Drepturi salariale (banesti). Decizia 12/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 12
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin
JUDECĂTOR 2: Mihaela Cotora Duță Cristian
Asistenți Judiciari -- -
- -
Grefier
XXXX
Pe rol judecarea acțiunii formulate de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra acțiunii de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 19 mai 2008, sub nr- la TRIBUNALUL MEHEDINȚI, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, TRIBUNALUL MEHEDINȚI și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați să le calculeze și să le plătească drepturile reprezentând diferențele salariale dintre indemnizațiile lor și cele ale procurorilor de la și DIICOT, începând cu luna decembrie 2007 și până la data rămânerii irevocabile hotărârii judecătorești, precum și pentru viitor, actualizate la data plății efective pentru judecător și începând cu luna martie 2008 și până la data rămânerii irevocabile hotărârii judecătorești, precum și pentru viitor, actualizate la data plății efective pentru judecător; să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
In motivarea acțiunii au arătat că, potrivit prevederilor art. 11 din OUG nr. 27/2006, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt.6-13 de la lit."A" din anexa la OUG nr. 27/2008, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii.
La nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG nr. 27/2006 sunt prevăzuți coeficienții de multiplicare pentru procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, începând de la prim adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și până la procurorul simplu din cadrul aceleiași instituții, coeficienții de multiplicare fiind cuprinși între 23 și 19.
Art. 5 din Legea nr. 508/2004 prevede că Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism se încadrează cu procurori specialiști în domeniul preluării și valorificării informațiilor, economic, financiar, bancar, vamal, informatic și în alte domenii, personal auxiliar de specialitate, personal economic și administrativ, în limita posturilor prevăzute.
Art. 7 din Legea nr. 508/2004, anterior abrogării sale prin OUG nr. 131/2006, prevedea că procurorul-șef al Direcției de investigare a infracțiunilor de Criminalitate Organizată de Terorism, procurorii cu funcție în condițiile legii.
Art. 8 din Legea nr. 508/2004, anterior abrogării sale prin Legea nr. 247/2005 prevedea că pentru a fi numiți în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism procurorii trebuie să aibă calități profesionale deosebite, să aibă o conduită morală ireproșabilă și o pregătire specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism.
În continuare erau arătate în vechea reglementare condițiile minime de vechime pe care trebuie să le îndeplinească procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de criminalitate Organizată și Terorism, pentru funcția de procuror-șef și procuror-șef adjunct al Direcției de investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, fiind necesară o vechime în funcția de procuror sau de judecător de 10 ani, pentru funcția de procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, vechime în funcția de procuror sau de judecător de 6 ani.
Art. 75 din Legea nr.304/2004 prevede că pentru a fi numiți în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism procurorii trebuie să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproșabilă, o vechime de cel puțin 6 ani în funcția de procuror sau judecător și să fi fost declarați admiși în urma interviului organizat de comisia constituită în acest scop.
La interviu poate participa orice procuror care îndeplinește condițiile prevăzute la alin. 4, interviul consta în verificarea pregătirii profesionale, a capacității de a lua decizii și de a-și asuma răspunderea, rezistenței la stres, precum și altor calități specifice, iar la evaluarea candidaților, vor fi avute în vedere și activitatea desfășurată de procurori, cunoașterea unei limbi străine și cunoștințele de operare pe calculator. -
La data încetării activității în cadrul Direcției de Investigare Infracțiunilor de Criminalitate li terorism procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii".
Aceeași este situația și în cazul procurorilor din cadrul Departamentului Național Anticorupție.
Astfel, art. 87 din Legea nr. 304/2004 prevede că "Parchetul Național Anticorupție (actualul Departament Național Anticorupție) se încadrează cu procurori numiți prin ordin al procurorului general al Parchetului Național Anticorupție, cu avizul Consiliul Superior al Magistraturii, în limita posturilor prevăzute în statul de funcții, aprobat potrivit legii.
Pentru a fi numiți în cadrul Parchetului Național Anticorupție, procurorii trebuie să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproșabilă, o vechime de cel puțin 6 ani în funcția de procuror sau judecător și să fi fost declarații admiși în urma unui interviu organizat de comisia constituită în acest scop.
La interviu poate participa orice procuror care îndeplinește condițiile prevăzute de alin. (2), interviul constând în verificarea pregătirii profesionale, a capacității de a lua decizii și de a-și asuma răspunderea, a rezistenței la stres, precum și altor calități specifice, iar la evaluarea candidaților, vor fi avute în vedere și activitatea de procurori, cunoașterea unei limbi străine și cunoștințele de operare pe calculator. (.)
