Drepturi salariale (banesti). Decizia 1329/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1329
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Ioana Bodri
Grefier - -
***************
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 1476 din 13 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, C, și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI intimatul pârât CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurenții pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, intimații PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI, C, și intimatul pârât CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal și s-a solicitat de către recurenții pârâți, în temeiul art. 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă, după care;
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin încheierea de ședință din data de 27 iunie 2008 instanța a dispus scoaterea cauzei de pe rol și o înaint-o Curții de Apel Craiova având în vedere dispozițiile art.II pct.(2) din OG 75/11.06.2008.
La data de 09.07.2008 cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale C sub nr-, iar prin decizia nr. 11 din data de 11 septembrie 2008 acțiunea formulată de reclamanți a fost admisă.
Împotriva acestei decizii pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și DGFP M pentru Ministerul Economiei și Finanțelor au formulat recurs, iar cauza a fost înregistrată la data de 19.12.2008 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Înalta Curte de Casație și Justiție Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, având în vedere prevederile deciziei Curții Constituționale nr. 104 din data de 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73/6.II.2009, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.I și II din OUG 75/2008 ridicată, din oficiu, de către -Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, a trimis spre soluționare Curții de Apel Craiova.
La data de 01.04.2009 cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova Secția a II a Civilă și pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub același număr, iar prin Decizia nr.4549/01.07.2009 au fost admise recursurile declarate de pârâți, casează sentința civilă nr.11/11.09.2008 și trimite cauza spre rejudecare în fond, Tribunalului Mehedinți.
La data de 16.09.2009 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
La termenul din data de 23 octombrie 2009 s-a introdus în cauză Ministerul Finanțelor Publice în calitate de chemat în garanție.
Pentru termenul din data de 30.10.2009, (instanța de fond )- Tribunalul Mehedinți pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinția depus la dosar adresa nr. 4738/II/3 din data de 30.10.2009 prin care a răspuns relațiilor solicitate de instanță privind încadrarea și funcția reclamanților.
Prin sentința nr.1476 din 13 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, C, împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI.
S-a respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 septembrie 2004 - 31 martie 2005.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantelor, și C sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază brut lunar pentru perioada 1.04.2005 - la zi, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
S-a dispus obligarea pârâților să plătească reclamantelor același spor și pentru viitor.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților și același spor pe perioada 15.11.2007 la zi și respectiv, 15.01.2008 la zi, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
S-a dispus obligarea pârâților să plătească reclamanților același spor și pentru viitor.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei același spor pe perioada 1.04.2005 - 30.04.2009, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți să facă cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
S-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și s-a dispus obligarea chematului în garanție să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi bănești.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanții își desfășoară activitatea ca grefieri, reclamanta grefier la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr.Tr.S începând cu data de 17.01.1994, reclamanta grefier la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr. Tr.S începând cu data de 09.02.1998, reclamantul grefier la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr.Tr.S începând cu data de 15.11.2007, reclamanta telefonistă de la 05.09.1994 până la 15.01.2008 iar de la 15.01.2008-prezent grefier arhivar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr.Tr.S, reclamanta C grefier la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr.Tr.S începând cu data de 05.09.1994,reclamanta grefier la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr.Tr.S începând cu data de 01.07.1993 până la 01.05.2009 când a ieșit la pensie, conform adeverinței nr. 4738/II/3 din data de 30.10.2009 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, iar prin cererea de chemare în judecată au solicitat calcularea și plata drepturilor reprezentând sporul de confidențialitate în cuantum de 15%, începând cu septembrie 2004 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, precum și pe viitor, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii drepturilor până la data executării judecătorești și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă..
Reclamanții au invocat o faptă discriminatorie, ca urmare a situației existenței mai multor acte normative prin care se acordă sporul de confidențialitate unor categorii profesionale care au acces la un anumit gen de informații, reclamanții susținând că deși în calitate de grefieri și grefieri arhivari, prin activitatea desfășurată au acces la informații confidențiale, fiind obligați, conform art.78 din Lega 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor, să păstreze secretul profesional, nu primesc sporul de confidențialitate.
În scopul asigurării eficiente a confidențialității informațiilor clasificate, au fost emise mai multe acte normative menite să confere categoriilor de personal ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la aceste informații.
Astfel, prin Legea 444/2006, pentru aprobarea OG nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, art.3 s-a prevăzut ca, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază.
