Drepturi salariale (banesti). Decizia 1170/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1170
Ședința publică din 16 iulie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Aurelia
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursului formulat de reclamanții, G, G, împotriva sentinței civile nr. 326/27.03.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza este oprită spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 326/27.03.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, G, G, - procurori la Parchetele de pe lângă Judecătoriile Chișineu C, I și G și respectiv -, și - grefieri la Parchetele de pe lângă Judecătoriile Chișineu C, I și G, împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA; Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad; Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării având ca obiect acordarea de drepturi bănești reprezentând 25% din valoarea salariului de bază și în continuare până la încetarea stării de discriminare, precum și la calculul și plata actualizată a sumelor datorate, prin aplicarea coeficientului de inflație începând cu momentul nașterii dreptului la despăgubire, efectuarea mențiunilor necesare în carnetele de muncă ale reclamanților, respectiv obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății sumelor solicitate.
Pentru a pronunța această sentință,Tribunalul a depășit in prealabil excepțiile lipsei competenței materiale absolute a instanței, precum și a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, reținând că,pe de-o parte in speță sunt aplicabile prevederile articolului 2 alineatul 1 litera c Cod procedură civilă, raportat la articolul 284 alineatul 1 și 2 din Codul muncii precum și la articolul 70 și 71 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, iar,pe de altă parte că,prin art. 25 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, se stabilește că, statul este persoană juridică în raporturile în care participă, în nume propriu ca subiect de drepturi și obligații. În aceste raporturi el participă prin Ministerul Finanțelor Publice.
In ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 04.12.2004- 20.02.2005 invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta a fost considerată întemeiată, deoarece conform dispozițiilor art.3 din Decretul nr.167/1958 coroborat cu art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii,raportat la momentul introducerii acțiunii în speță, dreptul la acțiune este prescris pentru perioada menționată mai sus.
In fine,Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a CNCD,cu mențiunea că,în temeiul art.27 din OG nr.137/2000, acesta nu poate fi chemat în instanță în calitate de pârât deoarece conform art.16-20 din OG nr.137/2000 este instituția abilitată și investită de lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare, să constate și să sancționeze contravențiile, având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate. El nu poate fi citat în calitate de pârât, ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare.
Asupra fondului acțiunii principale, prima instanță a reținut că, intr-adevăr, odată cu intrarea în vigoare a OUG nr.137/2005, prin dispozițiile art.1 pct.23, ofițerii de poliție judiciară beneficiază doar de drepturile prevăzute în anexa nr.4 la OG nr.38/2003 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.353/2003 precum și de drepturile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, nemaifiind precizate și drepturile prevăzute de art.11 din OG nr.38/2003, respectiv sporul de misiune de misiune permanentă a cărui acordare o solicită reclamanții.
Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că misiunea permanentă presupune ca ofițerul de poliție judiciară să fie permanent la dispoziția superiorilor săi, motiv pentru care nu se justifică acordarea sporului pentru orele suplimentare. Ulterior interdicția expresă de acordare a acestui spor pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru a fost abrogată, iar acest fapt constituie un indiciu că ofițerii de poliție judiciară nu se mai află în misiune permanentă, ceea ce face posibilă acordarea sporului pentru orele suplimentare și presupune imposibilitatea de acordare în continuare a sporului de misiune permanentă.
Tribunalul a mai reținut că în prezent,salarizarea ofițerilor de poliție judiciară se efectuează potrivit prevederilor OUG nr.27/2006 aprobată prin Legea nr.45/2007, salariul de bază de care beneficiază ofițerii de poliție judiciară fiind calculat, potrivit art.11 alin4 din OUG nr.27/2006, în funcție de coeficientul de multiplicare 13,500,prevăzut la pct.28 anexa 1 cap. A din ordonanță, pentru judecătorii și procurorii cu 3-4 ani vechime în funcția de magistrat.
Mai mult din textele de lege analizate reiese că sporul de misiune permanentă nu mai este în actualitate, fiind abrogat și nu mai poate fi aplicat în condițiile respectării legislației privitoare la salarizarea ofițerilor de poliție judiciară din cadrul DNA. Legiuitorul a considerat asimilarea strict din punct de vedere al salarizării acestei categorii profesionale cu cea a procurorilor, așadar acordarea sporului pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru s-a dovedit suficientă pentru asigurarea unei compensări a activității desfășurate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs in termenul legal reclamanții, G, G, recurs înregistrat Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 05.11.2008 solicitând modificarea sentinței supusă reformării,in sensul admiterii acțiunii principale,așa cum a fost ea formulată in primul ciclu procesual.
