Drepturi salariale (banesti). Decizia 1341/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1341
Ședința publică de la 25 2009
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 și CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în-, jud.G împotriva sentinței civile nr.354/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți - reprezentant legal intimați-reclamanți, și intimații-pârâți TRIBUNALUL VRANCEA, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN DGFP V,cauza având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 23.11.2009 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 25.11.2009.
CURTEA:
Asupra recursului privind conflictul de muncă de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr- reclamanții:, și, personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Judecătoriei Panciu, au chemat în judecată civilă pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Vrancea și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentanții legali și au solicitat să li se plătească sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut la art.47 din Legea nr. 50/1996 începând cu 01.07.2007 și în continuare, să se actualizeze sumele restante cu indicele de inflație la data plății efective și să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Au solicitat ca pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să fie obligat să aloce fondurile necesare plății.
Au arătat reclamanții în motivarea cererii că funcționează în cadrul Judecătoriei Panciu ca personal auxiliar și conex și că beneficiază de disp.art.47 din Legea nr. 50/1996 care dispune că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut.
Acest spor nu le-a mai fost acordat considerându-se că art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin OG 83/2000, dar abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă și ale Legii nr.125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanța așa cum s-a stabilit și prin decizia nr. 21/10.03.2009 pronunțată de
Prin întâmpinările formulate pârâții: Tribunalul Vrancea și Ministerul Justiției au solicitat să se respingă acțiunea ca neîntemeiată arătând că art.47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin OG 83/2000, iar Legea nr. 50/1996 a fost abrogată în totalitate prin OG nr. 8/2007.
Ori, ICCJ a avut în vedere, la pronunțare decizie nr. 21/2008 doar OG 83/2000 și nu a analizat și OG 8/2007.
Ministerul Justiției a mai arătat că în prezent salarizarea personalului auxiliar se face în baza legii nr. 567/2004, iar potrivit acestei legi funcțiile de aprod, agent procedural și șofer nu mai fac parte din personalul auxiliar, ci din personalul conex și nici un text de lege nu prevede acordarea sporului de risc acestei categorii de personal.
Ministerul Economiei și Finanțelor a arătat că nu au calitate procesuală pasivă în cauză pentru că reclamanții nu au raporturi de muncă sau de serviciu cu acest minister și nici nu este ordonator de credite pentru personalul din justiție.
In dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar acte.
Prin Sentința Civilă nr. 354/18.05.2009 Tribunalul Vranceaa admis în parte acțiunea și i-a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Vrancea să le plătească reclamanților, fiecăruia corespunzător perioadei lucrate, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu 01.07.2007 până la pronunțare și în continuare.
A dispus actualizarea sumelor restante la data plății și înscrierea mențiunilor legale în carnetele de muncă.
A respins pentru lipsa calității procesuale pasive acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
În motivare instanța reține că reclamanții funcționează în cadrul Judecătoriei Panciu ca personal auxiliar și conex, fiind salarizați în baza OG 8/2007.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți este reglementat la art.47 din Legea nr. 50/1996, iar prin decizia nr. 21/10.03.2008, admițând recursul în interesul legii ICCJ a stabilit că magistrații și personalul auxiliar din cadrul instanțelor beneficiază în continuare de acest spor.
Potrivit art.329 pct.3 Cod proc.civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul recursului în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe.
Reclamanții li s-a acordat acest spor prin sentința 88/3.02.2009, irevocabilă, dar instanța s-a pronunțat potrivit cererii din acea cauză, dar până la 01.07.2007.
Urmează ca acest spor să se acorde de la această dată în continuare, iar sumele să fie actualizate cu rata inflației și să fie făcute mențiunile în carnetele de muncă.
Nu poate fi primită apărarea pârâtului Ministerul Justiției în sensul că acest spor nu se cuvine și personalului conex pentru că în 1996 când a fost acordat personalul auxiliar nu era împărțit în personal auxiliar de specialitate și personal conex, rezultând că legiuitorul a avut în intenție întreaga categorie a personalului auxiliar.