Prin dispozițiile art.15 alin.1 din OG nr. 6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici, s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute de Legea 444/2006, ci și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ.
De asemenea, prin dispozițiile art.20 alin.3 din Legea 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, modificată prin Legea 405/2006, sporul de confidențialitate de până la 15% s-a acordat și membrilor Plenului, precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național Pentru Combaterea Spălării Banilor.
Mai mult, prin OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prevede în art.30 alin.3, acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% personalului din cadrul aparatului Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării.
Conform dispozițiilor legale prevăzute de actele normative invocate, instanța reține că, debitorii obligației de confidențialitate au fost recunoscuți, ca și creditorii dreptului corelativ la sporul de confidențialitate, unitățile bugetare fiind debitori ai obligației sinalagmatice de plată a acestui spor salarial.
În calitate de grefieri, conform art.78 din Lega 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor, reclamanții sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul unde își desfășoară activitatea.
Astfel, instituind obligația profesională de confidențialitate în sarcina reclamanților, legiuitorul a instituit implicit și obligația corelativă de plată a acesteia, lacunar fiind doar aspectul privind cuantumul procentual al acestui drept salarial, în caz contrar ar fi încălcate principiile constituționale privind nediscriminarea, dreptul la plata egală pentru munca egală, dreptul la salariu pentru munca prestată, respectiv art.16 alin.1 și art.41 alin.2 din Constituția României, art.5, art.6 și art.154 din Codul Muncii.
În concluzie, s-a reținut că, obligația de confidențialitate este recunoscută de lege tuturor categoriilor de personal care prestează activități, în baza unui raport de muncă, indiferent de felul raportului și al funcției deținute.
Reclamanții, deși își execută obligația de confidențialitate în calitatea lor de grefieri, ca și personalul din unitățile bugetare pentru care s-a prevăzut expres acordarea sporului de confidențialitate, nu li se recunoaște acest spor, fiind astfel în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest spor și pentru celelalte categorii socio-profesionale, ținute de respectarea obligației de confidențialitate.
Doctrina juridică și practica judiciară au statuat în mod constant și unanim că, existența discriminării în materie de muncă, apare ori de câte ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale care întruneau elementul generator al sporului sau adaosului respectiv.
Potrivit dispozițiilor art.2 alin.1 din OG 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Ori, în speță, criteriul după care s-a făcut distincția în acordarea acestui spor este categoria socio-profesională, criteriu prevăzut de art.2 alin.1 din OG 137/2000, motiv pentru care instanța apreciază că reclamanții sunt discriminați în sensul art.2 alin.1-3 și art.6 din OG 137/2000, deoarece sporul de confidențialitate le-a fost refuzat nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestuia - obligația legală de confidențialitate, ci sub pretextul că aparțin unei alte categorii socio-profesionale, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu.
Instanța a respins acțiunea reclamanților față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestui organ central al administrației de stat, întrucât nu există raporturi juridice între reclamanți și această instituție, iar potrivit OG nr.22/2002, ordonatorii principali de credite au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, să solicite rectificarea creditelor bugetare și să vireze creditele bugetare în condițiile legii, pentru asigurarea sumelor necesare efectuării plăților ce rezultă din titlurile executorii.
De asemenea, acțiunea a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive și față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării având în vedere că, potrivit OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul țării, să constate și să sancționeze aceste fapte; este autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar și totodată garant al respectării și aplicării principiului nediscriminării. nu are competență materială de a se pronunța cu privire la sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a, instanța a admis-o pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 19 din Legea 500/2002-privind finanțele publice - prevede că, MFP coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Deci, rolul MFP este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Instanța a apreciat că, cererea formulată de reclamanți privind obligarea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare referitoare la sporul de confidențialitate, în carnetul de muncă este fondată, urmând a fi admisă, având în vedere că, potrivit prevederilor Decretului nr. 92/1976, carnetul de muncă este principalul document prin care se face dovada vechimii în muncă, a veniturilor și în consecință stă la baza stabilirii drepturilor de asigurări sociale.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată, instanța admis-o pentru perioada 01 septembrie 2004 - 31 martie 2005, întrucât dispozițiile art.1 alin.1 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă, coroborate cu dispozițiile art.3 alin.1 din același act normativ, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în termen de 3 ani.
