Drepturi salariale (banesti). Decizia 115/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 115
Ședința publică de la 10 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Compania Națională de Ferate CFR SA - Sucursala Regională de Ferate I împotriva sentinței civile nr. 1729 din 5.11.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că prin serviciul registratură s-au depus la dosar un memoriu și înscrisuri de către intimatul și precizări de către recurenta Compania Națională de Ferate CFR SA - Sucursala Regională de Ferate I, necomunicate recurentului. S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța nu consideră necesar a se comunica părților duplicatul precizărilor respectiv al înscrisurilor depuse la dosar, acestea din urma provenind de la angajator. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă 1729/5.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admisă acțiunea reclamantului în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Ferate "CFR" SA - Regionala Ferate I, s-au anulat actele adiționale nr. 1.8.M/146/18.04.2008 și nr. 1.8.M/211/08.05.2008.
A fost obligată pârâta să-l reintegreze pe reclamant pe funcția de "șef serviciu I" la Tehnică Serviciul.
A fost obligată pârâta să achite reclamantului diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite pentru funcția de "șef serviciu I" la Tehnică Serviciul, începând cu data de 18.04.2008 și până la reintegrarea efectivă.
S-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost salariatul pârâtei Compania Națională de Ferate "CFR" - Regionala de Ferate I pe postul de Serviciu I la Tehnică - Serviciul. Prin decizia nr. 1.8.M/132/18.04.2008 emisă de pârâtă s-a dispus eliberarea din funcție a reclamantului începând cu luna aprilie 2008 și numirea acestuia în funcția de inginer la Serviciul Tehnico - Economic - Instalații. Prin sentința civilă nr. 878/13.06.2008 a Tribunalului Iașis -a dispus anularea deciziei nr. 132/18.04.2008.
S-a mai reținut de către instanța că în baza deciziei nr. 132/18.04.2008, pârâta a întocmit actul adițional nr. 1.8.M/146/18.04.2008 din cuprinsul căruia rezultă că funcția ocupată de reclamant este de inginer III la Instalații - serviciul tehnico-economic și actul adițional nr. 1.8.M/211/08.05.2008 din cuprinsul căruia rezultă că funcția ocupată de reclamant este de inginer II la Tehnică - Serviciul RK Investiții. Aceste acte adiționale nu au fost semnate de către reclamant.
Potrivit disp. art. 10 Codul muncii, contractul individual de muncă este contractul în baza căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze muncă pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu, iar potrivit art. 16 alin. 1 Codul muncii, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Astfel, contractul de muncă reprezintă o manifestare de voință a două persoane în scopul stabilirii de drepturi și obligații reciproce și corelative ce alcătuiesc conținutul raportului de muncă; este deci un act juridic guvernat de principiul libertății de voință.
Potrivit disp. art. 41 alin. 1 Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, modificarea contractului individual de muncă se referă la unul dintre următoarele elemente: durata contractului, locul muncii, felul muncii, condițiile de muncă, salariul, timpul de muncă și timpul de odihnă.
În consecință, pentru a produce efecte actul adițional prin care se modifică elemente ale contractului individual de muncă, este necesar acordul de voință al ambelor părți. Or, în speță, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a semnat actele adiționale nr. 1.8.M/146/18.04.2008 și nr. 1.8.M/211/08.05.2008, neexistând astfel acordul de voință al ambelor părți pentru modificarea elementelor contractului individual de muncă. Cât privește susținerile pârâtei referitoare la faptul că reclamantul a acceptat noua funcție prin prezentarea la noul loc de muncă, deși refuzase semnarea actului adițional, instanța de fond a constatat că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, faptul că reclamantul s-a prezentat la noul loc de muncă nu echivalează cu acceptarea funcției.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, tribunalul a constatat că este întemeiată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Ferate "CFR" - Regionala de Ferate I, și a admis-
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta CFR SA B - Sucursala Regională CF I prin reprezentant legal, considerând-o nelegală și netemeinică.
A invocat recurenta că în lipsa unor reglementări clare ale Codului muncii cu privire la eliberarea din funcțiile de conducere, în emiterea actelor adiționale la contractul individual de muncă societatea s-a prevalat de nr. 1631/29.03.2007 și de dispozițiile directorului general al CNCF CFR SA nr. 153/21.12.2006 și 83/07.12.2005 în sensul că directorul regional are competența de a aproba mișcările de personal din sucursală și de a aviza numirea/eliberarea din funcțiile de conducere în funcție de necesitățile unității.
A mai susținut recurenta că din moment ce contestatorul -intimat a refuzat să semneze actul adițional însă a semnat în condica de prezență, acceptând astfel noua funcție și prestând efectiv activitatea respectivă, în mod greșit tribunalul a dispus anularea actelor adiționale și obligarea sa la plata de drepturi salariale.
În drept recursul nu a fost motivat însă motivele invocate se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare la recurs, solicitând menținerea sentinței tribunalului și arătând, în esență, că actele adiționale contestate în prezentul litigiu s-au întocmit în baza deciziei 132/18.04.2008, decizie ulterior anulată chiar de către angajator prin emiterea deciziei 1.8.M/505/16.10.2008.
În recurs au fost depuse în copie deciziile nr. 1.8. M/16/07.01.2009 și nr. 2/08.01.2008, adresa 249/09.02.2009 a Regionalei CFR I -Oficiul Juridic, decizia nr. 1.8.M/08/07.01.2009 a Directorului Sucursalei CF
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, probatoriul administrat în cauză și dispozițiile legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat.
Este fără echivoc că în speță, dispunându-se prin hotărâre judecătorească anularea deciziei nr. 132/18.04.2008 prin care angajatorul îl eliberase din funcție pe reclamantul -intimat începând cu luna aprilie 2008 și actul adițional la contractul individual de muncă întocmit în baza acestei decizii, respectiv cel cu nr. 1.8.M/146/18.04.2008 ( 5 dosar fond), fiind subsecvent deciziei anulate de instanță, se impunea a fi anulat, așa cum corect a procedat instanța de fond. Totodată și actul adițional nr. 1.8.M/2U/08.05.2008 (6 dosar fond) din cuprinsul căruia rezultă că reclamantului intimat i s-a schimbat funcția din inginer III la divizia instalații în inginer II la divizia tehnică, fiind contrar unor dispoziții legale imperative, respectiv art. 41 al. 1 din Codul muncii, este nelegal.
Mai mult, contractul individual de muncă și desigur și orice act adițional la acesta sunt supuse principiului consensualismului, reprezentând un acord de voință în scopul stabilirii de drepturi și obligații reciproce ale partilor.
Ori, atât timp cât salariatul dintr-o funcție de conducere a refuzat semnarea celor două acte adiționale, nu poate fi primită susținerea pârâtei -recurente că directorul regional are competența de a numi/elibera din funcție personalul sucursalei indiferent de poziția celui vizat de această măsură. Orice numire sau eliberare din funcție trebuie să fie efectuată doar în baza legii iar un contract colectiv de muncă nu poate fi în dezacord cu dispozițiile art. 41 alin. 1 și 48 din Codul muncii, care prevăd expres că felul și locul muncii pot fi modificate unilateral doar în situații de forță majoră ori cu titlu de sancțiune disciplinară/protecție a salariatului.
Față de cele reținute,si constatând că nu există în cauză alte motive de casare ori modificare conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul și va menține hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de CN CF CFR B - Sucursala Regională CF I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile 1729/05.11.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
20.02.2009
Tribunalul Iași:
-
- -
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Daniela Pruteanu, Nelida Cristina
