Drepturi salariale (banesti). Decizia 1291/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1291/
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Anca Pârvulescu
JUDECĂTOR 3: Daniel Marius
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților,Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B -, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov, împotriva deciziei civile nr. 23/3 septembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul civil cu același nr.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 22 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 28 octombrie 2009.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 23/2008, Curtea de Apel Brașova respins excepțiile lipsei calității procesual pasive privind pârâții Tribunalul Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis acțiunea formulată de reclamanții, -, -a, -, -, -a, -a, -, -, -a- și -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiție, Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul ales la antul în DGFP B și în consecință i-a obligat pe pârâții 1, 2 și 3 să achite fiecărui reclamant drepturile salariale echivalente sporului de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data 2 februarie 2007 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri, precum și pentru viitor (pentru perioadele în care fiecare reclamant a fost angajat), sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală până la data plății efective.
De asemenea, a obligat Curtea de Apel Brașov să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale fiecărui reclamant și Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plăților.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că Reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Brașov conform mențiunilor din carnetele de muncă (filele 5-127 dosar Tribunalul Brașov ).
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a Tribunalului Brașov curtea reține că este neîntemeiată întrucât prin acțiunea dedusă judecății nu s-a solicitat obligarea acestei pârâte la plata unor drepturi bănești pentru perioade în care reclamanții nu au fost angajații acestei instituții.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor trebuie menționat faptul că prin acțiune s-a solicitat doar obligarea acestuia la virarea fondurilor necesare efectuării plăților, astfel încât este lipsită de relevanță apărarea potrivit căreia între reclamanți și prezenta recurentă nu sunt raporturi de muncă, iar conform atribuțiilor stabilite prin lege, acesta are numai abilitatea de a face propuneri pentru formarea bugetului de stat. Tocmai în temeiul acestei atribuții această instituție are obligația de a vira fondurile necesare efectuării plăților, fonduri, pe care urmează să le aibă în vedere cu ocazia elaborării proiectelor de buget, sau în cadrul rectificărilor bugetare. Pentru aceste considerente instanța apreciază că excepția nu este întemeiată și în consecință o va respinge.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța apreciază că pretențiile solicitate prin acțiune sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Pentru perioada anterioară datei de 2.02.2002 reclamanții dețin titluri executorii în baza sentinței civil nr.1336/M/2007 a Tribunalului Brașov astfel încât prin acțiune se solicită doar drepturi ulterioare acestei date.
Prin dispozițiile deciziei nr.21, pronunțată de ÎCCJ în cadrul recursului în interesul legii la data de 10.03.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin legea 334/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 329 al 3 teza finală din Codul d e Procedură Civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul unui recurs în interesul legii "este obligatorie pentru instanțe". Or, problema de drept ce stă la baza pretențiilor din acțiune a fost dezlegată în sensul celor arătate mai sus prin decizia nr.21/2008 a, astfel încât acțiunea a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de pârâții Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor B prin DGFP și Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta Curtea de Apel Brașov, sentința este criticată pentru faptul că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres prin art. 42 din OG 83/2000 și prin acest lucru nu s-a dorit diminuarea salariului magistraților ci modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești.
Raportat la dispozițiile acestui text de lege, aprobată prin Legea nr. 247/2007, coroborate cu dispozițiile deciziei nr. 21 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 5/2008, se consideră că sporul de 50% se poate acorda numai până la intrarea în vigoare a acestei legi și nu și pentru viitor.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Tribunalul Brașov, se invocă, pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive a acestuia pe perioada în care reclamanții nu au avut calitatea de personal auxiliar la instanțele din raza de competență a Tribunalului Brașov.
Pe fond, sentința este criticată pentru faptul că în mod greșit a fost angajată răspunderea sa, întrucât nu se poate reține nici o formă de culpei sale pentru că nu avea obligația de a aproba și aloca fonduri de natura celor solicitate de reclamantă.
Instituirea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică este numai o problemă de legiferare.
În speță, reclamanții solicită ca prin abrogarea OG nr. 83/2000, probată prin Legea nr. 334/2001, de OUG nr. 27/2006, să se repună în vigoare dispozițiile Legii nr. 50/1996, fapt interzis categoric de normele imperative privind tehnica de elaborare a acestora.
În ceea ce privește plata sumelor solicitate cu aplicarea indicelui de inflație, se consideră că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1088 Cod civil.
Referitor la recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin ant legal Direcția Generală a Finanțelor Publice B, sentința este criticată pentru faptul că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, față de atribuțiile pe care le are, de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget.
Se mai arată în continuarea motivelor de recurs că acest recurent nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale ale angajaților altor ordonatori de credite.
În ceea ce privește fondul cauzei, hotărârea este criticată pentru netemeinicia considerentelor ce le cuprinde.
În ceea ce privește salarizarea personalului auxiliar de specialitate a instanțelor judecătorești, dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 referitoare la acordarea unui spor de 50%, au fost abrogate prin OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001. Forța juridică a acestei din urmă ordonanțe este egală cu cea a unei legi organice, în speță Legea nr. 50/1996, și de ci, abrogarea este valabilă și legală.
În ceea ce privește petitul 2, neaplicarea dobânzii legale și a indicelui de inflație se datorează și faptului că, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. 2 din Legea nr. 500/2002 - privind finanțele publice "nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială".