La data încetării activității în cadrul Parchetului Național Anticorupție, procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii.
Consideră că discriminarea rezidă atât din modul diferit de salarizarea acestor categorii de procurori față de restul magistraților, cât și datorită condițiilor efective de promovare și numire în DNA și DIICOT. De fapt, salarizarea acestora a fost justificată prin prisma faptului că, odată numiți în aceste structuri, acești procurori dobândesc ( de cele mai multe ori omissio medio) grad de procuror Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Față de o astfel de justificare practic nefondată invocă discriminarea și subliniază exact în ce mod s-au realizat numirile în aceste două structuri ale parchetului.
Astfel modul de selecție al procurorilor în cadrul DIICOT și DNA, pe baza unui interviu, la care poate participa orice procuror cu vechime de doar 6 ani în funcția de procuror - în timp ce pentru a fi promovat în mod obișnuit la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție vechimea minimă necesară este de 8 ani - ridică aspecte de discriminare față de ceilalți procurori, din cadrul parchetelor obișnuite, care pentru a fi promovați la gradul de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție trebuie să parcurgă toate treptele ierarhice, de la nivel de procuror la parchet de pe lângă judecătorie, apoi de pe lângă tribunal și curte de apel, respectând condiționări de vechime în magistratură și de promovare a unor examene complexe, pe când în cadrul DIICOT sau pot fi și au fost promovați direct inclusiv procurori aflați la nivelul unui parchet de pe lângă judecătorie.
De asemenea acest mod de selecție este discriminatoriu în raport cu magistrații judecători de la curțile de apel și celelalte instanțe inferioare, care pentru a fi promovați la Înalta Curte de Casație și Justiție și pentru a beneficia de o indemnizație stabilită pornind de la coeficient de multiplicare 19, trebuie să parcurgă de asemenea toate treptele ierarhice, de la nivel de judecător de judecătorie, apoi de tribunal și curte de apel, cu respectarea condițiilor de vechime și de promovare a unor examene complexe, potrivit următoarelor dispoziții din Legea 330/2004.
Art. 43(1) Promovarea judecătorilor și procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente la tribunale și curți de apel sau, după caz, la parchete.
(2) Concursul pentru promovarea judecătorilor și procurorilor se organizează, anual sau ori de câte ori este necesar, de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul Național al Magistraturii.
(3) Comisia pentru promovarea judecătorilor este alcătuită din judecători de la Înalta Curte și Casație și Justiție, judecători de la judecătorii de la Înalta Curte de casație și Justiție, Judecători de la curțile de apel și formatori din Institutul Național al Magistraturii, numiți prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Național al Magistraturii.
(4) Comisia pentru promovarea procurorilor este alcătuită din procurori de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurori de la parchetele curții de apel și formatori din Institutul Național al Magistraturii, numiți prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Național al Magistraților.
(5) Data, lotul, modul de desfășurare a concursului și posturile vacante pentru care se organizează concurs se comunica tuturor judecătorilor și procurorilor, prin curțile de apel și parchete, și se publică pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraților, a Institutului național al Magistraturii, a Pachetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în trei cotidiene centrale, cu cel puțin 60 de zile înainte de data stabilită pentru concurs.
Art. 44(1) Pot participa la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare judecătorii și procurorii care au avut calificativul "foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani și îndeplinesc următoarele condiții minime de vechime:
a) 5 ani vechime în funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcții de judecător de tribunal sau tribunal specializat și procuror la parchetul de pe lângă tribunal sau la parchetul de pe lângă tribunalul specializat;
b) 6 ani vechime în funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcțiile de judecător de curte de apel și procuror la parchetul de pe lângă aceasta;
c) 8 ani vechime în funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
(2) La calcularea vechimii prevăzute la alin. (1) se ia în considerare și perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat.
(3) Consiliul Superior al Magistraturii verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1).
Art. 45. Judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 44 pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii.
Art. 46(1) Concursul de promovare consta în probe scrise, cu caracter teoretic și practic.
(2) Probele constau în:
a) în funcție de specializare, una dintre următoarele materii: de drept civil, drept penal, drept comercial, drept administrativ, drept financiar și fiscal, dreptul muncii, dreptul familiei, drept internațional privat;
b) jurisprudența Înalte Curți de casație și Justiție și Jurisprudența Curții Constituționale;
c) jurisprudența Curții Europene a Drepturilor omului și jurispru7dența Curții de Justiție a Comunităților Europene;
d) procedura civilă sau procedura penală, în funcție de specializarea judecătorului sau procurorului.
