Drepturi salariale (banesti). Decizia 1277/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1277/2009
Ședința publică din 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B, Curtea de APEL ALBA IULIA și Tribunalul Hunedoara împotriva sentinței civile nr.1046/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Față de actele și lucrările dosarului instanța constată cauza în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL ALBA IULIA și Tribunalul Hunedoara solicitând obligarea pârâților, la plata diferențelor de drepturi salariale, actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, astfel:
- pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,5 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007, valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 2007, valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG10/2007, în raport cu valoarea de referință sectorială pentru care au fost calculate salariile în perioadele de mai sus.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că are calitatea de asistent judiciar la Tribunalul Hunedoara, fiindu-i aplicabile atât dispozițiile privind obligațiile și incompatibilitățile judecătorilor și procurorilor, cât și cele privind salarizarea magistraților.
Se sustine că stabilirea salariilor personalului din cadrul autorității judecătorești, pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică, a fost prevăzută de lege - atât prin dispozițiile art. 1 alin.1 din OG 134/1999 cât și cele ale art. 11 din OG nr. 83/2000 și art.2 alin.1 din OUG nr. 177/2002, prin care se dispunea în mod expres că "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă".
Prin OUG nr. 27/2006, s-a prevăzut stabilirea indemnizației "pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare din anexă ", iar anexa Ias tabilit valoarea de referință sectorială ca fiind de 257 lei.
Procedându-se astfel, apreciază reclamanta, au fost încălcate principiile Constituției României, ale Legii nr. 303/2004, ale Codului muncii și ale Legii privind combaterea discriminării. Aceasta întrucât, potrivit OG nr. 3/2006, valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite era de 312,3 lei la 1 aprilie 2006, spre deosebire de cea de 257 lei stabilită pentru magistrați.
Drept urmare, stabilirea prin OUG nr.27/2006 a unei valori de referinta sectoriala mai decat cea prevazută de lege (OUG nr. 3/2006) pentru functiile de demnitate publica, încalcă principiul echilibrului puterilor legislative, executive și judecătorești în cadrul democrației constituționale, principiu prevăzut de art. 3 alin.4 din Constituție și care include și componenta salarizării, ca element al noțiunii de echilibru al celor trei puteri de stat.
Actele normative care au corectat valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese au fost indicate de reclamanta ca fiind OUG nr. 123/2003,OG nr. 9/2005, OG nr. 3/2006 și OG nr. 10/2007.
Pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece nu are calitatea de angajator și nu are nici o atribuție în privința stabilirii drepturilor salariale ale asistentilor judiciari competența, și responsabilitatea în acest domeniu fiind în exclusivitatea Ministerului Justiției și Libertăților, în calitatea sa de ordonator principal de credite și autoritatea emitentă a ordinului de stabilire a indemnizației, potrivit legii - OUG nr. 27/2006.
Ministerul Justitiei si Libertăților a formulat intampinare prin care a invocat exceptia precriptiei dreptului la actiune pentru perioada 01.06.2005 - 27.01.2006, în baza prevederilor art.1 si 7 din Decretul nr.167/1958 si art. 283 alineat 1 litera c din Codul Muncii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca neintemeiata a actiunii.
În dezvoltarea motivelor, paratul a aratat ca prin Legea nr. 347/2003 prin care a fost aprobata OUG nr. 177/2002, art.2 a fost modificat in sensul ca "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referinta sectoriala prevazuta in Anexa 1 la prezenta ordonanța de urgenta", iar art. 3 din OUG nr. 27/2006 contine dispozitii similare, astfel ca începand cu intrarea in vigoare a Legii nr. 347/2003 nu exista temei legal pentru ca indemnizatiile personalului din cadrul autoritatii judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referința sectoriala prevazută de lege pentru functiile de demnitate publica.
În privinta modalitatii de actualizare, s-a sustinut ca si acest capat de cerere este neintemeiat, dat fiind ca nu poate fi retinuta în sarcina Ministerului Justiției și Libertăților neindeplinirea vreunei obligatii de plata către reclamanta.
