Drepturi salariale (banesti). Decizia 1236/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1236/2009-
Ședința publică din data de 7 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Dana Cigan |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții reclamanți, și - toți cu domiciliul procedural ales în S M,-, județul S M, recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, recurentul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S,cu sediul în S M, Romană, nr.3-5, județul S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți, A, A, A, și - toți cu domiciliul procedural ales în S M,-, județul S M și intimații pârâți CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, Parcul, nr.10, județul B și TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M,-, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 388/D din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni, părțile fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că recursurile de față sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosarul cauzei a parvenit prin Serviciul Registratură, la data de 05.10.2009, întâmpinare din partea recurentului Ministerul Justiției și Libertăților, după care:
Având în vedere faptul că părțile au solicitat soluționarea litigiului și în lipsa acestora, în conformitate cu prevederile art. 242 pc. 2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea prezentelor recursuri. Referitor la cererea de preschimbare de termen formulată de reclamanții recurenți, aceasta a rămas fără obiect.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 388/D din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea reclamanților, A, A, A, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL SATU MARE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, în consecință:
Pârâții au fost obligați la plata în favoarea reclamanților a drepturilor salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația brută lunară începând cu data de 01.02.2007 și pe viitor până la acordarea efectivă prin cuprinderea acestuia în indemnizația lunară a fiecăruia, iar pentru reclamanții care nu mai au calitatea de angajați la Tribunalul Satu Mare - până la data încetării activității, actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data executării efective a prezentei hotărâri.
S-a respins ca nefondată acțiunea reclamanților:, având ca obiect acordarea aceluiași spor.
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune formulată de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, și în consecință:
S-a respins acțiunea reclamanților, A, A, A, și, în contradictoriu cu pârâții, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL SATU MARE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect obligarea pârâților la plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.10.2000 - 20.08.2004.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Fiind analizată cu prioritatea impusă de art.137 Cod procedură civilă, excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța a constatat că aceasta este întemeiată, admițând-o cu consecința respingerii acțiunii pe temeiul art.166, 283 din Codul muncii combinat cu art.3 din Decretul nr.167/1958.
Dreptul la acțiune în realizarea creanței de natură salarială s-a născut la data scadenței, a exigibilității creanței, respectiv la data plății indemnizației lunare, iar abrogarea necorespunzătoare a normei juridice ce instituia dreptul reclamat, respectiv prin depășirea limitei transferului dreptului de legiferare, putea fi invocată în termenul general de prescripție, nefiind evidențiată vreo cauză care să atragă incidența art.19 din același decret.
Reclamanții îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate, personal conex și specialist IT la Tribunalul Satu Mare.
Sporul de 50 % pentru suprasolicitare neuropsihică și risc prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești nu a mai fost acordat reclamanților după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, ca urmare a abrogării textului de lege.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, rezultând astfel că acest spor se cuvine și pentru viitor.
Art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanță.
Tribunalul a mai reținut că noua lege de salarizare a personalului auxiliar de specialitate - OG nr. 8/24.01.2007 - nu vine în contradicție cu decizia Înaltei Curți, ulterioară emiterii ordonanței, această normă nefăcând referiri la sporul de risc și suprasolicitare, motiv pentru care apărarea în acest sens a pârâtului MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR nu a fost primită.
Întrucât, decizia nr. 21 din 10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu face referire și la personalul conex și specialiștii IT din cadrul instanțelor, tribunalul a apreciat neîntemeiată acțiunea acestora.
Față de cele de mai sus, tribunalul în baza art. 283 și art. 284 Codul muncii raportat la art. 166 Codul muncii a admis acțiunea reclamanților - personal auxiliar de specialitate:, A, A, A, astfel cum a fost formulată, iar pentru reclamanții care nu mai au calitatea de angajați la Tribunalul Satu Mare - până la data încetării activității și a respins acțiunea reclamanților - personal conex și specialist IT:, și.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor sume până la data plății efective, tribunalul a considerat-o întemeiată, în virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamanți.