(3) Procedura de desfășurare a concursului, inclusiv modalitatea de contestare a rezultatelor este prevăzută în Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor.
(4) Dispozițiilor art. 30 alin. (6) se aplica în mod corespunzător.
Art. 47.În termen de cel mult 30 de zile de la comunicarea rezultatelor, Consiliul Superior al Magistraturii dispune, prin hotărâre, promovarea judecătorilor și procurorilor declarați admiși.
Acest mod de salarizare creează o inegalitate vădit între nivelul indemnizațiilor acordate judecătorilor și procurorilor de la instanțele și parchetele obișnuite, care pentru a ajunge la nivel de salarizare mai mare trebuie să parcurgă prin examene trepte ierarhice, modul de salarizare și promovare arătat fiind în contradicție cu principiul egalității cetățenilor în fața legii, consacrate în art. 16 alin. (1) din constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală, instituit prin art. 23 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor omului, cu cel al interzicerii oricărei discriminări prevăzut în art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și în art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului li a libertăților fundamentale, precum și cu dispozițiile art. 1 alin. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, privind protecția proprietății.
Mai mult decât atât, un procuror odată selectat la DIICOT sau DNA și salarizat la nivelul unui procuror de la parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, își păstrează aceeași indemnizație după revenirea la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii, aplicându-i-se cunoscutul principiu din dreptul muncii potrivit căruia drepturile câștigate se păstrează, considerându-se că indemnizația de procuror cu grad corespunzător celui de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este un drept câștigat, care nu mai poate fi diminuat. În acest sens, au fost pronunțate mai multe hotărâri judecătorești irevocabile prin care instanțele au recunoscut acestor procurori după ce au revenit la posturile ce le ocupau anterior numirii în DNA sau DIICOT atât gradul de procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și salarizarea aferentă potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa OUG 27/2006.
Astfel, practic, prin rotație la DIICOT și DNA, toți procurorii pot ajunge la nivelul de salarizare al unui procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție, pe baza unui simplu interviu, eludând prevederile legale ce reglementează promovarea la acest nivel și trecând peste ierarhii care nu ar putea fi parcurse decât după ani buni de experiență la nivelul parchetelor de pe lângă fiecare nivel de instanță, respectiv parchete de pe lângă judecătorie, tribunal și curte de apel.
Dincolo de aspectele privind condițiile de numire și promovare diferite și cu un grad de dificultate mult mai redus pentru procurorii din DNA și DIICOT față de restul magistraților (un interviu oral este nu numai total netransparent, dar și mult mai subiectiv decât o probă scrisă din cinci materii diferite), se ridică probleme legate de exercitarea aceleiași munci de către toți magistrații implicați în derularea unei cauze, până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile.
Astfel, conform dispozițiilor din OUG 134/2005 și 508/2004, procurorii care își desfășoară activitatea în cadrul Departamentului Național Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt asimilați procurorilor de pe lângă Înalta Curte de casație și justiție, indiferent de structurile teritoriale în care aceștia activează. Se poate observa însă că există o componență materială și personală diferențiată în DIICOT, de exemplu, a Direcție, Serviciilor și Birourilor. Se asemenea, primele instanțele competente să instrumenteze rechizitorii sau sesizările din faza de urmărire penală (inclusiv propunerile de arestare preventivă) ale acestor structuri sunt, în marea lor majoritate, tribunalele, Înalta Curte de Casație și Justiție fiind instanță doar de recurs. În aceste condiții, se creează o diferențiere nejustificată între procurorii care instrumentează astfel de cauze în faza de urmărire penală și judecătorii investiți ulterior cu judecarea lor.
Discriminarea aceasta vizează în egală măsură și procurorii de ședință, întrucât în cauzele instrumentate de DIICOT nu este obligatorie participarea la ședințele de judecată a procurorilor din această structură.
