Drepturi salariale (banesti). Decizia 1359/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1359
Ședința publică din data de 12 iunie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Elena Simona Lazăr
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 1195 din 21 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, -, -, -, și, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P, și intimații-pârâți Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B, sector 5,-, Ministerul Finanțelor Publice B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P cu sediul în P,-, județul P, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova cu sediul în P,-, județul P și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B,--3, cauza fiind venită spre competentă soluționare potrivit deciziei nr.2749 pronunțată la data de 9 martie 2009 de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații reclamanți reprezentați de avocat, intimatul pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI prin consilier juridic, lipsind recurentul pârât Ministerul Publi ca, parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție și intimații pârâți Statul Român, Ministerul Finanțelor B, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, Consiliul Național pentru combaterea Discriminării
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
S-a învederat instanței, că prin serviciul registratură, la data de 2 iunie 2009 s-a depus de către domnul avocat o cerere de intervenție pentru - și -, în calitate de moștenitoare a intimatului reclamant decedat.
S-a mai depus la data de 11.06.2009 concluzii scrise din partea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Avocat solicită admiterea cererii de intervenție formulată de - și -, în calitate de moștenitoare a defunctului, precizând că are delegație de reprezentare și pentru acestea.
Consilier juridic nu se opune introducerii în cauză în calitate de moștenitoare a defunctului, a numitelor - și -.
Curtea dispune introducerea în cauză a numitelor - și - în calitate de moștenitoare a defunctului, luând act că sunt reprezentate de avocat.
Avocat depune la dosar în copie adresa nr.415/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ordinul nr.526/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, certificat eliberat de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosar nr-.
Arată că alte cereri nu mai are de efectuat.
Consilier juridic arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act de această declarație și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, pentru intimații reclamanți, solicită respingerea primului motiv de recurs referitor la competența instanței în soluționarea cauzei, în mod corect pricina fiind soluționată de Tribunalul Prahova.
Solicită admiterea în parte a recursului, admiterea excepției referitoare la lipsa calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, precum și admiterea excepției privind prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2003-27.07.2004 și menținerea restului dispozițiilor sentinței.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pune concluzii de admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Reclamanții, G, -, -, -, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și MEF solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligați pârâții să constate dreptul reclamanților la sporul de 50% calculat la salariul de bază pentru risc și suprasolicitare neuropsihica începând cu anul 2004 și să fie obligați pârâți să plătească acest spor și în continuare, să acorde dobânzile legale și actualizarea sumelor.
In motivarea acțiunii reclamanții au susținut ca prin art. 47 din 50/1996, s-a prevăzut acordarea unui spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la salariul de bază, textul fiind abrogat prin art. 1 pct.42 din OG nr. 83/2000 dar acest act normativ fiind o ordonanță a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 114 din Constituția României fără să aibă în vedere că salariul este un element esențial al raporturilor de muncă al instanțelor judecătorești care trebuie reglementat prin lege organică.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Paf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, întrucât nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care, la rândul lor, sunt astfel de ordonatori (așa cum este Ministerul Public ) si nu repartizează sume de la buget acestora, ele fiind alocate conform destinațiilor bugetare, in conformitate cu legea bugetului de stat.
La rândul său, și pârâtul Parchetul de pe lângă a formulat întâmpinare prin care a invocat atât excepția necompetenței materiale a instanței, apreciind că soluționarea cauzei ar atrage competența judecătoriei, fiind o acțiune in pretenții, care se impune a fi timbrată la valoare, cât și excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01.2003 - iulie 2004, iar pe fond, a solicitat respingerea ca inadmisibilă a acțiunii, deoarece susținerile reclamanților sunt profund eronate și pleacă de la o premisă greșită.