Mai mult, se apreciază că aplicarea dobânzii legale și actualizarea conform indicelui de inflație apare ca un mijloc de constrângere, ând pentru debitor o amenințare spre a-l determina să-și execute obligația asumată.
Ministerul Justiției și Libertăților critică sentința pentru faptul că instanța de fond nu a avut în seamă dispozițiile art. 1088 Cod civil, care statuează că la obligațiile ce au ca obiect o sumă oarecare daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț. Prin urmare, intimații creditori ai unei obligații având drept obiect o sumă de bani, ar fi putut pretinde drept echivalent al prejudiciului încercat prin întârziere la executare doar dobânda stabilită de lege, aceasta fiind datorată numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată.
Recursurile formulate sunt fondate, în parte, pentru următoarele considerente:
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a Tribunalului Brașov, motivată pe faptul că reclamanții nu au desfășurat activitate la instanțele din raza de competență a Tribunalului Brașov, trebuie subliniat faptul că recurenta avea obligația să precizeze și să dovedească în același timp, perioadele exacte, în care a avut sau nu, raporturi de muncă, reclamanții cu alte judecătorii din țară. Verificând sentința de fond se constată că prima instanță a avut în vedere doar perioada în care reclamații au fost încadrați ca grefieri la Judecătoria Brașov, pretențiile fiind corect admite.
Comparând mențiunile din carnetul de muncă cu perioada pentru care au fost admise pretențiile reclamanților, se constată că sentința este corectă.
Pretențiile reclamanților au fost soluționate corect, respectându-se și dispozițiile Decretului-lege 167/1958 instanța de fond respingând ca prescrise pretențiile pentru perioada 1.11.2000-11.11.2004.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, referitor la critica privind excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, trebuie menționat faptul că din dispozitivul sentinței de fond, rezultă că acest recurent a fost obligat numai să vireze fondurile necesare efectuării plăților, astfel încât este lipsită de relevanță apărarea potrivit căreia între reclamantă și prezenta recurentă nu sunt raporturi de muncă, iar conform atribuțiilor stabilite prin lege, acesta are numai abilitatea de a face propuneri pentru formarea bugetului de stat. Tocmai în temeiul acestei atribuții, instanța de fond a procedat la obligarea de a vira fondurile necesare efectuării plăților, fonduri, pe care urmează să le aibă în vedere cu ocazia elaborării proiectelor de buget, sau în cadrul rectificărilor bugetare. Pentru aceste considerente instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins.
În ceea ce privește restul criticilor din toate recursurile, care vizează fondul cauzei, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, astfel că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, iar prima instanță în mod corecta a admis acțiunea.
Potrivit dispozițiilor deciziei nr. 21, pronunțată de ÎCCJ în data de 10.03.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin legea 334/2001.
În conformitate cu disp. art. 329 al 4 teza finală, conform cu care dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, ținând cont și de momentul în care s-a pronunțat această decizie de recurs în interesul legii, respectiv în cursul soluționării recursului, înainte de încheierea dezbaterilor soluția ÎCCJ fiind obligatorie, se va aprecia, că în mod corect pretențiile reclamantei au fost admise, astfel că restul criticilor din recursuri sunt nefondate, urmând în consecință să fie respinse.
Criticile cu privire la acordarea simultană atât a actualizărilor cât și a dobânzii legale pentru același debit, nu pot fi primite.
Practica și doctrina au permis cumulul de dobânzi legale cu despăgubirile.
Se susține că în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art.1088 alin.1 Cod civil, cealaltă art.998 Cod civil.
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatorii și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanțeidatorată inflației, după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
În ceea ce privește critica referitoare la data de la care curge dobânda, instanța constată că în materia obligațiilor extracontractuale cum este cazul în speță părțile neavând un contract de muncă încheiat, punerea în întârziere realizată prin cererea de chemare în judecată nu este imperativă astfel că această dobândă curge de drept ( și - Teoria generală a obligațiilor).
Pentru toate aceste considerente, cu opinie majoritară, curtea va respinge recursurile formulate și va menține sentința atacată.
În ceea ce o privește pe reclamanta -a, pretențiile formulate prin acțiunea civilă, de acordare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul brut lunar din perioada 2 februarie 2007 și pentru viitor, sunt nefondate.
Intimata reclamantă a avut calitatea de personal auxiliar de specialitate pe o perioadă determinată în cadrul Judecătoriei Brașov, în perioada 1.09.2005 - 1. 06. 2006, conform mențiunilor din carnetul de muncă (filele 116-117). În raport cu perioada de referință menționată față de care solicită drepturile salariale, se constată că reclamanta nu mai avea calitatea de angajat în cadrul Judecătoriei Brașov, contractul de muncă încetând la dată anterioară. Ca urmare, pretențiile acesteia sunt neîntemeiate și nelegale, motiv pentru care vor fi respinse.
Față de considerentele arătate în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, recursurile vor fi admise în parte, iar sentința civilă recurată modificată în parte în sensul menționat în dispozitivul prezentei decizii.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursurile declarate de recurenții pârâți Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov, Ministerul Justiției și Libertăților, și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin împotriva sentinței civile nr. 23/3.09.2008 a Curții de Apel Brașov, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta -a- în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin
celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. CJ - 13.11.09
Dact. GG - 23.11.09
21 ex.
Red. fond -
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Anca Pârvulescu, Daniel Marius