Deși s-a susținut că la baza actualelor reglementări privind salarizarea a stat Hotărârea 185/22.07.2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și s-a declarat că se urmărește egalizarea salariilor tuturor judecătorilor și procurorilor prin eliminarea sporului de 40% instituit prin OUG 43/2002 și 508/2004 cu modificările ulterioare modul de salarizare mai sus indicat nu reprezintă altceva decât acordarea în continuare în mod mascat a sporului de 30% respectiv 30% pentru procurorii din cadrul DIICOT și DNA, spor acordat anterior intrării în vigoare a OUG nr. 27/2006 numai unor categorii de magistrați, printre care și procurorii arătați, și care s-a stabilit a fi discriminatoriu, pentru eliminarea discriminării trebuind acordat tuturor magistraților, conform Deciziei nr. VI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Înlăturarea sporului de 40%, dar acordarea de drepturi salariale sporite doar magistraților procurori care efectuează urmărirea penală poate conduce la concluzia că faza judecății nu ar fi la fel de importantă ca și cea a urmăririi penale și în același timp constituie o încărcare dispozițiilor art. 14. Nu trebuie omisă din vedere împrejurarea că și în faza de urmărire penală judecătorul are atribuții extrem de importante și este chemat să se pronunțe asupra unor cereri urgente sau asupra măsurilor preventive de maximă gravitate, cum ar fi încuviințarea percheziției sau luarea măsurii arestării preventive, inclusiv în cazurile instrumentate de T și, competența materială în primă instanță în aceste cauze revenind în ce mai mare măsură tribunalelor.
Luarea în considerare doar a naturii unor cauze pe care o parte dintre procurori sunt desemnați să le soluționeze pe un anumit parcurs al carierei lor, fără a ține seama că toți magistrații din parchete și instanțele judecătorești în întregul lor, procurori, judecători și magistrați-asistenți la Înalta Curte de casație și Justiție necesită aceeași pregătire de specialitate și experiență, responsabilitate profesională specifică echivalentă, precum și risc identic în exercitarea sarcinilor de serviciu, constituie un criteriu subiectiv și discriminatoriu.
Îndeplinirea cerinței de îmbunătățire substanțială a actului de înfăptuire a justiției, care impune criterii noi de competență și performanță pentru toate categoriile de magistrați, nu poate fi asigurată în condiții de inegalitate de tratament salarial în cadrul acestor categorii, determinate de o apreciere diferită a implicării magistraților și a responsabilității lor în înfăptuirea actului de justiție.
Nu este justificată folosirea drept criteriu de diferențiere tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniilor în care ar activa ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit, deoarece situațiile de interferență cu legea ivite în practică și tipurile de reacție necesară pentru asigurarea ordinii de drept presupun eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decît cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial prin dispozițiile la care s-a făcut referire, sens în care s-a pronunțat anterior și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 185 din 22 iulie 2005.
Distincția care s-a făcut, ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și de terorism ori doar includerea lor în anumite structuri pe scara ierarhică este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorie în sensul art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat.
Respectarea dreptului fiecărui cetățean la egalitate de tratament remuneratoriu pentru aceeași muncă, în condiții de responsabilitate identică, implică obligația firească a autorității care a generat acordarea discriminatorie a coeficienților de salarizare mai sus indicați pentru procurorii din cadrul DIICOT și DNA de a repara prejudiciul cauzat categoriei de magistrați ce a fost lipsită de echivalentul acestor drepturi salariale începând cu luna aprilie 2006.
Apreciază că în cauză, competența de soluționare revine tribunalului ca instanță de drept comun și nu Curții de Apel București, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 36 din OUG 27/2006 care prevăd doar o procedură administrativă prealabilă pe care trebuie să o parcurgă o persoană salarizată potrivit acestei ordonanțe de urgență, nemulțumită de modul de stabilire a drepturilor salariale, or în speță nu este vorba de stabilirea acestor drepturi, ci de acordarea respectiv neacordarea unor drepturi salariale anumitor categorii de magistrați.
Discriminarea suferită în ceea ce privește neacordarea majorărilor salariale - prin indexare - este incidenta și cu prevederile art.14 din Convenție, referitor la interzicerea discriminării, prevede că: "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație."
Acest articol se raportează întotdeauna la un drept ocrotit prin convenție, care, în situația dată, este cel rezultând din art. 1 din Protocolul nr. 1, această primă condiție de admisibilitate fiind dovedită.
Restul condițiilor, reținute și în practica Curții Constituționale, se referă la existența sau inexistența unui criteriu rațional, obiectiv, care să justifice o astfel de discriminare.
În ceea ce privește noțiunea de bun, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că și dreptul la o sumă de bani decurgând dintr-un raport juridic de muncă, în măsura în care este prevăzut de legislația în vigoare, reprezintă un drept patrimonial în sensul act. 1 din Protocolul nr. 1.
Aplicarea art. 20 alin. 2 din Constituție.
"Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile".
În condițiile în care există o neconcordanță între legislația națională și Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, are prioritate reglementarea internațională, motiv pentru care înțelegem să invocăm direct duspozițiile din Convenție, art. 1 din Protocolul nr.1 și art. 14 din Convenție.
