Drepturi salariale (banesti). Decizia 114/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr.114
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanta, cu domiciliul în municipiul P, str. - -, - etaj 3, apartamentul 5, județul P și de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1466 din 30 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele pârâte Administrația Națională a Penitenciarelor, cu sediul în municipiul B,-, sector 1, Penitenciarul, cu sediul în comuna, sat ul, județul P, Tribunalul Prahova, cu sediul în municipiul P,-, județul P și Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în municipiul P,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta reclamantă depus la dosar cerere înregistrată de compartimentul registratură al acestei instanțe sub nr. 919 din 21 ianuarie 2010, atașând la aceasta, în copie, sentința civilă nr. 34 din 23 octombrie pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, pentru fi avută în vedere la soluționarea cauzei.
Se învederează de asemenea, că în cuprinsul motivelor de recurs, recurentul pârât Ministerul Justiției solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea față de actele și lucrările dosarului, apreciază cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul, solicitând instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la plata sporului lunar de risc și suprasolicitare neuropsihică reprezentând 50% din salariul de bază brut, începând cu data de 1.09.2000 până la 22.09.2008, actualizat în raport de indicele de inflație.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că îndeplinește funcția de judecător la Tribunalul Prahova iar în perioada iulie 1998 - septembrie 2008 fost detașată în Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor, în funcția de director la Penitenciarul d e Femei.
Potrivit dispozițiilor art. 58 alin. 3 din Legea 303/2004, în perioada detașării reclamanta a păstrat calitatea de judecător, beneficiind de toate drepturile recunoscute de lege pentru categoria profesională a magistraților.
A mai arătat reclamanta că potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar, iar prin decizia nr. 21/2008 a, pronunțată în recurs în interesul legii, a fost recunoscut acest spor.
Prin sentința nr. 95/2009 a Curții de Apel Ploieștis -a admis excepția necompetenței materiale a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr-.
La data de 10.04.2009 reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând introducerea în cauză a pârâților Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Prahova și acordarea sporului și în continuare, începând cu data de 20.09.2008.
Pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară cu mai mult de 3 ani față de momentul introducerii acțiunii.
Pârâtul Penitenciarul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr.1466 din 30 iulie 2009 Tribunalul Prahova a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor, Tribunalul Prahova și Curtea de Apel Ploiești, pentru perioada 01.09.2000-25.11.2005, ca prescrisă, respingând acțiunea pentru perioada 26.11.2005-19.09.2008, ca neîntemeiată, admis acțiunea completată, în parte, obligând pârâții Ministerul Justiției B, Tribunalul Prahova și Curtea de Apel Ploiești, să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din salariul de bază, începând cu data de 20.09.2008 și în continuare, până la încetarea raporturilor de muncă, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței la data plăți efective.
Prin aceeași sentință s-a dispus efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă al reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul penitenciarul, s- apreciat că aceasta este întemeiată, avându-se în vedere că acțiunea a fost promovată de reclamantă, care are calitatea de judecător, fiind detașată în calitatea de director al penitenciarului, prin ordin al Ministrului Justiției, aceasta păstrându-și calitatea de magistrat și nefiind în raporturi de muncă cu Penitenciarul, pentru a se justifica chemarea acestuia în judecată în calitate de pârât.
În legătură cu excepția prescripției dreptului material la acțiune s-a apreciat de asemenea că aceasta este întemeiată, față de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata drepturilor salariale neacordate.
Întrucât reclamanta a introdus acțiunea la data de 26.11.2008, dreptul material la acțiune apare prescris pentru perioada 01.09.2000-25.11.2005.
În legătură cu fondul acțiunii, instanța de fond a reținut că reclamanta solicită acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, atât pentru perioada în care a îndeplinit funcția de director al Penitenciarului, cât și pentru perioada de după încetarea delegării, de când funcționează efectiv ca judecător în cadrul Tribunalului Prahova.