Față de aceste considerente, instanța urmează a admis în parte acțiunea, obligând pârâții la plata sporului de confidențialitate de 15% din salariul de bază brut lunar, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective, începând cu 01.04.2005-la zi pentru reclamantele, și C, cu data de 15.11.2007 la zi și respectiv 15.01.2008 la zi pentru reclamanții și, cu data de 01.04.2005-30.04.2009 pentru reclamanta, precum și obligarea pârâților la plata acestui spor către reclamanți și pe viitor, pe perioada derulării raporturilor de muncă.
De asemenea instanța a obligat pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți să facă cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților și chematul în garanție să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi bănești.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiovaa arătat că soluția pronunțată s-a dat cu încălcarea competenței materiale a altei instanțe și anume a Secției de contencios Administrativ și Fiscal a Curții de Apel București, soluția pronunțată s-a dat cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești față de neprevederea în actul normativ de salarizare al personalului auxiliar, instituirea de norme juridice nediscriminatorii și aplicarea dispozițiilor prevăzute în aceste acte normative și în cazul lor.
Soluția pronunțată este criticabilă și sub aspectul interpretării greșite a actului juridic dedus judecății și de faptul că instanța a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, soluția criticată este lipsită de temei legal, Tribunalul interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, obligând în mod greșit la operarea mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor câștigate prin sentință în carnetele de muncă.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă ÎCCJ a arătat că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata pe viitor a drepturilor salariale solicitate, adăugând la Legea specială de salarizare a magistraților, deoarece4 numai legiuitorul poate stabili acordarea unor drepturi.
Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ÎCCJ, ca instituție bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
S-a mai solicitat respingerea cererii privind obligarea pârâților la operarea mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor câștigate prin sentința recurată, întrucât singura categorie de drepturi bănești ce se poate transcrie în carnetele de muncă, este retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Direcția Generală a Finanțelor Publice M pentru Ministerul Finanțelor Publice a arătat în motivele de recurs, că hotărârea cuprinde o motivare străină de natura pricinii, susținându-se că Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare.
Sentința civilă este lipsită de temei legal, motivarea instanței de fond privind admiterea cererii de chemare în garanție este străină de natura pricinii, câtă vreme s-a admis obligarea Ministerului Finanțelor Publice " să vireze pârâtului Ministrul Public, Parchetul de pe lângă ÎCCJ, fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale pretinse de reclamanți".
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispoz. art.3041pr,civilă, Curtea a reținut următoarele:
Obligația de confidențialitate constituie o noțiune juridică și legislativă largă, atotcuprinzătoare, care este recunoscută de lege tuturor celor care prestează activități, în temeiul unui raport de muncă, indiferent de felul raportului de muncă al funcției deținute.
Însă, este de remarcat că reclamanții, deși își execută obligația de confidențialitate în calitatea lor de personal auxiliar fiind debitori ai acestei obligații în mod similar cu restul personalului din unitățile bugetare, totuși pentru îndeplinirea acestei obligații speciale și specifice, nu i recunoaște sporul salarial de confidențialitate, așa cum este recunoscut în cazul restului personalului din sistemul bugetar.
În concluzie, prin neacordarea sporului de confidențialitate, reclamanții sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest în spor salarial și pentru celelalte categorii socio-profesionale ținute de respectarea obligației de confidențialitate.
De altfel, doctrina juridică și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant existența discriminării în materie de muncă, ori de câte ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale ( deci, indiferent de funcție) care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific.
Potrivit art.2 pct. (1) din declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art. 29 pct. 2, în exercițiul drepturilor și libertăților, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării recunoașterii respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
Art.2 pct.2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei prevede ca diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație, nu sunt considerate discriminatorii, dar în speță neacordarea sporului de confidențialitate nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece restul personalului bugetar nu primește sporul de confidențialitate pentru calificările cerute de ocupația acestora, ci doar pentru că sunt debitori ai obligației de confidențialitate, la fel ca și reclamantul.
Astfel, având în vedere atribuțiile prevăzute în statut, codul deontologic și regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești pentru personalul auxiliar ce funcționează în instanțele românești, rezultă în mod clar și indubitabil ca acestei categorii profesionale îi sunt aplicabile interdicțiile vizând respectarea confidențialității lucrărilor, fără a i se acorda, în contrapondere, sporul de confidențialitate raportat la gestionarea informațiilor prelucrate în cadrul funcției exercitate, fiind privați astfel de un bun în înțelesul art. 1 din Protocolul adițional nr.12, prin discriminarea existentă între diferitele categorii socio-profesionale ce uzitează date cu caracter confidențial sau " secrete profesionale".
