Drepturi salariale (banesti). Decizia 1256/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1256
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 3: Dicu Aurel
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în mun. B,-, sector 5 și Ministerul Finanțelor Publice B - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, cu sediul în mun. B, nr. 5, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 706 din 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, reprezentanții pârâților intimați Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și reclamantul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acestea.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani și înregistrată sub nr-, reclamantul chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice solicitând obligarea pârâților la plata actualizată sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 %, calculat la salariul brut lunar, începând cu luna februarie 2009 și pentru viitor, cu acordarea dobânzii legale prevăzută de OG 9/2000, obligarea pârâtului Tribunalul Botoșani de a înscrie în carnetul de muncă sporul de 50 % acordat și să oblige pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plății acestor drepturi bănești.
În motivarea acțiunii a arătat că a dobândit calitatea de judecător prin Decretul Președintelui României nr. 78 din 26 ianuarie 2009.
Potrivit art. 47 din Legea 50/1996 "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații beneficiază de un spor de 59% din salariul de bază brut lunar".
În timp ce OUG 177/2002 prevede expres în art. 50 că se abrogă și Legea 50/1996, în art. 41 din OUG 27/2006 se prevede expres că se abrogă numai OUG 177/2002.
Poziția exprimată prin acțiune a fost fundamentată pe Decizia 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea 50/1996 judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, decizie obligatorie pentru instanțe potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat respingerea capetelor de cerere prin care reclamantul a solicitat atât actualizarea sumei conform ratei inflației, cât și dobânda legală, invocând prevederile art. 1088 și 1082 Cod civil.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu are calitatea de ordonator principal, astfel încât nu are atribuții în ceea ce privește stabilirea numărului de posturi, salariile de bază și celelalte elemente ale sistemului de salarizare pentru reclamant. Pe fondul cauzei, a arătat că nu are nici o răspundere privind alocarea sumelor necesare plății diferențelor salariale.
Prin sentința civilă nr. 706 din 2 iunie 2009, Tribunalul Botoșania respins excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de Ministerul Finanțelor Publice B și a admis acțiunea reclamantului în sensul obligării pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Botoșani să-i plătească sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la îndemnizația de încadrare brută lunară începând cu 1.02.2009 până la 2.06.2009 și în continuare, actualizat în funcție de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective, precum și dobânda legală prevăzută de nr.OG 9/2000, de la data de 14.05.2009 până la data plății efective.
Pârâtul Tribunalul Botoșania fost obligat să efectueze mențiunile cu privire la sporul de 50% în carnetul de muncă al reclamantului, iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să pună la dispoziția pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților B fondurile necesare pentru plata sumelor acordate.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul, cu privire la excepția invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a reținut că acesta are calitate procesuală pasivă față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare plății sumelor, având în vedere prevederile art. 19 din Legea nr. 500/2002, art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005 și art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304/2004.
Pe fondul cauzei a reținut că, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare s-a stabilit că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, atât magistrații cât și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% lunar.
Prin decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în compunerea Secțiilor Unite, a fost admis recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța supremă constatând că " în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, decizia instanței supreme fiind obligatorie în raport de prevederile art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă".
În consecință, prima instanță apreciat că reclamantul este îndreptățit la acordarea acestui spor începând cu luna februarie 2009 până la data pronunțării sentinței, dar și în continuare, având în vedere disp. art.110 alin.2 Cod procedură civilă precum și faptul că, din motivarea deciziei nr.21/2008 a instanței supreme, rezultă că sporul se justifică a fi acordat și în continuare.
Pentru îndeplinirea exactă a obligației de plată și ținând seama de deprecierea monedei naționale, instanța a admis cererea reclamantului de actualizare a sumelor în raport cu indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Totodată a obligat pârâții la plata dobânzii legale prevăzută de OG nr.9/2000 începând cu data punerii în întârziere, respectiv data promovării acțiunii și până la plata efectivă, în temeiul dispozițiilor art.161 alin.4 coroborat cu art.295 alin.1 Codul Muncii și art.1088 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești, consacrând un drept salarial neprevăzut de legislația în vigoare, prin OG nr.83/2000 fiind abrogat art.47 din Legea nr.50/1996.
