Drepturi salariale (banesti). Decizia 1162/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.7034/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1162/
Ședința publică de la 25 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta, împotriva sentinței civile nr.4686 din data de 04.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.25833/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata SC " " SRL, având ca obiect:"drepturi bănești ".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta, personal, lipsind intimata SC" "SRL.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 17.02.2009, întâmpinare însoțită de înscrisuri în fotocopie din partea intimatei SC" "SRL.
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea recurentei cu CI seria - nr.- eliberată de SPCEP S3 biroul nr.3 la data de 18.04.2006, după care, comunică acesteia duplicatul întâmpinării formulată de intimata SC" "SRL.
Recurenta, personal, având cuvântul, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, întrucât la momentul solicitării pricinii la amânare reprezentantul intimatei era în sala de judecată.
Curtea, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea pricinii, respectiv la a doua strigare, se prezintă recurenta,personal și intimataSC" "SRL,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 16.02.2009 depusă la dosar-fila 16.
Recurenta, personal, având cuvântul, arată că în această fază procesuală înțelege să solicite încuviințarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia depune la dosar adresa nr.109 din 16.07.2007 emisă de către societatea intimată, în original.
Intimata SC" "SRL,prin avocat, având cuvântul asupra probei solicitate de către recurentă, arată că nu se opune încuviințării acesteia, solicitând a se lua act de faptul că nu contestă înscrisuri prezentat de către recurentă la termenul de azi.
Curtea, după deliberare, în temeiul art.305 pr.civ. încuviințează pentru recurentă proba cu înscrisuri astfel cum a fost solicitată ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării pricinii deduse judecății, luând act de administrarea acestei probe la termenul de azi.
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurenta, personal, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, arătând că în conținutul sentinței atacate se menționează de către instanța de fond că aceasta ia act de faptul că la data de 16 iulie 2007 și-a prezentat demisia din postul de consilier juridic al societății intimate, însă, reține că tot la acea dată a încetat contractul de muncă în baza prevederilor art.55 lit."b" coroborat cu art.79 alin.1 din Codul Muncii.
Față de această împrejurare, solicită a se observa că decizia emisă de către societate a fost încheiată în urma demisiei sale și nu poate constitui o decizie în baza prevederilor art.55 lit."b". raportat la art.79 alin.1 din Codul Muncii, întrucât acest act este nelegal și nu are nici un temei legal.
Cu privire la dispozițiile art.283 alin.1 din Codul Muncii, solicită a se observa că aceste dispoziții nu au nicio legătură cu pricina dedusă judecății, deoarece în cauză nu este vorba de o decizie unilaterală, iar prin prezentarea demisiei, angajatorul avea posibilitatea de a-și exprima dezacordul, ceea ce societatea intimatul nu a făcut.
Astfel, apreciază că excepția tardivității introducerii cererii, invocată de către intimată, este netemeinică și nelegală, întrucât nu poate fi reținut în cauză că este vorba de o decizie unilaterală și nici de o decizie întemeiată pe dispozițiile art.55 lit."b". raportat la art.79 alin.1 din Codul Muncii.
În ceea ce privesc susținerile intimatei referitoare la faptul că societatea nu a fost de acord cu continuarea acestui contract de muncă, solicită a se observa că acesta a încetat data de 16.07.2007, prin demisie sa.
Cu privire la comunicarea deciziei, recurenta, personal, arată că în astfel de situații, comunicarea deciziei se poate face prin mandat poștal numai dacă există un refuz de primire a acesteia din partea destinatarului, însă, la data de 30.07.2007 aceasta a primit doar adresa prezentată la termenul de azi prin care se menționează că societatea intimată este de acord cu demisia sa și că pe data de 27.07.2007 este invitată la sediul societății în vederea ridicării drepturilor salariale cuvenite, cu precizarea că la acea dată nu s-a putu prezenta la sediul societății întrucât data de 27.07.2007 era o dată ulterioară datei la care a intrat în posesia acestei adrese.
Cât privește carnetul de muncă, arată că acesta a fost primit după o perioadă de timp în care a formulat două notificări în acest sens, deoarece intimata nu dorea să îi elibereze carnetul de muncă și asupra acestui aspect, solicită a se observa faptul că temeiul reținut de către societate este nelegal.