Unul dintre judecătorii completului și cei doi asistenți judiciari au formulat o opinie separată referitor la modul de soluționare a cererii reclamanților ce se încadrează în categoria personalului conex, cu motivarea că potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 și aceștia sunt asimilați personalului auxiliar de specialitate, astfel încât acțiunea trebuia admisă.
Împotriva sentinței au fost declarate următoarele recursuri:
1.Reclamanții, au solicitat casarea sentinței și admiterea acțiunii în sensul acordării și în ceea ce-i privește a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu 1 februarie 2007 până la zi și, în continuare, pe viitor.
În motivarea cererii lor recurenții apreciază că, așa cum s-a arătat în motivarea opiniei separate, statutul lor îi îndreptățește la acordarea sporului solicitat în lumina reglementării dispozițiilor Legii nr. 567/2004 și ale Deciziei nr. XXI din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
2.Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat prin recursul formulat modificarea în întregime a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii cu motivarea că în urma intrării în vigoare a OG nr. 8/2007 pretențiile reclamanților sunt nefondate, sporul de 50% nemaisubzistând începând cu 1 februarie 2007, în condițiile în care dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar au fost abrogate în întregime.
3.Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului SMa solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a ministerului deoarece acest minister nu este în mod direct un plătitor al drepturilor pretinse de reclamanți.
În cauză a fost formulată o cerere de preschimbare a termenului de judecată de către reclamanții recurenți, înregistrată la 22 iunie 2009, cerere care a primit termen pentru 2 septembrie 2009 în camera de consiliu, dispunându-se citarea părților potrivit art. 153 al. 3 Cod procedură civilă. Deoarece potrivit celor inserate în încheierea de la termenul din 2 septembrie 2009-camera de consiliu- cererea nu a putut fi soluționată, acordându-se termen pentru data de 7 octombrie 2009, când s-a constatat că a rămas fără obiect.
Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare în contradictoriu cu reclamanții recurenți, solicitând respingerea recursului acestora, cu motivarea că este neîntemeiat, opinie fundamentată și pe considerentele Deciziei nr. 828/27 mai 2009 Curții Constituționale prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul și, respectiv, Guvernul României, pe de altă parte.
În ceea ce-i privește pe recurenții reclamanți ce au calitatea de șoferi, subliniază intimatul-recurent că până la intrarea în vigoare a OG nr. 8/2007 aceștia aveau calitatea de personal contractual, astfel încât nici cererile lor nu sunt întemeiate.
Referitor la aprozi, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 567/2004, aceștia au fost incluși în categoria personalului conex, astfel că nu mai pot beneficia de sporul de 50%.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
1.În ceea ce-i privește pe reclamanții recurenți, calitatea acestora de specialiști IT determină încadrarea lor în sfera personalului auxiliar de specialitate, potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 567/2004.
Faptul că Decizia nr. XXI din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu face referire în mod expres la acești specialiști nu schimbă datele problemei, deoarece apartenența lor la categoria personalului auxiliar de specialitate este recunoscută în mod expres prin dispozițiile legale.
O situație similară se regăsește și în cazul celorlalți reclamanți recurenți, aceștia având un statut conex celui recunoscut personalului auxiliar de specialitate, în lumina dispozițiilor art. 3 alin. 3 din Legea nr. 567/2004, astfel încât îndreptățirea acestora la sporul în discuție este de asemenea fundamentată de dispozițiile legale.
Referitor la dezlegarea cererii acestor reclamanți, instanța de recurs apreciază opinia separată a completului instanței de fond ca fiind cea legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 3041Cod procedură civilă va admite recursul acestor reclamanți și va admite acțiunea și în ceea ce-i privește.
Mai trebuie amintit în analiza acestui recurs motivul pentru care instanța va înlătura apărarea invocată de Ministerul Justiției și Libertăților prin întâmpinare, apărare fundamentată pe Decizia nr. 828/27 mai 2009 Curții Constituționale.