Prin sentința civilă nr.1046/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul cu numărul de mai sus acțiunea a fost admisă în parte. Pârâții au fost obligați să-i plătească reclamantei sumele reprezentând diferențele salariale calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzute de normele legale incidente pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de actele normative, pentru funcțiile de demnitate publică, după cum urmează:
-pentru perioada 01.01.2006-31.01.2006 la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei.
-pentru perioada 01.02.2006-31.08.2006 la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei.
-pentru perioada 01.09.2006-31.12.2006 la valoarea de referință sectorială de 331 lei.
-pentru perioada 01.01.2007-31.03.2007 la valoarea de referință sectorială de 358 lei.
-pentru perioada 01.04.2007-30.09.2007 la valoarea de referință sectorială de 365 lei.
-pentru perioada 01.10.2007-31.12.2007 la valoarea de referință de 405 lei, în raport de valoarea de referință sectorială pentru care au fost calculate salariile în perioadele de mai sus.
Pârâții au fost obligați să-i plătească reclamantei sumele de mai sus actualizate în funcție de rata inflației de la data scadenței fiecărei diferențe salariale și până la data plății efective.
A fost respinsă în rest acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA,a fost respinsă ca neîntemeiată, dat fiind că în baza art. 44 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, președinții Curților de Apel sunt ordonatori secundari de credite, iar conform art.132 din aceeași lege, pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA elaborează proiectul de buget anual pentru instanțele din circumscripțiile sale, ulterior comunicându-le pentru avizare și aprobare la Consiliul Superior al Magistraturii și la Ministerul Justiției si Libertăților. În plus, cartea de muncă a reclamantei - asistent judiciar la Tribunalul Hunedoara, se află la Curtea de APEL ALBA IULIA, acesteia revenindu-i obligația completării mențiunilor referitoare la indemnizații și sporuri.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocata de pârâtul Ministerul Justiției si Libertăților, s-a retinut că potrivit dispozițiilor art. 166 alin. 1 Codul Muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Cum acțiunea de fata a fost înregistrată în luna ianuarie 2009, instanța constata ca in conformitate cu prevederile art. 1, 3 si 7 din Decretul nr.167/1958 coroborat cu art.283 alineat 1 Codul Muncii, dreptul la acțiune al reclamantei este prescris pentru perioada 01.06.2005 - 01.01.2006, având în vedere prevederile art.161 alin.1 Codul Muncii in conformitate cu care plata drepturilor salariale se realizează lunar. Așa fiind, s-a admis excepția invocată și pe cale de consecința s-a respins ca prescrisă acțiunea reclamantei în ce privește drepturile solicitate pentru perioada 01.06.2005 - 01.01.2006.
Pe fondul cauzei, acțiunea formulată de reclamanta a fost admisă în parte, pentru următoarele considerente:
În perioada menționată, reclamanta, în calitate de asistent judiciar, și-au desfășurat activitatea la Tribunalul Hunedoara, pretinzând diferențele de drepturi salariale rezultate din aplicarea valorilor de referinta sectoriala prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică, în baza prev. OUG nr.3/2006 și OUG nr. 10/2007, până la data de 31.12.2007.
Potrivit art. 1 din OUG nr.134/1999 privind unele măsuri referitoare la salarizarea magistraților și a celorlalte categorii de personal din organele autoritatii judecatoresti, aprobată prin Legea nr.714/2001, începând cu luna septembrie 1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 " pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Prevederi identice au fost cuprinse ulterior in OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 (art. 1), si în OUG nr. 177/2002 (art. 2 alin. 1), stabilindu-se ca "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei ordonanțe de urgență".