Cu privire la drepturile salariale, recurenta, personal, arată că a intrat în posesia sumei de bani menționate în sentința recurată referitoare la concediul de odihnă pe anul 2007 și față de această împrejurare, solicită a se lua act de faptul că nu mai înțelege să susțină capătul de cerere cu privire la acordarea dobânzilor și a daunelor pentru întârzierea achitării sumei de bani.
Concluzionând, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, anularea în parte a sentinței civile recurate ca urmare a modificării înscrierilor în carnetul de muncă.
Intimata SC" "SRL,prin avocat, având cuvântul, solicită a se lua act de poziția recurentei în sensul că aceasta nu mai înțelege să susțină și celelalte capete de cerere.
Pe fondul litigiului, intimata, prin avocat, solicită a se observa că adresa prezentată de recurentă la termenul de azi, a fost însoțită și de decizia de concediere emisă de către angajator și față de această situație, apreciază că instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, în mod corect a apreciat incidența dispozițiilor art.283 din Codul Muncii.
Cu privire la comunicarea deciziei contestate, intimata, prin avocat, solicită a se observa că aceasta a fost comunicată recurentei la data de 30.07.2007 și față de această dată, consideră că în mod corect instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului de aom ai contesta.
Având în vedere cele susținute, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a admis excepția tardivității invocate de intimata SC SRL; s-au respins ca tardiv formulate cererea de anulare a deciziei nr. 188/16.07.2007 și celelalte capete de cerere formulate prin cererea completatoare, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta; s-a obligat pârâta la plata indemnizației de concediu de odihnă pe anul 2006 calculată în cuantum brut de 1302 lei și a dobânzii legale în sumă de 109 lei, precum și la plata drepturilor salariale în cuantum brut de 582 lei; s-a respins restul pretențiilor ca neîntemeiate; s-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta a fost angajata pârâtei în postul de consilier juridic în baza contractului individual de muncă nr. 3954/01.09.2005, până la data de 16.07.2007, când și-a prezentat demisia fără preaviz pentru neîndeplinirea de către angajator a obligațiilor asumate prin contractul de muncă.
S-a constatat că la aceeași dată a fost emisă decizia nr. 188 de încetare a contractului individual de muncă al reclamantei în baza art. 55 lit b și art. 79 alin 1 muncii, care a fost comunicată reclamantei prin poștă cu confirmare de primire la data de 30.07.2007, sub semnătura de primire, împrejurarea necontestată de aceasta.
S-a apreciat ca fiind întemeiată excepția tardivității invocată de pârâtă și calificată de instanță drept o excepție de prescripție, conform art. 84 pr.civ. în raport de prevederile art. 283 lit. a muncii, dat fiind că reclamanta a depus contestația la data de 26.09.2008, prin recomandată poștală, cu depășirea termenului de 30 de zile.
În consecință, s-au respins ca tardiv formulate cererile de anulare a înregistrării in carnetul de muncă și de obligare a intimatei de menționare corecta a temeiului încetării contractului individual de muncă, care au caracter accesoriu față de cererea principală.
În privința cererii de plată a indemnizației de concediu de odihnă pe anul 2006 și a dobânzii legale, instanța de fond a admis solicitarea reclamantei, având în vedere prevederile art. 140 și art. 145 muncii, respectiv art. 1088 civ. precum și faptul că pretențiile reclamantei sunt recunoscute de către pârâtă prin întâmpinare.
Instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante aferente perioadei 01.07 - 16.07. 2007, respectiv 582 lei, în cuantum brut, conform raportului de expertiză contabilă, iar nu în baza calculul realizat de pârâtă, care nu are valoarea juridică a unei expertize judiciare.
S-a apreciat ca fiind nefondată cererea privind dobânda legală, având în vedere că pârâta i-a comunicat prin poștă, la data de 30.07.2007, să se prezinte la sediul societății pentru a ridica sumele reprezentând drepturile bănești restante, însă reclamanta nu a dat curs acestei solicitări.
