Drepturi salariale (banesti). Decizia 1347/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze
cu minori și de familie, de
conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.1347/ DOSAR NR-
Ședința publică din 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif judecător
- - - judecător
- - JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin B, TRIBUNALUL BRAȘOV și CURTEA DE APEL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr.1162 din 14 iulie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților. Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 20 octombrie 2009, când părțile au lipsit, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 27 octombrie 2009 și apoi la 3 noiembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față.
Constată că prin sentința civilă nr.1162/M/14.07.2009 TRIBUNALUL BRAȘOVa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocata de Direcția Generala a Finanțelor Publice B, în calitate de reprezentanta legala a Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare.
A admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice.
A obligat pe pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV, Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției să calculeze și să plătească reclamantei diferențele de natură salarială, echivalente cu sporul de risc de 50 % din indemnizația de încadrare bruta lunara începând cu data de 1.10.2007 și în continuare, sume reactualizate conform indicelui de inflație la data plății și cu aplicarea dobânzii legale prevăzute de OG 9/2000, cu excepția perioadelor în care reclamanta avut contractul de muncă suspendat sau întrerupt.
A obligat pe paratul Ministerul Finanțelor Publice să vireze fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natura salariala, reactualizate, menționate anterior.
A obligat pe parata Curtea de APEL BRAȘOV să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei privind acordarea acestor drepturi.
Prima instanță a reținut că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 15 din HG 83/2005, instanțele judecătorești și parchetele sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În conformitate cu art. 28 lit. f) din Legea 500/2002, elaborarea bugetelor se realizează de Guvern prin Ministerul Finanțelor Publice, pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate, ale ordonatorilor principali de credite. Pe baza proiectului de venituri și cheltuieli elaborat de principalul ordonator de credite, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul art. 18 lit. g din Legea 500/2002 analizează aceste propuneri de buget, avizându-le sau respingându-le. Așadar este esențial ca Ministerul Finanțelor Publice să fie parte în proces pentru a avea în vedere pretențiile reclamanților la elaborarea proiectului de buget.
Pentru aceste considerente excepția a fost respinsă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul are calitatea de asistent judiciar în cadrul Tribunalului Brașov, aspect ce rezultă din adeverința depusă la dosar - fila nr. 3.
Aceasta a obținut acest spor până în data de 30.09.2007 prin sentința civilă nr. 446/M/2009 ( 43-45), arătând faptul că este discriminat față de alți asistenți - judiciari, respectiv, colegi ai săi din cadrul Tribunalului Brașov și Tribunalului Gorj, ale căror sentințe civile au rămas irevocabile.
Prin acțiune s-a solicitat plata sporului începând cu data de 1.10.2007 invocând discriminarea față de asistenții judiciari din cadrul A, S M, S, T, A, N, aceștia obținând acest spor pentru viitor sau în continuare prin hotărâri judecătorești irevocabile.
Față de această situație Tribunalul a analizat dacă în cauză există situație de discriminare și dacă această situație poate fi înlăturată prin acordarea de despăgubiri.
Reclamantul face parte din aceiași categorie profesională, respectiv cea a asistenților judiciari, funcționând în cadrul Tribunalului Brașov iar beneficiarii drepturilor funcționează în cadrul tribunalelor amintite anterior.
Faptul că de plata sporului de 50% beneficiază dosar asistenții din cadrul anumitor tribunale iar reclamantul - asistent judiciar din cadrul Tribunalului Brașov nu beneficiază conduce la existența unei discriminări în cadrul aceleiași categorii profesionale, aducându-se astfel atingere principiului pentru muncă egală, plată egală și al egalității în fața legii.
Prin urmare, Tribunalul a constatat și reținut tratamentul diferențiat aplicat unor persoane care efectuează aceiași muncă și se află în situații comparabile, astfel că distincția făcută de legiuitor încalcă drepturile consfințite de normele internaționale - art. 2 din Pactul Internațional privitor la drepturile civile și politice, art. 7 din Declarația Universală a drepturilor omului, art. 14 din Convenția Europeană a drepturilor Omului.
De asemenea încalcă și legislația internă, respectiv prevederile OG137/2000. Conform dispozițiilor nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile legalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a drepturilor la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru munca egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Articolul 2 pct. 1 al acestei ordonanțe arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării a drepturilor prevăzute de lege în domeniul public, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. La pct. 2 din art. 2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre sau care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la punctul 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. Punctul 3 al aceluiași articol prevede că orice comportament activ ori pasiv care prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de altele, atrage răspunderea contravențională sau penală, după caz.
