Drepturi salariale (banesti). Decizia 1205/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 1205
Ședința publică de la 10 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
Judecător - -
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții -, -, - și intervenienții, ., -, G, -, împotriva sentinței civile nr. 1391 din 20.09.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL DOLJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru intimatul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care a învederat faptul că recurenții reclamanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului pârât Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, consilier juridic, a solicitat să se constate lipsa calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și pe fond respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.1391 din 20 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul -, s-a respinge acțiunea formulată de reclamanții -, -, - în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL CRAIOVA cu sediul în C, str.-, nr.4, jud.D, Tribunalul Dolj cu sediul în C,-, jud.D, Ministerul Justiției cu sediul în B,-, sector 5 și Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul ales la DGFP D în C,-, jud.
S-a respins cererea de intervenție formulata de intervenienții, ., -, G, -, ,.
Pentru a se pronunța astfel s-au reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor, instanța a reținut că pârâtul nu are calitatea de angajator, între reclamanți și acest pârât neexistând raporturi juridice de muncă, acesta nu are obligația de plată efectivă a sumelor pretinse de reclamanți.
Ca urmare, instanța constatat întemeiată excepția invocată de Ministerul Economiei si Finanțelor și respins cererea reclamanților formulată împotriva acestuia ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
In ceea ce privește excepția lipsei de interes a reclamanților, instanța a retinut că interesul este folosul practic pe care o parte îl are pentru a justifica punerea în mișcarea procedurii judiciare. Interesul trebuie sa fie legitim, născut si actual, personal si direct.
In speță, reclamanții justifică acest interes îndeplinind toate condițiile cerute de lege astfel că instanța a respins excepția invocată.
Instanța a constatat că reclamanții sunt încadrați ca personal auxiliar de specialitate în cadrul Curții de APEL CRAIOVA.
In temeiul HG 403/2001 reclamanții au beneficiat de o majorare a indemnizației brute lunare cu un procent diferențiat, în raport cu câștigul brut lunar realizat.
Reclamanții susțin că această majorare a fost retrasă unilateral începând cu data de 05.05.2005, sub pretextul intrării in vigoare a Legii 100/2005.
Aceste susțineri au fost considerate neîntemeiate, întrucât nu este vorba de majorări periodice ci de o majorare salarială unica care s-a acordat o singură dată. In acest sens, art. 1 alin 4 din HG 403 /2001 prevede că procentul de majorare a salariului de bază brut lunar, respectiv a indemnizației, se aplică o singură dată, la data intrării în vigoare a Legii 19/2000, respectiv 01.04.2001.
In același sens, art. 8 alin 1 din OUG 187/2001, privind cererile salariale ce se vor acorda în anul 2002 personalului din sectorul bugetar, prevede că persoanele care la data de 31.12.2001 beneficiau de majorarea salariilor de bază conform HG 403/2001, beneficiază în continuare de majorarea procentuală a salariilor de bază, acordată la data de 01.04.2001, și în anul 2002, în cazul în care acestea vor fi promovate într-o clasă, grad, treaptă profesională sau funcție superioară.
. deci, că majorarea salarială acordată prin HG 403/2001 s-a acordat o singură dată, la data de 01.04.2001, iar acordarea acestui procent de majorare și în anul 2002 este condiționată de promovarea într-o clasă, grad, treaptă profesională sau funcție superioară.
Prin Lege 100/2005 a fost aprobată cu modificări OG 23/2005 privind creșterile salariale aplicabile magistraților si altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2005, ceea ce a antrenat o creștere substanțială a veniturilor obținute de reclamanți, astfel ca nu poate fi vorba de o diminuare a veniturilor.
Prin art. 2 alin 1 din acest din urmă act normativ, valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele la Legea nr. 50/1996, s-a majorat, începând cu data de 01.10.2005, la suma de 2.571.040 lei, iar această valoare este identică atât în cazul magistraților cât și a altor categorii de personal din sistemul justiției.
Întrucât o dată cu intrarea în vigoare a Legii 100/2005 a avut loc o majorare cu peste 40% a salariilor personalului, este evident că aplicarea procentului prevăzut de HG 403/2001 nu mai este justificată, deoarece potrivit art. 183 alin 2 din Legea 19/2000 și art. 1 alin 1 din HG 403/2001, majorarea drepturilor salariale se realizează corespunzător creșterii cotelor de contribuții de asigurări sociale suportate de asigurați.
Ori, atâta timp cât asigurații au beneficiat de o majorare salarială substanțială prin Legea 100/2005, care a depășit creșterea cotelor de contribuție aferente aceluiași an este evident că majorarea prevăzută de HG 403/2001 nu mai poate fi aplicat categoriilor de personal la care se referă OG 23/2005, magistrați si alte categorii de personal din sistemul justiției.
In același sens este și susținerea pârâtului Ministerul Justiției, care arată în întâmpinare că scopul prevederilor art. 1 alin 1 din HG 403/2001 este de a proteja veniturile nete ale asiguraților ca urmare a majorării corespunzătoare a cotelor de contribuție la asigurările sociale, ceea ce conferă acestui drept caracterul de compensație pentru majorarea cotelor de contribuție indicate. In aceste condiții atâta timp cat au intervenit majorări salariale care acopereau procentul prevăzut de HG 403/2001, nu s-a mai justificat acordarea compensării pentru majorarea cotelor de contribuții la asigurările sociale.
