Drepturi salariale (banesti). Decizia 1262/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 1262
Ședința publică de la 12 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Cotora
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr.4990 din 04.12.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, TRIBUNALUL DOLJ, CURTEA DE APEL CRAIOVA și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod pr.civ. după care constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 27.09.2006, și au chemat in judecata pe pârâții Tribunalul Dolj, Curtea De APEL CRAIOVA și Ministerul Economiei și Finanțelor MINISTERUL JUSTIȚIEI, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea acestora la achitarea sporului de vechime în muncă începând cu data de 01.05.2004 - 01.03.2007 până la data pronunțării și în continuare, actualizată în funcție de coeficientul de devalorizare monetară începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării obligațiilor de plată și obligarea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
In motivarea acțiunii au arătat că sunt magistrați în cadrul Judecătoriei Filiași, și începând cu data intrării în vigoare a OG 83/2000, nu au mai beneficiat de sporul de vechime în muncă.
Acest spor a fost prevăzut prin Legea 50/96 art. 33 în beneficiul magistraților și, deși dispozițiile legale care îl reglementau nu au fost abrogate sau suspendate printr-o lege ulterioară, el nu le-a mai fost acordat.Față de personalul auxiliar de specialitate art. 33 continuat să-și producă efecte juridice.
La data de 23.03. 2007, Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență materială a instanței, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.112/29 martie 2007, Curtea de APEL CRAIOVA - Secția de contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj.
La termenul din 28.08.2007, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat să fie respinsă cererea de chemare în judecată, invocând mai întâi excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
In cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu numitul, aceasta fiind disjunsă prin încheierea din 20 noiembrie 2007 și trimisă spre repartizare aleatorie, în materia litigiilor de muncă, cererile de intervenție fiind inadmisibile.
Tribunalul Dolj prin sentința nr.4990 de la 04 decembrie 2007 admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință a respins acțiunea față de acesta.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Dolj, Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Justiției.
A obligat pârâții să plătească reclamanților și intervenientului despăgubiri bănești echivalente sporului de vechime în muncă cuvenit și neacordat, astfel: - 14717 lei; - 11442 lei; - 10757 lei, sume nete actualizate în funcție de coeficientul de inflație de la data fiecărei scadențe și până la data efectuării expertizei, la care s-a adăugat dobânda legală aferentă sumelor pe aceeași perioadă și care vor fi actualizate în continuare în funcție de indicele de inflație până la data plății efective.
S-a respins capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, odată constatată existența discriminării, art. 21 din OG nr. 137/2000 prevede posibilitatea persoanei discriminate să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit.
Sporul de vechime în muncă a fost acordat prin Legea nr. 50/1996, iar prin OG 83/2000, acest spor nu a fost prevăzut, dar nici nu a fost abrogat art.33 din 50/1996, republicată care reglementează acest drept atât pentru magistrați cât și pentru personalul auxiliar, dovadă în acest sens fiind faptul că personalul auxiliar continuă să primească sporul de vechime în baza aceluiași text de lege.
Este de reținut faptul că legiuitorul a menținut aproape toate celelalte drepturi (spor de fidelitate, salariu de merit, etc.) pentru personalul auxiliar, prin reglementarea lor în noua lege cu nr.83/2000; exceptând în schimb categoria magistraților în mod expres de la aceste drepturi.
Cum textul de la art.33 continuă să producă efecte juridice pentru personalul auxiliar în mod normal și firesc este ca acesta să producă efecte și față de magistrați.
Deși art.9 alin.4 din OG nr.83/2000, prevede că orice alte dispoziții contrare prezentei ordonanțe se abrogă, se apreciază că art.33 din Lg.80/1996 nu este un text contrar OG 83/2000, ci unul complementar, deoarece pentru personalul auxiliar acesta este în ființă.
Art. 20 din Constituția României prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994 prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta Convenție trebuie să fie asigurate fără nici o deosebire, bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere sauorice altă situație.
În ce privește legislația internă, art.5 din Codul Muncii interzice orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă.
Art. 2 alin. 1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede că "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare ori apartenență la o categorie defavorizatoare precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Art. 2 alin. 2 din același act normativ stabilește că "sunt discriminatoriiprevederile, criteriile, sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute de alin.1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."
Prin neacordarea sporului de vechime magistraților, categorie profesională distinctă, în condițiile în care acest drept se păstrează pentru personalul auxiliar de specialitate, iar pentru acesta s-au păstrat toate drepturile prevăzute de Legea nr.50/1996 creează un tratament diferențiat, discriminatoriu pentru această categorie profesională din care fac parte și reclamanții.