Având în vedere definiția discriminării directe, așa cum este prevăzută în Directiva 2000/EC/43 privind implementarea principiului tratamentului egal între persoane indiferent de rasă sau origine etnică și Directiva 2000/EC/78 privind crearea unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, tratamentul diferențiat este analizat prin prisma unor persoane în situații comparabile și nu în situații similare.
A discrimina înseamnă a diferenția sau a trata diferit două persoane sau situații atunci când nu există nici o distincție relevantă și a trata într-o manieră identică două sau mai multe persoane sau situații care sunt în fapt diferite.
Astfel, raportând definiția discriminării la efectele produse de OG10/2007, Tribunalul a reținut că faptul că numai o parte din asistenții judiciari sunt beneficiari ai sporului de 50% aduce o atingere folosinței drepturilor economice, recunoscute de art. 6 lit. c) din OG137/2000.
Acest fapt contravine și art. 16 alin. 1 din Constituție și art. 26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice potrivit cu care, toate persoanele sunt egale în fața legii și au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egală din partea legii" și de asemenea, legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor ocrotire egală și eficace contra oricărei discriminări".
În situația dată tribunalul a apreciat că reglementările internaționale se aplică cu prioritate oricărei norme interne și că decizia nr. 1325/4.12.2008 pronunțată de Curtea Constituțională nu poate înlătura conținutul unei reglementări internaționale.
De asemenea, față de practica instanțelor judecătorești menționate anterior, constând în hotărârile invocate de reclamantă, o altă soluție decât cea de admitere a cererii de chemare in judecata ar echivala cu acceptarea unor divergențe de jurisprudență (practică contradictorie) ceea ce ar reprezenta o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (cauza Beian împotriva României, nr. 30658/05)
Față de considerentele de fapt mai sus expuse, in conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 1 si 27 din nr.OG 137/2000, instanța a apreciat ca acțiunea reclamantului este justificată, urmând a fi admisă.
Actualizarea prin aplicarea indicelui de inflație se justifica prin necesitatea corelării salariului de care reclamantul ar fi beneficiat la momentul la care acesta era datorat de către angajator si salariul de la momentul la care aceste sume de bani intra efectiv in patrimoniul beneficiarilor,pentru a nu se diminua puterea de cumpărare.
Dobânda legala la suma datorata trebuie acordata pentru acoperirea prejudiciului constând in lipsa de folosință a banilor pe perioada cuprinsa intre momentul la care trebuiau acordate aceste drepturi salariale si momentul plății efective, având în vedere prevederile art. 1082 și art. 1084. civ.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța a admis acțiunea, sens în care a obligat pe pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV, Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției să calculeze și să plătească reclamantului diferențele de natură salarială, echivalente cu sporul de risc de 50 % din indemnizația de încadrare bruta lunara începând cu data de 01.10.2007 și în continuare, sume reactualizate conform indicelui de inflație la data plății și cu aplicarea dobânzii legale prevăzute de OG 9/2000, cu excepția perioadelor în care reclamantul avut contractul de muncă suspendat sau întrerupt.
Totodată, instanța a obligat pârâta Curtea de APEL BRAȘOV ca, în temeiul prevederilor Decretului nr. 92/1976, să efectueze cuvenitele modificări privind sporul de 50% în carnetul de muncă al reclamantului.
Potrivit art. 15 din nr.HG 83/2005, instanțele judecătorești și parchetele sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În conformitate cu art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii anuale bugetare și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Ca urmare, este necesar ca acest minister să pună la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare achitării drepturilor salariale restante.
Față de considerentele de fapt și de drept dezvoltate mai sus, instanța obligat pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să vireze fondurile necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, menționate mai sus.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Recurente au motive de critică similare în sensul că se consideră că dispozițiile privind discriminarea nu sunt aplicabile în cauză nefiind vorba de categorii socio-profesionale identice, invocând și decizii de neconstituționalitate ale art. 1 și 2 din OUG nr. 137/2000 ale Curții Constituționale; consideră că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești sau; invocă neaplicabilitatea dispozițiilor Deciziei nr. 21/2008 a ÎCCJ la categoria asistenților judiciari; invocă autoritatea de lucru judecat; actualizarea sumelor cu rata inflației și dobânda legală.