Pe de alta parte HG 403/2001 a fost abrogată expres prin HG 687/12.07.2005, publicată în Of. 672/27.07.2005.
In vederea aplicării Legii 100/2005, Ministrul Justiției a emis Ordinul 738/C/2005, în care a prevăzut că începând cu data de 05.05.2005, data intrării în vigoare a Legii 100/2005, majorările prevăzute de HG 403/2001 nu se mai aplică.
Acest ordin se bucură de prezumția de legalitate, așa cum o lege se bucură de prezumția de constituționalitate, astfel încât este neîntemeiată susținerea reclamanților că pârâtul a retras nelegal majorarea prevăzută de HG 403/2001.
Reclamanții aveau posibilitatea să conteste legalitatea acestui Ordin pe calea excepției de nelegalitate prevăzută de art. din Legea 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanții apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală determinată de o greșită interpretare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Interpretarea asigurată de către prima instanță privind lipsa de relevanță a abrogării HG 403/2001 prin HG 687/12.07.2005 este greșită atâta timp cât Ordinul Ministrului Justiției nu poate să modifice un act normativ cu valoare superioară.
Analizând motivele de recurs invocate cât și hotărârea instanței de fond se constată că recursul este fondat astfel încât în temeiul art.304 pct.9 Cod pr.civilă rap. la art.312 Cod pr.civilă urmează a-l admite, va modifica hotărârea instanței de fond în sensul că va admite acțiunea. Pârâții urmează a fi obligați să achite reclamanților și intervenienților diferențele salariale rezultând din aplicarea dispozițiilor HG 403/2001 la calculul salariilor aferente perioadei 5.05.2005-27.07.2005.
Potrivit HG 403/2001 s-a prevăzut o majorare a salariilor lunare brute corespunzător creșterii cotelor de contribuție de asigurări sociale suportate inclusiv de către reclamanți, în calitate de personal auxiliar în cadrul Curții de APEL CRAIOVA.
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr.738/C/2005 s-a prevăzut expres că majorările prevăzute de HG 403/2001 nu se mai aplică începând cu data de 5.05.2005. Acest Ordin a făcut ca reclamanții să nu mai încaseze majorarea prev. de HG nr.403/2001, începând cu data de 8.05.2005.
Ulterior acestui ordin prin HG nr.687 din 12.07.2005, act normativ ce a intrat în vigoare la acea dată, s-a dispus abrogarea HG 403/2001.
Față de această succesiune în timp a normelor legale precum și a normelor de tehnică legislativă, în temeiul cărora un act administrativ, cum este Ordinul Ministrului Justiției nu poate modifica un act normativ de valoare superioară, se constată că momentul de la care nu se mai datorează majorarea prev. de HG 403/2001 este data de 12.07.2005 dată la care a intrat în vigoare HG 687/2005 act normativ de valoare egală cu cel abrogat.
Pe cale de consecință, pârâții sunt obligați ca pentru perioada cuprinsă între 5.05.2005-27.07.2005 să achite reclamanților drepturile salariale reprezentate de procentul de majorare a salariilor lunare brute prevăzute de art.1 alin.2 din normele aprobate prin HG nr.403/2001, sens în care se va modifica hotărârea primei instanțe.
Soluția de mai sus se impune și în raport de dispozițiile art.183 alin.4 din Legea nr.19/2000 potrivit cărora aplicarea prevederilor referitoare la majorarea drepturilor salariale în discuție se va face pe baza normelor metodologice aprobate de Guvern respectiv în baza HG 403/2001, abrogată prin HG nr 687/2005. Este fără relevanță majorarea cu peste 40 % a salariilor personalului auxiliar, majorare dispusă prin Legea nr.100/2005, față de condițiile în care se apreciază legalitatea și punerea în aplicare a unei dispoziții legale, majorarea salariului nu duce la abrogarea unei dispoziții legale decât dacă prin majorarea operată legea a prevăzut și abrogarea dispoziției legale, ori această abrogare nu a fost dispusă prin legea invocată.
Drepturile sunt reglementate în mod expres de către lege, ele nu se prezumă și nu se abrogă prin interpretare, cum greșit se susține de către prima instanță, domeniul drepturilor salariale necunoscând legea mai favorabilă specifică dreptului penal, cum greșit susține aceeași instanță. Materia drepturilor civile este guvernată de principiul art.1 cod civil potrivit căruia legea civilă nu retroactivează, ea dispunând numai pentru viitor.
Față de cele de mai sus se va modifica hotărârea primei instanțe în sensul celor arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții -, -, - și intervenienții, ., -, G, -, împotriva sentinței civile nr. 1391 din 20.09.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL DOLJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR.
Schimbă această sentință în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanți și intervenienți.
Obligă pârâții să achite reclamanților și intervenienților diferențele salariale rezultând din aplicarea dispozițiilor HG nr.403/2001 la calculul salariilor aferente perioadei 05.05.2005 - 27.07.2005.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - -, - - -, - -,
Grefier,
,
Red.-
Tehn.2 ex
10.04.2008
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Manuela Preda Popescu