În conformitate cu prevederile art.14 din Convenția Europeană Drepturilor Omului, purtând titlul " Interzicerea discriminării", "exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație", acesta fiind principiul egalității tuturor în fața legii, " lista cuprinsă în art. 14 nefiind limitativă", dreptul la nediscriminare " protejând persoanele fizice și persoanele juridice aflate în situații asemănătoare, împotriva aplicării unui tratament diferit.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului la care România a aderat, trebuie respectată cu prioritate față de dreptul intern, în caz contrar instituindu-se răspunderea pentru neexecutarea obligațiilor pe care și le-a asumat Statul Român.
Conform art.16, " Egalitatea în drepturi ", din Constituția României, potrivit cu care: " cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", trebuia ca și magistrații să beneficieze de sporul de confidențialitate de 15%, atâta timp cât sunt obligați să păstreze secretul confidențialității ca și alte categorii de persoane, dar fără a beneficia ca și acestea de sporul menționat.
Art.20 din Constituția României prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Curtea reține că acordarea acestui spor de confidențialitate doar pentru anumite categorii de personal ținute de obligația de confidențialitate s-a realizat fără arătarea scopului urmărit și a rațiunii legii, conducând la crearea unui tratament diferențiat ce nu poate fi expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie justificat rațional, cu respectarea principiului egalității cetățenilor.
Nu orice diferență de tratament semnifică discriminare, iar pentru a putea fi reținut tratamentul diferențiat, injust, este necesar să se stabilească că persoane aflate în situație asemănătoare sau comparabile în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Situația personalului auxiliar este comparabilă cu cea a celorlalte categorii de personal, față de care a fost prevăzut sporul de confidențialitate, întrucât și pentru aceștia există obligația de a nu divulga date și informații de care au avut cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Nici o discriminare nu poate fi acceptată prin faptul că magistrații sunt retribuiți printr-o lege specială, o asemenea excludere a acestora realizându-se fără justificarea unui interes public și necesar.
Conform Directivei 2000/EC/78 - legislație comunitară în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații similare.
În speță, reclamanților le-a fost impusă prin lege o obligație profesională imperativă specială și specifică, de confidențialitate, care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă.
Prin însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de reclamanți implică administrarea sau cel puțin contactul cu informații confidențiale - unele chiar clasificate sau secrete de serviciu - constând de exemplu, în date privind arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, date cu caracter personal ale justițiabililor, secretul bancar, secretul economic.
În acest sens s-a pronunțat și ÎCCJ care, prin decizia nr. 46 pronunțată la data de 15 dec. 2008, admis recursul în interesul legii, și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispoz. art. 99 al. 1 lit. d din legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată cu modificările și completările ulterioare,raportat la art. 16 al. 1, 2 din Codul deontologic al magistraților și art. 78 al. 1 din legea 567/2004, privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al Parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată raportat la art. 9 din Codul deontologic, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Dezlegarea dată problemelor de drept de ÎCCJ prin pronunțarea deciziilor în interesul legii este obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispoz. art. 329 alin. 3 pr.civilă.
Nu este fondată critica invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova cu privire la necompetența materială a instanței, întrucât dreptul solicitat der eclamanți, și anume sporul de 15% de confidențialitate reprezintă un drept salarial solicitat în baza raportului juridic de muncă dintre reclamanți și pârâți.
Potrivit art.284, judecarea conflictelor dem uncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă, iar dispoz. art.2 al. 1 lit. c pr.civilă, tribunalul judecă în primă instanță conflictele dem uncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.
Nu este întemeiată nici critica referitoare la faptul că, soluția pronunțată de Tribunal s-a dat cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești întrucât prima instanță a admis în parte acțiunea, obligând pârâții la plata către reclamanți a drepturilor salariale reprezentând sporul de confidențialitate pe considerentul că atâta timp cât există obligația de confidențialitate, reclamanții sunt afectați de tratamentul mai puțin favorabil și discriminatoriu în condițiile în care acesteia nu i se acordă dreptul ce însoțește obligația principală.
Curtea reține că a fost constată existența unei discriminări în conformitate cu dispozițiile Directivei Consiliului Europei 2000/78/CE/21.11.2000 pentru crearea unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, interzicând orice fel de discriminare inclusiv în materia salarizării.