Măsura de a nu se mai acorda sporul de vechime magistraților nu poate fi apreciată că ar fi justificată de un scop legitim, atât timp cât prin aceasta nu se realizează o îmbunătățire a salarizării, iar categoria acestora este plasată într-o situație discriminatorie față de alte categorii profesionale între care și funcționarii publici, pentru care Legea nr.188/1999 prevede sporul de vechime.
Magistrații sunt într-o situație discriminatorie în raport cu senatorii și deputații, Legea nr.53/1991 privind indemnizațiile și celelalte drepturi ale senatorilor și deputaților precum și salarizarea personalului din aparatul Parlamentului României, prin art.12 prevăzând dreptul la sporul de vechime în muncă de până la 25 %, deși și magistrații reprezintă tot o autoritate publică.
Aceste aspecte atrag incidența dispozițiilor art. 27 alin. 1 din OG137/2000 potrivit cărora persoana discriminată are dreptul la despăgubiri proporționale cu prejudiciul suferit, valoarea acestuia fiind echivalentă cu valoarea sporului de vechime cuvenit, corespunzător vechimii ei în muncă.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. XXXVI din 07.05.2007, a admis recursul în interesul legii, stabilind că judecătorii, procurorii și magistrații beneficiau de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege". Potrivit art. 329 alin. 3 cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate, în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe.
Pârâții au calitatea de ordonatori de credite, toate cheltuielile de personal, cu bugetul aferent, fiind în sarcina acestora.
În consecință, pârâții au fost obligați la plata către reclamanți si intervenienți a despăgubirilor în cuantumul sporului de vechime de care a fost lipsită în perioada 01.05.2004 - 13.03.2007, actualizat la zi în funcție de indicele de inflație, deoarece numai astfel se realizează o reparare integrală a prejudiciului cauzat acestora, prejudiciul fiind real și efectiv și are în vedere și devalorizarea sumei în timp datorită procesului de inflație.
Deoarece reclamanții și intervenientul nu au putut beneficia de sumele respective la timpul cuvenit, ci abia după un interval mare de timp ( 3-4 ani ) în care moneda națională a suferit o devalorizare în cadrul procesului de inflație, instanța reține că aceasta a suferit un prejudiciu care nu se acoperă prin simpla acordare a sporului de vechime în baza prezentei hotărâri.
Potrivit art.1084 din Codul Civil reclamanta are dreptul la repararea integrală a prejudiciului prin reactualizarea sumelor reprezentând sporul de vechime cu coeficientul de inflație defalcat pe fiecare lună în parte de la data nașterii dreptului până la data calculării sumelor de către expert, respectiv 25.05.2007.
Conform art. 161 alin.4 CM, întârzierea nejustificată a plății salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, daune interese care nu pot cuprinde decât dobânda legală, potrivit art. 1088 cod civil conform căruia la obligațiile care au ca obiect o sumă de bani, daunele-interese nu pot cuprinde decât dobânda legală.
Prin cererea formulată de Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor a fost chemat în garanție, pentru ca acesta să fie obligat să vireze fondurile necesare achitării sumelor solicitate prin prezenta acțiune
Potrivit art.118 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Ca urmare, nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonanțată si plătită, dacă nu este aprobată potrivit legii si nu are prevederi bugetare.
Ministerul Economiei și Finanțelor are astfel, obligația de a pune la dispoziția pârâților Tribunalul Dolj, Curtea de APEL CRAIOVA și Ministerul Justiției, sumele necesare pentru plata drepturilor pretinse de reclamantă, motiv pentru care instanța a admis cererea de chemare in garanție, urmând să oblige pe acesta să asigure si să vireze pârâților fondurile necesare pentru plată, către reclamanți, a despăgubirilor acordate prin prezenta hotărâre și, în consecință, va respinge excepția lipsei calității procesual pasive.