Sintetizând motivele de recurs ale reclamanților, care,in opinia lor se circumscriu prevederilor art. 304 ind.1 /pr.civ.,Curtea constată că acestea au vizat in esență împrejurarea că judecătorii fondului ar fi nesocotit prevederile art. 4 al Ordinului Procurorului General nr. 144/2005, precum și pe cele ale Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești,potrivit cărora lor le revine obligația de serviciu de a asigura permanența activității judiciare,ceea ce,in mod evident presupune scoaterea lor din mediul familial absolut oricând, la orice oră din zi și din noapte,restrângându-le dreptul la libertatea de mișcare.
Recurenții susțin că,tocmai in considerarea acestei obligații de serviciu, ei sunt discriminați față de polițiști,care beneficiază potrivit art. 11 din OG nr. 38/2003 pentru misiune permanentă,de un spor in cuantum de 25% din salariul de bază.
Susținând interpretarea dată de Tribunalul Arad problemei de drept supusă analizei, prin întâmpinările depuse in fața instanței de recurs, intimații pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA au solicitat respingerea recursului declarat de reclamanți,ca neîntemeiat.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul reclamanților,prin prisma motivelor invocate,precum și a actelor de procedură efectuate in primul ciclu procesual, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 ind.1,art. 312 alin.1 și art. 304 pct.9/pr.civ., Curtea reține următoarele.
Intr-adevăr, in cazul diferitelor categorii de salariați bugetari, ce își desfășoară activitatea in domenii în care,prin natura atribuțiilor pe care le îndeplinesc, se află in permanență la dispoziția angajatorului - instituție publică,efortul suplimentar depus de aceștia este recompensat material, de regulă printr-un spor aplicat la salariul de bază.
, nr.OG 38/2003,privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, prevede in al său art. 11 că "polițiștii beneficiază de un spor pentru misiune permanentă de 25% din salariul pentru funcția îndeplinită, din salariul pentru gradul profesional deținut, din salariul de merit, din indemnizația de conducere și gradații."
De un spor de dispozitiv in același cuantum ca și cel al polițiștilor beneficiază și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, dar și cei din Ministerul Justiției, care au atribuții de coordonare și control ale activității din sistemul administrației penitenciare sau alte atribuții în legătură cu activitatea sistemului penitenciar. Drepturile salariale în discuție le sunt acordate categoriei de angajați menționată mai sus in temeiul art. 11 și art. 57 din OG nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare.
În fine, art. 13 din Legea nr. 138/1999,privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții instituie in favoarea cadrelor militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili dreptul la o"indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază."
Cu toate acestea, instanța de recurs reține că nu este întemeiată susținerea reclamanților referitoare la existența unei discriminări intre ei și celelalte categorii socio-profesionale, precum polițiștii și funcționarii publici din cadrul MIRA,dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 nefiind incidente in cauza. De asemenea, nu sunt încălcate nici normele dreptului comunitar în materie de nediscriminare în raporturile de muncă.
Curtea observă că in temeiul regulamentului de ordine interioara,reclamanții, procurori, personal auxiliar și conex din cadrul Parchetelor de pe lângă Judecătoriile Chișineu C, I și au fost planificați să efectueze serviciul de permanență, ce a presupus ca timp de doar câteva zile pe lună, să fie disponibili a se prezenta la sediul parchetului pentru instrumentarea,ori,după caz asigurarea efectuării actelor de procedură in cauze penale ce presupun urgență, întrucât au ca obiect luarea,prelungirea ori menținerea măsurilor arestării preventive.
Cu toate acestea,Curtea observă că titularii cererii nu se găsesc intr-o situație comparabilă cu cea a polițiștilor,ori a personalului din cadrul MIRA,care beneficiază de drepturi salariale suplimentare reprezentând sporul de dispozitiv, in considerarea efectuării unormisiuni permanente,care presupun că ei se află permanent (iar nu sporadic ca și reclamanții) la dispoziția angajatorului,această stare de fapt fiind de esența exercitării atribuțiilor lor de serviciu.
Reclamanții, pe de altă parte,sunt salariați în baza altor acte normative față de persoanele la care se raportează,având un statut diferit, alte atribuții și competențe. Este adevărat că salarizarea lor trebuie să fie stabilită ținând seama de responsabilitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal,insă acest lucru nu poate servi drept temei pentru a se conchide că ei ar fi discriminați prin acordarea sporului pentru misiune permanentă polițiștilor,pentru că, din motivele de fapt și de drept mai sus expuse,nu se află in situații comparabile cu aceștia.
Față de cele ce preced, cum sentința atacată este legală și temeinică, sub aspectul motivelor de recurs invocate, în baza art. 304 ind. 1 și art.312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
Se va lua act prin dispozitivul prezentei că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul reclamanților împotriva Sentinței Civile nr. 326/2008 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. / 16.09.2009
Tehnored //16.09. 2009/2 ex
Prima instanță: și - Tribunalul Arad
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Maria Ana Biberea, Aurelia