Nefăcând absolut nici un fel de comentariu în legătură cu această decizie, deoarece nu-i revine nici o competență în acest sens, instanța de recurs, apreciind că este vorba de un drept salarial, adică de un bun în înțelesul art. 1 al Protocolului 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, va constata prioritatea jurisprudenței Curții, invocând în acest sens soluția Driha România, interesul reclamanților fiind, în acest caz, legitim, la data formulării acțiunii față de multitudinea de acțiuni admise în spețe identice.
2.Recursul Ministerului Justiției și Libertăților este nefondat prin raportare la decizia prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a înțeles să dea o interpretare generală obligatorie dispozițiilor legale, decizie care este ulterioară actelor normative invocate de recurent și care a avut în vedere întreaga reglementare care vizează salarizarea personalului auxiliar de specialitate din justiție.
Nefiind întemeiat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, recursul Ministerului Justiției și Libertăților va fi respins.
3.Recursul Ministerului Finanțelor Publice este de asemenea neîntemeiat, în mod corect instanța de fond reținând calitatea procesuală pasivă al recurentului, cu soluția admiterii acțiunii și față de acest pârât.
Este adevărat că Ministerul Finanțelor Publice nu are un raport direct cu reclamanții, dar este persoana juridică de atitudinea căreia este strâns legată executarea obligației impusă Ministerului Justiției și Libertăților și acest lucru a ieșit în evidență cu atât mai mult începând din luna mai a anului 2009, moment în care, deși existau titluri executorii care obligau Ministerul Justiției și Libertăților să achite lunar magistraților și personalului auxiliar de specialitate sporul de 50%, acest minister a fost în imposibilitatea de a-și executa obligațiile ca urmare a refuzului de deschidere al liniilor de finanțare de către Ministerul Finanțelor Publice.
Deoarece recurentul a dovedit în mod clar refuzul executării acestor obligații, instanța apreciază că este corectă soluția prin care Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat în solidar cu Ministerul Justiției și Libertăților la plata sumelor datorate reclamanților, în lipsa unei astfel de soluții refuzul Ministerului Finanțelor Publice de executare a obligațiilor stabilite neputând să atragă o răspundere directă a reprezentanților acestui minister, deși este vorba de subiectul de drept care blochează executarea, atitudine pe care trebuie să și-o asume.
Față de cele precizate, instanța va respinge recursului Ministerului Finanțelor Publice în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, recurentul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5prinDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S,cu sediul în S M, Romană, nr.3-5, județul S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și - toți cu domiciliul procedural ales în S M,-, județul S M, intimații reclamanți, A, A, A, și - toți cu domiciliul procedural ales în S M,-, județul S M și intimații pârâți CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, Parcul, nr.10, județul B și TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M,-, județul S
Admite ca fondat recursul civil declarat de recurenții reclamanți, și - toți cu domiciliul procedural ales în S M,-, județul S M, în contradictoriu cu MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 388/D din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare,pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite acțiunea recurenților reclamanți, și și obligă pârâții la plata în favoarea reclamanților a drepturilor salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația brută lunară începând cu data de 1 februarie 2007 și pentru viitor până la acordarea efectivă prin cuprinderea acestuia în îndemnizația lunară a fiecăruia.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de preschimbare a termenului de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond-
Melita
- redactat decizie -judecător - 15.10.2009
- dactilografiat grefier - 15.10.2009- 62 ex.
-comunicat - 16.10.2009- 60 ex.
- MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5
- MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5
-prinDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S,cu sediul în S M, Romană, nr.3-5, județul S
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
- - toți cu domiciliul procedural ales în S M,-, județul S
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
- A
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
- - toți cu domiciliul procedural ales în S M,-, județul S M
-CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, Parcul, nr.10, județul
- TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M,-, județul S
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Dana Cigan, Felicia Toader