Nefondată este și critica referitoare la faptul că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, întrucât actualizarea sumelor își are izvorul în principiul reparării integrale a prejudiciului sub aspectul factorului obiectiv, cauzat de procesul de devalorizare a monedei naționale, proces exterior raporturilor dintre părți și independent de existența sau inexistența unei culpe.
Obligarea debitorului la plata sumei reactualizate la data plății este de natură să evite o scădere a valorii monedei ca urmare a întârzierii la plată și a acțiunii factorilor de devalorizare, și nu înlătură acordarea și a dobânzii legale.
Sunt neîntemeiate criticile invocate de recurenții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Ministerul Public, Parchetul de pe lângă ÎCCJ cu privire la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamanților, întrucât carnetul de muncă rămâne, cel puțin până la 01 ianuarie 2011, principalul document prin care se face dovada vechimii în muncă, veniturilor și în consecință stă la baza stabilirii drepturilor de asigurări sociale.
Potrivit art.1 și 2 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, înscrierile care se pot face în acesta sunt următoarele; înscrieri cu privire la vechimea în muncă, înscrieri cu privire la vechimea neîntreruptă în muncă, înscrieri cu privire la vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, înscrieri cu privire la vechimea în funcție, meserie sau specialitate, înscrieri cu privire la timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite, înscrieri cu privire la retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta, mențiuni privind starea civilă, mențiuni privind pregătirea școlară și pregătirea profesională a titularului, mențiuni cu privire la recompensele primite,orice alte mențiuni care, potrivit dispozițiilor legale, se menționează în carnetul de muncă.
Este întemeiată critica cu privire la faptul că instanța de fond a dispus la plata și pe viitor a drepturilor salariale solicitate, întrucât la data de 12.11.2009 a intrat în vigoare Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
La art. 4 alin. (1) din anexa VI din lege, anexă cuprinde reglementări specifice personalului din sistemul justiției, se prevede " Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție de la curțile de apel, tribunale specializate și judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, potrivit Legii 303/2004, republicată, cu modificările completările ulterioare, magistrații asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, asistenții judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică și personalul care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice și al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofițerii și agenții de poliție judiciară, precum și specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și personalul de probațiune beneficiază de următoarele sporuri:
a) pentru risc și suprasolicitare neuropsihică 25% din salariul de bază, respectiv indemnizația de încadrare brută lunară;
b) de confidențialitate 5% din salariul de bază, respectiv indemnizația de încadrare brută lunară.".
De asemenea, potrivit alin. (2) și (3) lit. a din același art. 4 "dispozițiile alin. 1 intră în vigoare la 3 zile de la publicarea prezentei legi din Monitorul Oficial al României, Partea I, sporurile aplicându-se în procentele prevăzute la alin. 1 lit. a și b până la data de 31 decembrie 2009; de la 1 ianuarie 2010, personalul prevăzut la alin. 1, beneficiază, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru păstrarea confidențialității, de următoarele drepturi salariale: a) un adaos de 25% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, respectiv, de 10% pentru păstrarea confidențialității.
Prin urmare, începând cu data de 12 noiembrie 2009, data intrării în vigoare de Legii salarizării unitare, personalul din justiție beneficiază de un spor de risc în cuantum de 25%.
De la 1 ianuarie 2010 legea prevede și un adaos de 25 % pentru spor de risc, spor ce va fi inclus în indemnizația de încadrare brută lunară.
În ceea ce privește recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 19 din Legea 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul MEF este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Se apreciază că sunt întrunite cerințele dispoz. art. 60-63 Cod pr.civilă, în scopul asigurării opozabilității hotărârii pronunțate față de Ministerul Finanțelor pentru elaborarea proiectului de rectificare a bugetului Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ICCJ.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea reține că recursul Ministerului Finanțelor Publice nu este întemeiat, astfel că în baza art. 312.pr.civilă îl va respinge și va admite recursurile Parchetului de pe lângă ÎCCJ și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Va modifică sentința în sensul că obligă pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, ȘI PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI să plătească reclamanților, C,
, sporul de 15%, până la data de 12 nov. 2009. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței nr.1476 din 13 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 6925/101/200.
Admite recursurile PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA împotriva aceleiași sentințe.
Modifică sentința în sensul că obligă pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA și PARCHETUL DE PE LÎNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI să plătească reclamanților, C, sporul de 15%, până la data de 12 nov. 2009.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
Tehn./Ex.3/16.03.2010
/ și
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Doina Vișan, Ioana Bodri