Chiar și după modificarea art. 2 al nr.OUG 177/2002 prin Legea nr. 347/2003, s-a prevăzut în mod corect în Anexa 1 calculul indemnizațiilor pentru magistrați începând cu 1 ianuarie 2003 pe baza unei valori de referință sectorială de 1.833.754 lei, egală cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
În baza art. 48 din OUG nr. 177/2002 și a art. 3 lit. e din OUG nr. 123/2003, valoarea de referință sectorială din Anexa 1 la OUG nr. 177/2002 a fost majorată cu 6% începând cu 1 ianuarie 2003 și cu 9% începând cu 1 octombrie 2003, respectiv cu 6% în luna ianuarie 2004 și cu 6% în luna octombrie 2004. În consecință, si pentru perioada 1 octombrie 2004 - 31 2004, această valoare de referință sectorială era egală cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, majorată la rândul său, în aceleași procente, prin dispozițiile OUG nr. 191/2002 și ale art. 3 lit. a din OUG nr. 123/2003.
Astfel, susținerea paratului Ministerul Justitiei si Libertatilor in sensul ca începand cu data intrarii in vigoare a Legii nr. 347/2003 care a modificat art.2 din OUG 177/2002, nu mai exista temei legal pentru ca indemnizațiile personalului din cadrul autoritații judecatoresti sa fie stabilite in baza valorii de referinta sectoriala prevăzută pentru funcțiile de demnitate publica alese sau numite este evident infirmata de prevederile legale mai sus mentionate, din care rezulta fără îndoiala ca și după adoptarea Legii nr. 347/2003, indemnizațiile magistraților erau stabilite tot pe baza unei valori de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Aceasta cu atat mai mult cu cat, prin Legea nr. 347/2003 a fost modificat și art. 34 din OUG nr. 177/2002, stipulandu-se clar ca: "Magistrații și personalul de specialitate prevăzut de prezenta ordonanta de urgenta beneficiază și de drepturile stabilite în mod expres pentru aceștia prin alte acte normative speciale".
În perioada 1.01.2005 - 31.01.2006, deși OUG nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/ 2001 era în vigoare (stabilind în mod expres egalitatea valorii de referință sectorială pentru personalul din organele autorității judecătorești cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică) iar conform art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 "drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege", magistraților nu li s-au aplicat creșterile salariale prevăzute de OG nr. 9/2005 pentru personalul care ocupă funcții de demnitate publică.
Analizând evoluția cuantumului indemnizațiilor lunare pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese sau numite conform prevederilor OUG nr. 9/2005, rezulta ca asupra indemnizațiilor acestora, detaliate in Anexele VIII și IX, a fost operata creșterea de 45% reglementata de art. 3 alin. 4 si 5 ale OUG nr. 9/2005, față de indemnizația avută în luna 2004.
Aceasta împrejurarea s-a perpetuat si pentru anii 2006 si 2007, creșterile salariale fiind reglementate prin OUG nr.3/2006 si OUG nr.10/2007 exclusiv in beneficiul persoanelor ce ocupă funcții de demnitate publică alese sau numite, dar nu și magistraților, în privința cărora s-au aplicat valorile de referința sectoriala din Anexa 1 OUG nr.27/2006.
Deși prin art.2 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor si procurorilor este conturat principiul constitutional al echilibrului puterilor legislativa, executiva și judecatorească, i în ceea ce privește sistemul de salarizare, prin Anexa 1 la acest act normativ a fost stabilită o valoare de referinta sectoriala mai mică decât cea prevazută pentru funcțiile de demnitate cu consecința diminuării indemnizațiilor magistraților, în pofida dispozițiilor art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004.
O data cu apariția OUG nr. 27/2006, respectiv la 01.04.2006, indemnizația lunara a magistraților s-a stabilit exclusiv in baza Anexei, valoarea de referinta sectoriala fiind stabilita in mod expres, cu o valoare fixa, si in mod diferit - respectiv la un nivel inferior, fata de valoarea de referința sectoriala rezultata din prev. OUG nr. 3/2006.
Or, magistrații sunt incluși în rândul persoanelor care dețin demnități publice, atâta timp cat potrivit dispozițiilor nr.OUG27/2006, aceștia nu beneficiază de un salariu de bază, precum orice salariat sau funcționar public, ci de indemnizație de încadrare lunară brută, iar în Legea nr. 154/1998 se stipulează că personalul bugetar beneficiază de un salariu de bază, cu excepția persoanelor "care ocupă funcții de demnitate publică" care, pentru activitatea desfășurată, au dreptul la o indemnizație de încadrare lunară.