În susținerea acestui prim motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.4 Cod procedură civilă, pârâtul a invocat decizia Curții Constituționale din 27 mai 2009 prin care s-a constatat existența unui conflict de natură constituțională între autoritatea judecătorească reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul și Guvernul României pe de altă parte.
Al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, vizează interpretarea greșită a dispozițiilor art. 1088 Din Codul civil.
Astfel, instanța de fond greșit a apreciat că se impune atât actualizarea sumelor cu indicele de inflație cât și acordarea dobânzii legale, cât timp, potrivit art.1088 Cod civil, reclamantul ar putea pretinde drept echivalent al prejudiciului încercat prin întârzierea la executare numai dobânda stabilită de lege și numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată.
În aceste condiții, în măsura în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației nu se mai justifică dobânda legală, altfel ajungându-se la o dublă reparare a prejudiciului.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin cererea de recurs a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive, în raport de atribuțiile concrete ce îi revin în baza dispozițiilor legii privind finanțele publice.
Examinând recursurile, prin prisma motivelor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
În ce privește motivul de recurs invocat de către Ministerul Justiției și Libertăților, în sensul că prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești, consacrând un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Procedându-se în acest mod, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Aceasta, întrucât potrivit art. 108 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta".Ori, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată".
Ori, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Deci, cu toate că prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, conform art. 1 pct. Q 3 din Legea 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru "Abrogarea art. 2 alin.3 pct. B lit. d din Decretul 247/1997."
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin intermediul deciziilor pronunțate în interesul legii, este obligatorie pentru instanță.
Este adevărat că prin decizia nr. 838 din 27 mai 2009, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
atribuției prevăzute de art. 146 lit. e din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Însăși Curtea Constituțională arată în cuprinsul deciziei mai sus menționate că această decizie pronunțată în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul d e procedură civilă.
Curtea Constituțională a statuat și cu alte ocazii că, potrivit competențelor sale care sunt expres și limitativ prevăzute de art. 146 din Constituție și de Legea nr. 47/1992, nu este competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice (decizia nr. 988 din 1.2008).
De asemenea, Curtea reține că prin art. 1 din Protocolul 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, s-a stabilit că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional". Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Drepturilor Omului, iar prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Ori, din cuprinsul OG nr. 83/2000 prin care s-a modificat art. 47 din Legea nr. 50/1996, nu rezultă care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate de aplicare reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne ar conține dispoziții mai favorabile.
Așadar, Curtea, constatând că există conflict între art. 1 pct. 42 din OG 83/2000, care a abrogat art. 47 din Legea 50/1996 și art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, apreciază că acest din urmă text legal are prioritate.
Cât privește al doilea motiv de recurs invocat de pârâtul Ministerul Justiției, se apreciază a fi fondat.
Astfel, în măsura în care operează actualizarea sumelor acordate de prima instanță în funcție de rata inflației, nu se mai justifică și dobânda legală, căci s-ar ajunge astfel la o dublă reparare a prejudiciului și o îmbogățire fără justă cauză.
Privitor la recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice se constată că, potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea - privind finanțele publice, acesta coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 al. 1 pct. 2 din HG208/2005, are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate de a achita sumele la care ar fi obligat prin prezenta hotărâre.
În situația în care nu ar fi obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamant, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
În considerarea celor expuse, Curtea, în baza art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, în sensul că, modificând în parte sentința, va înlătura dispoziția de obligare a pârâților și la plata dobânzii legale, prev. de OG nr.9/2000, recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice urmând a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva sentinței civile nr. 706 din 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosarul nr-.
Admite recursul pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților.
Modifică în parte sentința civilă nr. 706 din 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani.
Înlătură obligația pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Botoșani de a plăti dobânda legală la suma datorată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnodact.
2 ex. 20.11.2009
jud.fond:
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Ciută Eugenia, Dicu Aurel