Pentru drepturile bănești cuvenite pentru perioada ianuarie - iunie 2007, s-a avut în vedere că reclamanta a încasat aceste sume, astfel cum rezultă din statele de plată și din înscrisurile sub semnătură privată ce poartă semnătura reclamantei, precum și din raportul de expertiză contabilă.
S-a respins solicitarea reclamantei de plată a dobânzii legale pentru plata cu întârziere a acestor drepturi, motivat de faptul că dobânda legală se acordă numai de la data cererii de chemare în judecată, conform art. 1088.civ. ceea ce presupune ca la data aceasta să existe un debit al angajatorului căruia îi revenea obligația de plată, or, în speță, s-a constatat că pârâta nu are datorii constând în drepturi salariale pentru perioada ianuarie - iunie 2007, astfel încât nu există o sumă la care să se calculeze dobânda legală.
În baza art. 274 si art. 276.pr. civ. prima instanță a compensat cheltuielile de judecată, având în vedere valoarea acestora și faptul că pretențiile reclamantei au fost încuviințate numai în parte.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către reclamantă, care a criticat-o pentru următoarele motive de nelegalitate:
Prima instanță a respins greșit cererea completatoare, fără a avea în vedere faptul că legiuitorul a prevăzut în mod expres în cadrul art.283 alin.1 lit.a și b muncii, un termen de decădere pentru ca cel care se consideră vătămat în vreun drept să poată contesta decizia luată de către angajator unilateral doar în cazul deciziei unilaterale a angajatorului referitoare la încheierea contractului individual de muncă sau a deciziei de sancționare disciplinară.
S-a arătat că, în speță, contestația a fost formulată împotriva deciziei prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă, în baza prevederilor art. 55 lit.b coroborat cu 79 alin. 1 muncii.
S-a învederat că în Codul Muncii se prevăd expres cazurile în care angajatorul este obligat să emită decizii cu privire la relațiile de muncă, conținutul acestora, modalitatea de comunicare, precum și modalitatea și termenele în care acestea pot fi contestate, fiind enunțate prevederile art.62, art.74 și art. 268.muncii.
S-a susținut că legiuitorul nu a prevăzut obligativitatea emiterii de către angajator a vreunei decizii în baza căreia contractul de muncă să înceteze.
S-a precizat că pârâta a inventat o nouă instituție juridică, anume "demisia cu acordul pârtilor", pe care a ratificat-o în cadrul unei decizii, care consfințește încetarea contractului de muncă, în baza art. 55 b muncii coroborat cu art. 79 muncii.
S-a arătat că angajatorul a fost de acord cu demisia recurentei, fără preaviz, încadrată în mod corect la art.79 alin. 8 muncii, de vreme ce aceasta recunoaște prin întâmpinare că nu au fost achitate drepturile salariale cu privire la indemnizația de concediu pe anul 2006, precum și drepturile salariale aferente perioadei 01-16 iulie 2007.
S-a mai susținut că decizia contestată nu a fost comunicată alături de convocarea pentru ridicarea drepturilor salariale în plicul cu scrisoarea recomandată invocată de pârâtă, la dosar nefiind atașat un inventar al documentelor transmise sau o comunicare transmisă prin executor judecătoresc.
S-a precizat că recurenta a luat cunoștința de existenta deciziei amintite, dar nu și de conținutul acesteia, la data de 24.08.2007 când i s-a returnat carnetul de muncă în original, în care se consemnase baza legală care a fundamentat înscrierea în carnetul de muncă a modalității încetării contractului de muncă (art.55 lit.b coroborat cu art.79 alin.1 muncii, prin Decizia 188/16.07.2008).
În privința compensării în bani a concediului de odihnă neefectuat în anul 2007, recurenta a arătat că cererea sa este întemeiată, de vreme ce a fost nevoită să își dea demisia pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate de către angajator în contractul de muncă, fără preaviz, fiind incidente prevederile art.141 alin. 4.muncii, cu atât mai mult cu cât această sumă de bani este recunoscută ca datorată de către pârâtă și este menționată ca datorată, ca drept salarial, în raportul de expertiză efectuat în cauză.
Recurenta a mai criticat și faptul că instanța de fond a respins cererea de acordare de daune pentru plata cu întârziere a drepturilor salariale, fără a ține seama de obiecțiunile formulate la expertiză judiciară efectuată în cauză.
