțăîn vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia.
3 al art.29 exclude controlului de constituționalitate acele prevederi legale cuprinse în legi sau ordonanțe care au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară pronunțată de Curtea Constituțională.
Instanța de fond a apreciat în mod greșit asupra cerinței cuprinse în art.29 alin.1 teza a II-a din Legea nr.47/1992 în sensul în care aceiași instanță și prin aceiași încheiere a soluționat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Mureș, excepție invocată de pârâta SC""SA.
Cu alte cuvinte, dispozițiile legale apreciate de instanța de fond ca fiind cele care întemeiază competența teritorială a Tribunalului Mureș sunt chiar dispozițiile legale ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate invocată de aceiași pârâtă.
Raționamentul instanței de fond a pornit de la o premisă greșită în sensul în care aceasta a apreciat că cerința "legăturii cu soluționarea cauzei" cuprinsă în art.29 alin.1 teza a II-a din Legea nr.47/1992, se referă exclusiv la normele legale incidente soluționării pe fond a prezentei cauze. Textul legal amintit nu face o asemenea distincție astfel că principiul potrivit căruia acolo unde legea nu distinge nici cel care o interpretează nu poate distinge, își găsește pe deplin aplicarea.
În altă ordine de idei tribunalul a reținut de asemenea în mod greșit că actele normative ordinare la care face trimitere art.298 alin.2 Codul muncii, nu mai sunt în vigoare, iar din această perspectivă, condiția prevăzută de art.29 alin.1 teza I, nu este îndeplinită. Aceste argumente urmează a fi înlăturate ca vădit neîntemeiate întrucât obiectul excepției de neconstituționalitate a fost clar determinat de autorul acestei excepții și se referă la dispoziții legale în vigoare, respectiv art.298 alin.2, ultima teză, sau "ultima liniuță" din Codul muncii.
Prin întâmpinarea depusă intimata reclamantă a invocat prevederile art.11 alin.3 din Legea nr.47/1992 în sensul în care a apreciat că decizia nr.254/2009 pronunțată de Curtea Constituțională are caracter general obligatoriu, fiind inadmisibilă orice altă cerere având același obiect.
Argumentele aduse de intimata reclamantă urmează a fi înlăturate prin prisma dispozițiilor art.29 alin.3 din Legea nr.47/1992 în sensul în care nu pot face obiectul excepției de neconstituționalitate prevederile constatate ca fiindneconstituționaleprintr-o decizie anterioară a Curții. Instanța în fața căreia excepția de neconstituționalitate a fost invocată este obligată să verifice, prin prisma caracterului general obligatoriu existența vreunei astfel de decizii pronunțate anterior de Curtea Constituțională. Legea nr.47/1992 în redactarea anterioară republicării prevedea în mod expres în cuprinsul art.23 alin.3, că nu pot face obiectul excepției de neconstituționalitate prevederile legale a căror constituționalitate a fost stabilită,potrivit art.145 alin.1 din Constituție. În actuala reglementare inadmisibilitatea acestei excepții poate fi invocată atunci când fie nu sunt îndeplinite cerințele cuprinse în art.29 alin.1 și 2, fie se referă la prevederi constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară.
Așa cum s-a mai arătat, prin decizia invocată de intimata reclamantă, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate.
Având în vedere cele de mai sus, văzând dispozițiile art.312 pr.civ. instanța va admite recursul declarat, va modifica în parte încheierea atacată și în baza art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992, va dispune sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate, a dispozițiilor art.298 alin.2 teza finală "orice alte dispoziții contrare" din Legea nr.53/2003 ( Codul muncii ).
Cu referire la excepția de neconstituționalitate invocată de pârâta SC""SA, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Pornind de la aceiași premisă expusă de pârâtă în cuprinsul excepției de neconstituționalitate, respectiv premisa că ambele acte normative, atât Legea nr.168/1999 cât și Legea nr.53/2003, sunt legi organice, trebuie constatată împrejurarea că acestea reglementează cu forță juridică egală, procedura de soluționare a conflictelor de muncă, mai exact competența instanțelor judecătorești.
Modalitatea în care legiuitorul a înțeles să abroge prin Legea nr.53/2003 "orice alte dispoziții contrare", vine în contradicție flagrantă cu dispozițiile Legii 24/2000, mai exact art.62 din această lege. Într-un cadrul legislativ astfel creat instanțele sunt chemate să constate o abrogare implicită, respectiv, judecătorul trebuie să legifereze expres acolo unde legiuitorul a "tăcut implicit". Din această perspectivă norma legală supusă controlului de constituționalitate contravine prevederilor art.1 alin.4, și art.73 alin.3 din Constituție.
Văzând și dispozițiile art.29 alin.5 din Legea nr.47/1992, instanța va dispune suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC""SA cu sediul în B, Calea lor nr.239, sector 1.
Modifică în parte încheierea atacată.
În baza art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992, dispune sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.298 alin.2, teza finală "-orice alte dispoziții contrare" din Legea nr.53/2003, excepție invocată de pârâta SC""SA.
În temeiul art.29 alin.5 din Legea nr.47/1992 suspendă judecarea cauzei.
Menține celelalte dispoziții din încheierea atacată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată azi, 13 mai 2009, în ședință publică.
PRESEDINTE JUDECĂTORI
ptr. ,fiind
plecată în concediu, semnează
președintele instanței
GREFIER
Red.
Tehnored.
3 exp.26.06.2009.
Jud.fond:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