Față de dispozițiile art. 246 cod procedură civilă, instanța a luat act de renunțarea la judecată a reclamantelor - pentru perioada 20.11.2003-30.04.2006, și - pentru perioada 15.03.2003-20.06.2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul Ministerul Justiției a susținut că sentința recurată este dată cu aplicarea greșită a legii sub aspectul acordării concomitente a actualizării cu indicele de inflație și a dobânzii legale, al datei de când a fost acordată dobânda legală și în ceea ce privește pe reclamanții care au calitatea de asistenți judiciari, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Recurentul, invocând dispozițiile art. 1088 din Codul civil, a susținut că reclamanții, creditori ai unei obligații având drept obiect o sumă de bani, ar fi putut pretinde drept echivalent al prejudiciului încercat prin întârziere dobânda stabilită de lege, aceasta fiind însă datorată numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată. Câtă vreme dispozițiile legale aplicabile prevăd în mod expres că dobânda legală este datorată doar de la data introducerii cererii de chemare în judecată, Tribunalul Dolja acordat în mod greșit dobânda pentru întreaga perioadă corespunzătoare drepturilor solicitate.
Mai susține recurentul că intimații-reclamanți au solicitat și obținut repararea integrală a prejudiciului prin acordarea de daune-interese constând în actualizarea sumelor datorate începând de la data nașterii dreptului, iar dobânda legală nu se mai justifica, prima instanță acordând o dublă reparare a prejudiciului.
Analizând recursul formulat, Curtea îl apreciază ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința recurată, pârâții au fost obligați să achite reclamanților și intervenienului despăgubiri reprezentând contravaloarea sporului de vechime, reactualizat de la data nașterii dreptului, și dobânda legală aferentă sumelor pe aceeași perioadă și care vor fi actualizate în continuare în funcție de indicele de inflație până la data plății efective.
Dispozitivul sentinței este clar, în sensul că nu au fost acordate drepturi salariale cu titlul de contraprestație a muncii, ci despăgubiri, cuantificate în raport cu valoarea sporului de vechime neacordat.
Instanța de fond a constatat existența unui tratament discriminatoriu care afectează categoria profesională a magistraților în raport cu personalul auxiliar al instanțelor, cu funcționarii publici, cu membrii Parlamentului și personalul din aparatul Parlamentului și care dă naștere dreptului ladespăgubiriproporționale cu prejudiciul suferit de către persoana discriminată( 27 alin. 1 din. OG 137/2000).
Prin urmare, Curtea apreciază ca fiind nefondat argumentul recurentului în sensul că în speță este aplicabil art. 1088 din Codul civil, normă specifică răspunderii juridice contractuale și inaplicabilă atunci când obiectul judecății îl constituie răspunderea pentru fapte cauzatoare de prejudicii.
În materie delictuală, cazul litigiului de față, repararea prejudiciului trebuie să fie integrală, acoperind atât prejudiciul efectiv, cât și beneficiul nerealizat și să cuprindă atât prejudiciile previzibile cât și cele neprevizibile la momentul săvârșirii faptei.
Totodată, în cazul răspunderii delictuale, debitorul este de drept în întârziere, spre deosebire de situația răspunderii contractuale când este necesară punerea în întârziere a debitorului ce nu și-a executat obligația.
În speță, instanța de fond, făcând aplicarea principiilor răspunderii civile delictuale, a stabilit în mod legal că prejudiciul încercat de reclamanți și intervenient îl reprezintă atât sumele de care au fost lipsiți aceștia prin aplicarea tratamentului discriminatoriu (sume în valoare reactualizată - pentru a acoperi prejudiciul efectiv), cât și dobânda legală aplicabilă raporturilor juridice civile, calculată lunar (pentru a acoperi beneficiul nerealizat de creditori).
Cum în materie delictuală, răspunderea este integrală, cuprinzând atât paguba efectivă, cât și beneficiul nerealizat, nu se poate pune problema unei duble reparări a prejudiciului prin acordarea dobânzilor și a valorii reactualizate a sumei, astfel cum în mod greșit susține recurentul.
Este nefondată și susținerea recurentului în sensul că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut.
Obiectul cererii de chemare în judecată a fost clar precizat în sensul obligării pârâților la despăgubiri, noțiunea de despăgubire incluzând toate aspectele, astfel cum am arătat mai sus. De altfel, prin formularea, la data de 17.05.2007, a obiectivelor propuse a fi urmărite la efectuarea expertizei, reclamanții și intervenient au detaliat modul în care solicită să fie despăgubiți.
De aceea, este nefondată susținerea recurentului Ministerul Justiției în sensul că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca nefondat și, în baza art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să-l respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 4990 din 04.12.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, TRIBUNALUL DOLJ, CURTEA DE APEL CRAIOVA și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
08.04.2008
Red.jud.-
Tehn-.MC/2 ex.
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Mihaela Cotora, Corneliu Maria