Recurenta Ministerul Economiei și Finanțelor reiterează excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Examinând cu prioritate excepția invocată de MEF curtea constată că nu este fondată, reținerile primei instanțe cu privire la rolul și atribuțiile acestei pârâte în asigurarea fondurilor necesare sunt în concordanță cu normele legale în materie, motiv pentru care această critică va fi respinsă.
Examinând sentința primei instanțe în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile sunt întemeiate, și în consecință, în baza disp. art. 312 va fi modificată în parte în sensul respingerii acțiunii, pentru următoarele considerente.
Reclamantul are calitatea de asistent judiciar în cadrul Tribunalului Brașov, legislația care reglementează statutul asistenților judiciari înregistrând mai multe modificări în timp.
În ceea ce privește salarizarea acestora, asistenții judiciari nu au beneficiat niciodată de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, introdus prin OG 56/1997, care stipulează clar faptul că acest spor este instituit numai pentru magistrați și executorii judecătorești.
Ulterior, prin legea 104/1999 acest spor și-a extins sfera de aplicabilitate la personalul auxiliar de specialitate.
Raționamentul instanței de fond cu privire la statutul asistenților judiciari care sunt asimilați magistraților prin OUG 177/2002 și prin OG 27/2006, este unul greșit, pentru că analiza trebuia să se facă prin prisma reglementărilor de la momentul instituirii sporului.
Ori prin statutul lor, asistenții judiciari nu intrau în categoria personalului auxiliar de specialitate și nici în categoria magistraților, chiar dacă legea de salarizare a acestora face trimitere la salariul de bază pentru judecătorul stagiar anul I - II. În perioada în care sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost introdus de legiuitor, asistenții judiciari, nu erau asimilați magistraților, ci erau funcționari publici, cărora l-i se aplicau dispozițiile legii de organizare judecătorească. Nu trebuie ignorat faptul că pretențiile în discuție reprezintă un spor, care se adaugă la indemnizația brută lunară, și nu se include în indemnizație, pentru a putea spune că beneficiază și reclamantele de această majorare salarială.
Ca atare nu poate fi reținută existența unei discriminări în sensul art. 1 și 2 din OUG nr. 137/2000 atâta timp cât asistenții judiciari nu fac parte din aceeași categorie socio-profesională cu magistrații și personalul auxiliar de specialitate juridică, pentru care acest spor a fost reglementat.
Deși Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin decizia nr. 21 din 2008, asupra problemei sporului în discuție, din dispozitivul deciziei rezultă că de acesta beneficiază numai "judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate". Ori, asistenții judiciari, nu se regăsesc în nici una din categoriile enumerate limitativ, de Instanța Supremă, astfel încât, în lipsa unui text legal care să prevadă expres acest drept, în mod greșit prima instanța a admis acțiunea reclamantului.
Raportat la motivul de recurs invocat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților purtând asupra autorității de lucru judecat, curtea îl apreciază ca nefondat, obiectul litigiului care a fost dezlegat de TRIBUNALUL BRAȘOV prin sentința civilă nr. 1065/2008 fiind identic celui care constituie analiza prezentului raport, cu distincția că în dosarul anterior, reclamantul a solicitat recunoașterea acestui drept pentru perioada august 2005 - februarie 2007, iar în prezentul litigiu sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică este cerut începând cu data de 01.10.2007 și pentru viitor, lipsind așadar identitatea de obiect care să atragă recunoașterea autorității de lucru judecat.
Față de toate aceste considerente instanța apreciază că sentința pronunțată de prima instanță este nelegală și în consecință va fi modificată în parte respingând acțiunea reclamantelor și păstrând dispozițiile privind modul de soluționare al excepțiilor. De asemenea, curtea nu va mai analiza motivele de recurs care țin de admiterea acțiunii, față de soluția de respingere ce se pronunță ele fiind superfluue.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV și Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.1162/M/14.07.2009 a Tribunalului Brașov.
Admite în parte recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva aceleiași sentințe pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu TRIBUNALUL BRAȘOV, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Mihail
- - - - - -
GREFIER,
Red. /09.12.2009
Dact. /17.12.2009
- 8 exemplare -
Jud. fond -
-
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Dorina Rizea, Mihail