Instanța mai reține că potrivit art.90 ind.1) din legea nr.567/2004 prevederile prezentei legi se aplică și personalului conex (cu excepțiile indicate în text, dar care nu privesc acest spor). De asemenea, funcțiile ocupate de personalul conex se regăsesc în anexa I din HG 8/2007, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, astfel că toți reclamanții sunt îndreptățiți la sporul de 50%.
Nu este întemeiată acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor pentru că reclamanții nu au raporturi de muncă cu acest pârât, iar un ordonator principal de credite nu poate utiliza fondurile pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
De asemenea, pârâtul nu are atribuții în stabilirea bugetului de stat, astfel că nu au calitate procesuală pasivă în cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Curtea de Apel Galați și Ministerul Justiției și Libertăților, criticând în esență următoarele:
Decizia nr. 21 din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu mai poate fi aplicată întrucât prin Decizia nr. 838/27.05.2009 Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament, Guvern și instanțele judecătorești, reținând că doar Parlamentul și Guvernul, prin delegare legislativă, au competența de a institui, modifica sau abroga normele juridice cu putere de lege, rolul instanțelor judecătorești fiind de a realiza justiția, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr civilă, întrucât art. 47 din Legea 50/1996 a fost abrogat prin OG 83/2000, iar ulterior legea 50/1996 a fost abrogată în totalitate prin art. 30 din OG 8/2007.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților critică în esență următoarele:
Hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr civilă, întrucât nu s-a avut în vedere că legea 50/1996 a fost abrogată în totalitate prin art. 30 din OG 8/2007. Consideră că nu pot fi acordate drepturi care nu sunt prevăzute prin lege.
De asemenea, a mai arătat că acțiunea personalului conex este vădit neîntemeiată. In prezent salarizarea personalului auxiliar se face în baza legii nr. 567/2004, iar potrivit acestei legi funcțiile de aprod, agent procedural și șofer nu mai fac parte din personalul auxiliar, ci din personalul conex și nici un text de lege nu prevede acordarea sporului de risc acestei categorii de personal.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurenți cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că ambele recursuri sunt parțial fondate pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de fond că sporul de suprasolicitare se cuvine personalului auxiliar al instanțelor în temeiul art. 47 din Legea 50/1996, chiar după apariția OG 8/2007.
Această problema de drept, a fost dezlegată prin Decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată în interesul legii de ICCJ, decizia fiind obligatorie pentru instanțele de judecată, iar în cauză nu mai pot fi făcute alte interpretări cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor legale.
Așa cum se arată în cuprinsul acesteia "nici în prezent (10.03.2008, ulterior apariției OG 8/2007) dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
Este adevărat că prin Decizia nr. 838/27.05.2009 Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, reținând că în exercitarea atribuției prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are obligația de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența constituțională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Dar prin aceeași decizie se reține că sesizarea Curții pentru îndeplinirea atribuției referitoare la soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice, la analiza conduitei părților de către C, sub aspectul îndeplinirii competențelor conform prevederilor constituționale, precum și decizia prin care se stabilește existența unui conflict și modul de soluționare a acestuia nu pot constitui elementele exercitării unei căi de atac, ce ar avea ca scop lipsirea de efecte juridice a unor hotărâri judecătorești. Astfel, asimilarea atribuției prevăzute de art. 146 lit. e) din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Așa fiind, apare ca evident că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul d e procedură civilă.
Ca urmare, deciziile deja pronunțate sunt obligatorii și trebuie respectate, ca orice hotărâre judecătorească, indiferent dacă soluția pare a fi legală sau nu.
Cu toate acestea în mod greșit a apreciat instanța că acest spor se cuvine și reclamanților care fac parte din personalul conex.
Potrivit art. 3 alin. 1 din Legea 567/2004(1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT.
Funcțiile de agent procedural, aprod și șofer sunt conexe funcției de personal auxiliar de specialitate, dar nu se includ în aceasta, ca urmare sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu i se cuvine și personalului conex.