În legătură cu prima perioadă, instanța a reținut că acțiunea este neîntemeiată. S- avut în faptul că în raport de dispozițiilor art. 18 din OUG177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, magistrații, indiferent de funcția pe care o dețin, detașați în funcții de director general al Direcției Generale a penitenciarelor, directori în cadrul Direcției Generale a Penitenciarelor sau directori de penitenciare, beneficiază pe durat detașării de indemnizația de încadrare brută lunară de judecător sau, după caz, de procuror, prevăzută de lege pentru instanța sau parchetul de la care provin, la care se adaugă indemnizația de conducere prevăzută de lege pentru funcția de conducere în care sunt detașați, precum și de drepturile prevăzute în legile speciale.
Aceste prevederi au fost preluate în art. 14 alin. 1 al OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, potrivit căruia judecătorii, procurorii și personalul asimilat acestora, detașați în funcții de conducere din Administrația Națională a Penitenciarelor, beneficiază, pe durata detașării, pe lângă indemnizația de încadrare brută lunară a funcției de execuție corespunzătoare nivelului instanței sau al parchetului și vechimii pe care o au la data detașării, și de indemnizația de conducere prevăzută de lege pentru funcția de conducere pe care sunt detașați, precum și de drepturile prevăzute în legile speciale.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, reiese că magistrații detașați în funcția de director de penitenciar beneficiază de indemnizația de încadrare brută lunară de magistrat, la cere se adaugă celelalte sporuri prevăzute în legile speciale, deci legile care reglementează salarizarea personalului, iar nu de sporurile de care beneficiază ceilalți magistrați.
Față de acest considerent, instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea pentru perioada 26.11.2005-19.09.2008.
În legătură cu perioada începând cu 20.09.2008 și în continuare, respectiv perioada în care reclamanta funcționează ca judecător în cadrul Tribunalului Prahova, acțiunea s-a apreciat fi întemeiată.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 9 iulie 2001.
Cum este firesc, activitatea de legiferare intră în atribuțiile exclusive ale Parlamentului României, care, potrivit art. 73 alin. (1) din Constituție, adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.
Este adevărat că, în temeiul unei legi speciale de abilitare, Parlamentul poate delega atribuția adoptării de acte normative Guvernului României, care emite ordonanțe, în temeiul acelei legi speciale, însă numai în limitele și în condițiile prevăzute în acea lege la art. 108 alin. (3) din Constituție. Dar asemenea, ordonanțe nu pot fi emise decât pentru domeniul de reglementare al legilor ordinare, iar nu și al legilor organice.
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
De asemenea, Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Astfel, modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
Prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
S- mai reținut de instanța de fond că la momentul emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 era în vigoare și Legea nr. 56/1996 care reglementa salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților-asistenți și ale celorlalte categorii de personal.
Astfel, în Legea nr. 56/1996, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 55/1997, aprobată la rândul ei prin Legea nr. 126/2000, se prevedea la art. 231că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică judecătorii și magistrații-asistenți beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar.
S-a mai reținut că Guvernul României nu a fost abilitat prin Legea nr. 125/2000 să modifice sau să completeze Legea nr. 56/1996, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 55/1997, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 126/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 18 iulie 2000, totuși, prin art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 s-au abrogat dispozițiile art. 231din Legea nr. 56/1996.
În acest fel, prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
Astfel, inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
Această interpretare a dispozițiilor legale a fost făcută și de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 21/2008, pronunțată în recurs în interesul legii, decizie obligatorie pentru instanțe, potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3.proc.civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și pârâtul Ministerul Justiției.
În recursul declarat de reclamantă este criticată sentința sub aspectul respingerii acțiunii pentru perioada 26.11.2005-19.09.2008, cu motivarea, în esență, că în perioada în care a fost detașată în cadrul ANP, otrivit p. dispozițiilor art. 58 alin. 3 din Legea 303/2004, în perioada detașării a păstrat calitatea de judecător, beneficiind de toate drepturile recunoscute de lege pentru categoria profesională a magistraților. Susține recurenta că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor legale în materie.
În recursul declarat de Ministerul Justiției se susține că tribunalul a acordat mai mult decât s-a cerut, deoarece acțiunea privește perioada 1.09.2000 - 22.09.2008 și nu în continuare, după 2008.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele recursurilor declarate, curtea va constata următoarele:
Referitor la recursul declarat de Ministerul Justiției, curtea va reține că acesta este nefondat.