S-a solicitat ca în cazul admiterii în tot sau în parte a recursului, să se dispună și asupra compensării cheltuielilor de judecată pe care instanța de fond le-a compensat.
Prin întâmpinarea formulată de către intimata pârâtă s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de judecată din 25.02.2009, recurenta a arătat că a intrat în posesia sumei de bani menționate în sentința recurată referitoare la drepturile salariale și concediu de odihnă pe anul 2007 și față de această împrejurare, solicită a se lua act de faptul că nu mai înțelege să susțină criticile cu privire la acordarea dobânzilor și a daunelor pentru întârzierea achitării sumei de bani.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenta reclamantă, care se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, Curtea reține următoarele:
Prin cererea completatoare expediată prin poștă la data de 24.09.2007, recurenta reclamantă a solicitat instanței de fond anularea deciziei nr.188/16.07.2007 prin care intimata pârâtă SC SRL a dispus încetarea contractului individual de muncă cu începere din 16.07.2007, conform art.55 lit.b, coroborat cu art.79 alin.1 muncii.
Prima instanță a respins această cerere ca tardiv formulată, apreciind că a fost depășit termenul de prescripție de 30 zile prevăzut de art.283 alin.1 muncii, raportat la data comunicării deciziei contestate în cauză către recurenta reclamantă (30.07.2007).
Excepția tardivității formulării cererii completatoare a fost greșit soluționată de către instanța de fond, având în vedere faptul că intimata pârâtă nu a făcut dovada comunicării deciziei nr.188/16.07.2007 către recurenta reclamantă la data de 30.07.2007.
Prin recomandata poștală din data de 30.07.2007 s-a probat doar faptul că intimata pârâtă a comunicat recurentei reclamante adresa nr.109/16.07.2007 prin care se aducea la cunoștința recurentei reclamante referitor la cererea de demisie înregistrată sub nr.107/16.07.2007 acordul societății cu privire la încetarea contractului individual de muncă, conform art.55 lit.b și art.79 alin.1 muncii, precum și faptul că se poate prezenta la sediul unității pentru ridicarea drepturilor salariale cuvenite conform legii.
La dosarul cauzei nu s-a depus un inventar al actelor comunicate prin scrisoarea recomandată invocată în cauză, astfel că, nu se poate constata că decizia contestată a fost expediată alături de adresa nr.109/16.07.2007 și că astfel recurenta reclamantă a intrat în posesia acesteia.
Instanța de fond a reținut greșit faptul că reclamanta nu a contestat faptul că decizia i s-a comunicat prin poștă cu confirmare de primire la data de 30.07.2007, de vreme ce aceasta a arătat expres la termenul când au avut loc dezbaterile că nu a primit decizia amintită, singura înștiințare fiind cea referitoare la ridicarea drepturilor salariale.
Ca atare, în lipsa unor dovezi privind comunicarea deciziei de încetare a contractului de muncă nu se poate reține depășirea termenului de 30 zile prevăzut de art.283 alin.1 lit.a muncii, fiind fondată critica recurentei sub acest aspect.
Pentru considerentele arătate, având în vedere că nu s-a intrat în cercetarea fondului cererii completatoare, Curtea va admite recursul, în baza art.312 pr.civ. va casa sentința recurată în parte și va trimite cauza spre rejudecarea contestației împotriva deciziei de încetare a contractului de muncă nr.188/16.07.2007.
Curtea nu va mai examina celelalte motive de recurs cu privire la drepturile bănești solicitate în cauză, având în vedere principiul disponibilității, respectiv precizarea făcută de către recurentă la termenul de judecată când au avut loc dezbaterile în fața instanței de recurs, în sensul că nu mai înțelege să susțină criticile cu privire la acordarea dobânzilor și a daunelor pentru întârzierea achitării sumei de bani, fiindu-i achitate sumele de bani menționate în sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței civile nr.4686/04.06.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SRL.
Casează, în parte, sentința recurată și trimite cauza, spre rejudecarea cererii completatoare, la aceeași instanță.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
25.03.2009
Jud. fond:;
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Uță Lucia, Cristescu