Faptul că în anul 1996 uncțiile de agent procedural și aprod erau incluse în personalul auxiliar de specialitate, este irelevant. Obiectul acțiunii este plata acestui spor pentru perioada ulterioară datei de 01.07.2007, dată la care reclamanta, prin voința legiuitorului, își pierduse calitatea de personal auxiliar de specialitate, fiind inclusă în categoria personalului conex.
În consecință, în baza art. 312 Cod de procedură civilă vor fi admise ambele recursuri, va fi modificată în parte sentința recurată și va fi respinsă acțiunea formulată de reclamanții și.
Referitor la plata acestui spor pentru viitor curtea constată că în mod corect, fiind vorba de un spor permanent și pentru a evita un alt litigiu asemănător, instanța a dispus plata și pentru viitor a acestui spor. Însă plata acestuia este condiționată de continuarea desfășurării raporturilor de muncă și atât timp cât cadrul legal referitor la salarizarea personalului auxiliar de specialitate al instanțelor nu suferă modificări prin voința legiuitorului.
Întrucât la data de 12.11.2009 a intrat în vigoare Legea unică de salarizare nr. 330/2009, aceasta stabilind un alt cuantum al sporului de suprasolicitare neuropsihică, instanța va modifica sentința recurată și va constata că dreptul se cuvine până la această dată.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 și CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în-, jud.G împotriva sentinței civile nr.354/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.354/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în sensul că:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții și.
Sporul de suprasolicitare va fi acordat reclamanților până la modificarea cadrului legal prin Legea 330/2009-12.11.2009.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR
- -
Grefier
-
Red./16.11.2009
Dact./8 ex/21.12.2009
FOND: -
Asis. Jud.-
OPINIE SEPARATĂ
În sensul admiterii recursurilor declarate de pârâți, modificării în parte a sentinței recurate în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii promovate doar de reclamantul și acordării sporului de suprasolicitare celorlalți reclamanți până la modificarea cadrului legal prin Legea 330/2009, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței civile
Am opinat separat asupra soluției pronunțată în cauză pentru următoarele considerente:
În rezolvarea problemei de drept am apreciat că instanța trebuie să se raporteze la modul de formulare a dispozitivului Deciziei nr.21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin acest dispozitiv s-a constatat că inclusiv personalul auxiliar de specialitate are dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar șidupă intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.Deci, interpretarea dată este în sensul că subzistă efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996 și în continuare.
În consecință, instanța trebuie să aibă în vedere, atunci când stabilește ce categorii de personal au dreptul la sporul de stres de 50%, la prevederile Legii nr. 50/1996, în referire la salariații care beneficiau de sporul respectiv.
Astfel, în Anexa nr. 2 la Legea nr. 50/1996, la punctele 24 și 25 din cadrul capitolului A (Coeficienți de multiplicare pentrupersonalul de specialitate auxiliar), sunt inserați inclusivaproziiși agenții procedurali care beneficiau de dispozițiile art. 47 din lege.
Și din considerentele deciziei pronunțate cu ocazia soluționării recursului în interesul legii, rezultă că efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuarepersoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege(.),în condițiile în care sporul în discuție a fost acordat de legiuitor la momentul respectiv, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit modificări pozitive în ceea ce privește condițiile și specificul activității desfășurate.
Concluzia logică este în sensul că Decizia nr. 21/2008 se aplică și acestor categorii de personal, care beneficiaseră de sporul de 50% ca aparținând categoriei personalului auxiliar de specialitate, întrucât în acest sens se poate interpreta dispozitivul deciziei amintite (sintagma "personal auxiliar de specialitate" se raportează la Legea nr. 50/1996 și nu la alte acte normative ulterioare).
A interpreta astfel înseamnă a nega în prezent un drept care, la un moment dat a fost recunoscut chiar de către legiuitor, încălcându-se astfel, prevederile Articolului 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, și pretențiile formulate de reclamanta corespunzătoare funcției îndeplinită de aprod apare ca fiind fondate, în sensul obligării pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, corespunzător perioadei - lucrate, pe perioada 01.07.2007 și până la modificarea cadrului legal instituit prin prevederile Legii nr.330/2009.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