În plus, situația magistraților este similară cu cea a demnitarilor, așa cum rezulta și din art. 3 din Legea 154/1998, potrivit căreia funcția de demnitate publică este acea funcție care se ocupă prin mandat obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii.
Cu toate acestea, potrivit OG3/2006, valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, în luna aprilie 2006 era de 312,3 lei, iar Ordonanța 27/2006 stabilește valoarea de referință pentru magistrați la suma de 257 lei.
Este evident că salarizarea, ca un element al noțiunii de echilibru al celor trei puteri de stat, trebuie avută în vedere, întrucât în caz contrar, prin actele normative care au apărut anterior, puterea judecătorească s-ar plasa în afara principiilor și a sensului prevederilor constituționale, care au fost stabilite anterior prin legi de natură organică.
Ordonanța 27/2006 încalcă acest principiu, stabilind o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută de lege și care trebuia aplicată la data intrării acesteia în vigoare, fiind diferită față de valoarea de referință stabilită pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, aparținând puterii legislative și executive.
Prin stabilirea valorii de referință sectorială diferită în ceea ce privește pe magistrați, respectiv persoane care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite, reclamanta este în mod evident și grav prejudiciata, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică, care fundamentează și generează achitarea drepturilor salariale prin aplicarea aceleiași valori de referință sectorială.
Întrucât reclamantei nu i-au fost achitate diferențele de drepturi salariale rezultate din aplicarea valorilor de referința sectorială reglementate in favoarea persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite, pentru perioada 01.01.2006 - 31.12.2007, instanța a apreciat ca întemeiată în parte acțiunea de față.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Hunedoara, solicitând admiterea recursurilor și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă.
În expunerea de motive arată că instanța de fond a depășit atribuțiile judecătorești pronunțând o hotărâre prin care se acordă drepturi salariale peste cele prevăzute expres de lege.
Hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Până la aprobarea OUG 177/2002 prin Legea nr.347/10.07.2003, indemnizațiile magistraților erau calculate pe baza valorii de referință sectorială aplicabilă persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
Prin Legea nr.347/2003 indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzute în anexa nr.1. Prin OUG nr.27/2006 a fost abrogată OUG 177/2002, astfel că, începând cu aprilie 2006 indemnizațiile magistraților se stabilesc conform anexelor acestui act normativ.
Instanța de fond a ignorat dispozițiile art.73 din Legea nr.303/2004, potrivit cărora salarizarea magistraților se stabilește prin lege specială.
Deliberând asupra recursurilor de față funcție de criticile formulate și din oficiu, potrivit prevederilor art.304/1 cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Actele normative care au reglementat drepturile salariale ale reclamantei, asistent judiciar în cadrul Tribunalului Hunedoara, au fost pentru perioada 6.05.2005, la zi, OUG177/2002 aprobată prin Legea 347/2003 și OUG27/2006.
Potrivit art. 2 alin.1 din nr.OUG177/2002, " pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. "
Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei ordonanțe de urgență.
Cuantumul valorii de referință sectorială a fost stabilit la data intrării în vigoare a ordonanței, la 1.833.754 lei ROL. Aceeași valoare de referință sectorială era prevăzută și la data intrării în vigoare a Legii 347/2003.
Legea nr. 347 din 10 iulie 2003, în vigoare din 22.07.2003, a aprobat cu modificări și completări, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177 din 6 2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 2002, stabilind la alineatul (1), al articolului 2, că " pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa nr. 1 la prezenta ordonanță de urgență."
În anul 2004 valoarea de referință sectorială pentru magistrați a fost de 2.380.593 lei ROL.
În temeiul OG23/2005 cuantumul valorii de referință sectorială a fost stabilit în anexa 1 legii la 2.571.040 lei ROL începând cu data de 1 octombrie 2005.
OUG 27/2006 prevede la art.3 alin.1 că "Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență."
La data intrării în vigoare a ordonanței, valoarea de referință sectorială era de 257 RON.