În baza art. 21 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările ulterioare, aduse prin Legea nr. 48/2002, nr.OG 77/2003 și Legea nr. 27/2004, în toate cazurile de discriminare prevăzute în ordonanță persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
In dovedirea acțiunii, au fost depuse la dosarul cauzei adeverința nr. 243 din 19 mai 2008, prin care s-a precizat că dna judecător a funcționat în perioada 5 2007 - 1 martie 2008în calitate de judecător la Judecătoria Băilești, precum și Decretul nr. 797 din 31 august 2007 privind numirea în funcția de judecător; hotărârea nr. 33 din 7 februarie 2008 Secției pentru judecători a, unde, la pag. 7/8 pct. 3 fost admisă cererea de transfer a dnei judecător, precum și adeverința nr. 934 din 28 mai 2008 emisă de TRIBUNALUL MEHEDINȚI, cu referire la dna judecător.
Pârâtul MEF - DGFP Mad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii de chemare în judecată MEF, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive ca urmare a inexistenței unor raporturi juridice de muncă, precum și inadmisibilitatea acestei acțiuni, neexistând o reglementare legală care să stabilească cu certitudine procedura aplicabilă executării unor titluri executării emise în sarcina instituțiilor publice.
Pârâtul Ministerul Justiției a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive întemeiată pe dispozițiile art. 1 din HG nr. 83/2005, precum și art. 1 parag. 3 pct. 4 din Legea nr. 502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
In ceea ce privește fondul cauzei, se solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert, a înaintat punct de vedere cu caracter consultativ, prin care a expus liniile directoare de care trebuie să se țină cont în procesul de soluționare a unei petiții, ori de dezlegare a unei pricini care prezintă ca obiect încălcarea principiului nediscriminării și a egalității de tratament.
Fiind solicitate relații de la TRIBUNALUL MEHEDINȚI, prin adresa nr. 1071 din 24 iunie 2008, s-a transmis că reclamanții și au încheiat raporturi de muncă cu TRIBUNALUL MEHEDINȚI în funcția de judecători la Judecătoria Tr. S, începând cu data de 127 decembrie 2007 până la data emiterii adresei, respectiv 1 martie 2008.
Analizând acțiunea formulată instanța reține că reclamanții îndeplinesc funcția de judecători, la TRIBUNALUL MEHEDINȚI, fiind salarizați în baza OUG 27/2006, aprobată prin legea nr.45/2007.
Potrivit art. 3 din acest act normativ, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți au dreptul la o indemnizație lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, funcția deținută, și cu vechimea în magistratură, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa la legea respectivă.
Anexa respectivă prevede anumiți coeficienți de ierarhizare a salariilor în funcție de nivelul instanțelor sau parchetelor.
Reclamanții solicită să fie salarizați cu același coeficient care este prevăzut pentru procurorii din cadrul A și, motivând că există o discriminare între ei și salariații instituțiilor respective. Susținerea acestora este nefondată.
Potrivit OUG nr. 43/2002, precum și Legii nr. 508/2004, atât Direcția Națională Anticorupție cât și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, sunt structuri în cadrul Parchetului de Pe lângă ICCJ, iar salarizarea procurorilor din aceste direcții este făcută cu același coeficient de ierarhizare prevăzut pentru procurorii acestui parchet, fapt ce nu contravine legii.
În aceste condiții fiind vorba de instituții de nivel diferit nu se poate vorbi de o discriminare a reclamanților, potrivit art. 2 alin 1 și 2 din OG 137/2000.
De altfel Curtea Constituțională prin decizia nr.818/2008, a statuat că prevederile art.1,art.2 și art. 27 alin 1 din OUG nr. 137/2000, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea s-ar desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară, sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Pentru considerentele expuse instanța va respinge acțiunea reclamanților ca nefondată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții și cu domiciliul ales în Dr. Tr. S,-, împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Economiei Și Finanțelor, Ministerul Justiției B, str. - nr. 17, sect. 5, Ministerul Economiei Și Finanțelor Publice B,-, sect. 5, TRIBUNALUL MEHEDINȚI cu sediul în Dr. Tr. S -, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, nr. 1-3, sect. 1.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2008
Președinte Judecător Asistent judiciar
- - - - - -
Asistent judiciar
-
Grefier
Red.jud.
9 ex/IE/23.10.2008
Președinte:Dorina StoichinJudecători:Dorina Stoichin, Mihaela Cotora Duță Cristian