Se susține că sentința atacată este un caz deextra petitadeoarece s-a dispus plata sporului de solicitare neuropsihică începând cu 20.09.2008 și în continuare.
Din analiza actelor dosarului de fond rezultă că la data de 10.04.2009, reclamanta a formulat o cerere completatoare a acțiunii (3 dosar - fond), cerere prin care a solicitat plata sporului de suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 20.09.2008 și pentru viitor.
Prin urmare, critica formulată de pârâtul Ministerul Justiției apare ca nefondată, instanța de fond pronunțându-se pe toate cererile formulate de reclamantă și neexistând un caz de acordarea a unui lucru care nu s-a cerut.
Față de aceste considerente, curtea, în baza disp. art.304, 3041și 312 alin. 1.pr.civ. va respinge recursul declarat de acest pârât ca nefondat.
Referitor la recursul declarat de reclamantă, curtea va constata că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
În raport de dispozițiile art. 18 din OUG177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, magistrații, indiferent de funcția pe care o dețin, detașați în funcții de director general al Direcției Generale a penitenciarelor, directori în cadrul Direcției Generale a Penitenciarelor sau directori de penitenciare, beneficiază pe durata detașării de indemnizația de încadrare brută lunară de judecător sau, după caz, de procuror, prevăzută de lege pentru instanța sau parchetul de la care provin, la care se adaugă indemnizația de conducere prevăzută de lege pentru funcția de conducere în care sunt detașați, precum și de drepturile prevăzute în legile speciale.
Aceste prevederi au fost preluate în art. 14 alin. 1 al OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, potrivit căruia judecătorii, procurorii și personalul asimilat acestora, detașați în funcții de conducere din Administrația Națională a Penitenciarelor, beneficiază, pe durata detașării, pe lângă indemnizația de încadrare brută lunară a funcției de execuție corespunzătoare nivelului instanței sau al parchetului și vechimii pe care o au la data detașării, și de indemnizația de conducere prevăzută de lege pentru funcția de conducere pe care sunt detașați, precum și de drepturile prevăzute în legile speciale.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, reiese că magistrații detașați în funcția de director de penitenciar beneficiază de indemnizația de încadrare brută lunară de magistrat, la cere se adaugă celelalte sporuri prevăzute în legile speciale, în speță și de sporurile de care beneficiază ceilalți magistrați. Legile speciale la care se face trimitere în dispozițiile legale invocate vizează și legile aplicabile magistraților, ori recurenta reclamantă nu și-a pierdut calitatea de magistrat, beneficiind de toate drepturile cuvenite magistraților.
Prin urmare, sporul de suprasolicitare neuropsihică se cuvenea recurentei reclamante și pe perioada cât aceasta a fost detașată la Penitenciarul, unitate aflată în administrarea Ministerului Justiției.
Pentru considerentele expuse, curtea, văzând disp. art.304 pct.9 și 312 alin.1 pr.civ. va admite recursul declarat de reclamantă, va modifica în parte sentința și va obliga pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Prahova și Curtea de Apel Ploiești la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, de 50% și pentru perioada 26 noiembrie 2005 - 20 septembrie 2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ministerul Justiției, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1466 din 30 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Admite recursul declarat de reclamanta, cu domiciliul în municipiul P, str. - -, - etaj 3, apartamentul 5, județul P, împotriva sentinței mai sus menționate, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, Administrația Națională a Penitenciarelor, cu sediul în municipiul B,-, sector 1, Penitenciarul, cu sediul în comuna, sat ul, județul P, Tribunalul Prahova, cu sediul în municipiul P,-, județul P, Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în municipiul P,-, județul
Modifică în parte sentința, în sensul că obligă pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Prahova și Curtea de Apel Ploiești la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, de 50% și pentru perioada 26 noiembrie 2005 - 20 septembrie 2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Tehnored./MD
9 ex./ 09.02.2010
Dosar fond - al Tribunalului Prahova
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