În consecință, pentru perioada în discuție, valoarea de referință sectorială avută în vedere pentru salarizarea magistraților a fost, în mod expres, cuprinsă în legea de salarizare a acestora, legiuitorul ne mai înțelegând să facă trimitere la valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică așa cum a procedat până la 22 07 2003, când a intrat în vigoare Legea 347/2003 de aprobare a Ordonanței de Urgență 177/2002.
Susținerea reclamantei în sensul că prin aceste ordonanțe s-a încălcat ierarhia actelor juridice este nefondată.
Stabilirea unei valorii de referință distincte pentru magistrați nu s-a realizat prin o ordonanță emisă de guvern ci ea a fost realizată prin lege (Legea 347/2003). Dimpotrivă stabilirea valorii de referință sectorială pentru magistrați ( la acea dată denumită coeficient de ierarhizare) prin raportare la valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică s-a realizat printru act normativ emis de executiv, respectiv OUG134/1999.
"Art. 1 - (1) Începând cu luna septembrie 1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar."
De asemenea nu sunt fondate nici susținerile reclamantei referitoare la faptul că prin modul de stabilire a valorii de referință sectorială i-au fost încălcate drepturile câștigate prin stabilirea unei valori de referință sectorială într-un cuantum mai mic decât cel de care beneficiau la data modificării legii. La momentul la care prin lege valoarea de referință pentru magistrați a fost stabilită distinct de cea prevăzută în lege pentru funcțiile de demnitate publică cuantumul acesteia s-a menținut același (1.833.754 ROL înainte și după intrarea în vigoare a Legii 347/2003) în consecință " dreptul câștigat " nu a fost afectat.
Faptul că, ulterior acestui moment, evoluția valorii de referință sectorială pentru magistrați a fost diferită față de cea pentru funcțiile de demnitate publică nu semnifică o atingere adusă drepturilor magistraților în sensul încălcării "dreptului câștigat". O astfel de problemă s-ar putea eventual ridica dacă s-ar considera că "dreptul câștigat" îl reprezintă dreptul de stabilire a valorii de referință sectorială prin raportare la funcțiile de demnitate publică și atunci pretinsa încălcare s-a produs prin voința legiuitorului la adoptarea Legii 347/2003 când a fost eliminată raportarea la funcțiile de demnitate publică.
De altfel în motivare reclamanta susține că salarizarea este un element ce trebuie avut în vedere la analizarea noțiunii de echilibru al puterilor în stat și concluzionează că în acest context evoluția valorii de referință sectorială pentru magistrați nu putea, în mod constituțional, să fie alta decât cea pentru funcțiile de demnitate publică și că legiuitorul neprocedând în această manieră a instituit o formă de discriminare.
Referitor la discriminarea reclamată, Curtea constată că, în mod constant, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudență, că prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite în raport cu natura deosebită a raporturilor reglementate.
În speță este indubitabil că atribuțiile funcțiilor de demnitate publică sunt diferite de cele ale magistraților și că natura raporturilor juridice supuse reglementărilor nu este aceeași astfel că nu poate fi vorba despre un tratament inegal în situații egale.
În ceea ce privește echilibrul puterilor în stat privit prin componenta sa salarială acesta nu poate fi cenzurat de către instanța de judecată prin extinderea dispozițiilor unei legi înafara sferei sale de reglementare.
De altfel în acest sens, s-a pronunțat și Curtea Constituțională care prin Decizia nr. 821/2008 a statuat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Față de cele ce preced, în temeiul art.312 Cod procedură civilă Curtea va admite recursurile de față, va modifica în parte sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă și va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B, Curtea de APEL ALBA IULIA și Tribunalul Hunedoara împotriva sentinței civile nr.1046/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar -.
Modifică în parte sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta împotriva pârâților Ministerul Justiției și Libertăților B, Tribunalul Hunedoara și Curtea de APEL ALBA IULIA.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3.12.2009.
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu - - | JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa - - | JUDECĂTOR 3: Carmen Fiț - - |
Grefier, - - |
Red. CV.
Tehnored. SM.
2ex./18.01.2010.
Jud.fond:,
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Carmen Fiț