Același pârât a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru ca, în cazul admiterii acțiunii reclamanților, acesta să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Prin sentința civilă nr.1195/21.09.2007 Tribunalul Prahovaa respins ca fiind neîntemeiată excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin întâmpinare, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă a respins excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 01 ianuarie 2003 - iulie 2004. De asemenea a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, ca fiind neîntemeiată.
Tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâtele să achite reclamantei sumele corespunzatoare pentru risc și suprasolicitare începând cu 1.01.2003 și pe viitor, reactualizată în raport cu indicele de inflație.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de s-a reținut a fi întemeiată întrucât in conformitate cu prev. 500/2002 pârâtul nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamantei.
Pe fondul cauze, tribunalul retine că art. 47 din 50/1996 a introdus sporul de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihică avându-se în vedere condițiile deosebite de muncă din acest domeniu de activitate, textul menționat fiind abrogat prin art. l pct.42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea si completarea 50/1996. Cum OG nr. 83/2000 reprezintă un act normativ ordinar, iar domeniul drepturilor de salarizare nu pate fi reglementat decât printr-o lege organică se constată încălcarea disp. art. 107 alin. 3 din Constituția în vigoare la acea dată.
Prin OG nr. 83/2000 rap. la art. 47 s-au încălcat dispozițiile constituționale dar și art. l din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale deoarece măsura adoptată printr-o ordonanță, nu este proporțională cu situația care a determinat-o aducând atingere existenței dreptului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În recursul declarat de MP - Parchetul de pe lângă ICCJ se susține că tribunalul nu a luat în considerare cererea de chemare în garanție a MEF, înlăturând un mijloc de apărare al recurentului.
Se mai arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, în cauză competența revenind Curții de Apel București, conf. art.36 alin.1 din OUG 27/2006.
Se susține și prescripția dreptului la acțiune, ce nu a fost reținută de instanță.
Pe fond se susține că pretențiile formulate nu au nici o bază legală, OUG nr. 27/2006 neprevăzând sporul de risc și suprasolicitare psihică, dispozițiile legale prin care acest spor fusese prevăzut fiind abrogate.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, invocate de cei trei recurenți, curtea va constata următoarele:
În ce privește prescripția dreptului la acțiune, curtea va constata că această excepție a fost greșit soluționată la fond.
Potrivit art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
De asemenea, art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, statuează că dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art. 7 alin.1 din același act normativ prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Ori, în speța de față, prezenta cerere a fost formulată la 27.07.2007, peste termenul de prescripție, de 3 ani pentru perioada 1.01.2003 - 27.07.2004.
În ce privește competența de soluționare a cauzei se constată că și această critică este nefondată, deoarece prezentul litigiu are caracterul unui litigiu de muncă, situație în care competența revine tribunalului în primă instanță. Nu sunt incidente disp. Art.36 din OUG 27/2006 deoarece nu este vorba de modul de stabilire a dreopturilor salariale, ci de solicitarea plății unor drepturi salariale deja stabilite de lege.
Referitor la fondul cauzei, curtea va constata că toate criticile formulate sunt nefondate.
Prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de ICCJ în interesul legii s-a stabilit că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a admis pretențiile reclamantei, aceasta beneficiind de sporul de 50% pe întreaga perioadă stabilită în sentință.
În ce privește cererea de chemare în garanție a MEF, tribunalul a constatat că acest minister nu are calitate procesuală pasivă și a respins, în mod corect cererile în ceea ce îl privește. MEF nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, deoarece între acesta și reclamantă nu există raporturi de muncă.
Față de aceste considerente, curtea văzând disp. art.3041și 312 alin.1 pr.civ. va admite recursul declarat în prezenta cauză și va odifica în parte sentința în sensul că va admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2003-27.07.2004 și va respinge acțiunea pentru această perioadă ca prescrisă.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 1195 din 21 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, -, -, -, - și - în calitate de moștenitoare a lui, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P, și intimații-pârâți Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B, sector 5,-, Ministerul Finanțelor Publice B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P cu sediul în P,-, județul P, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova cu sediul în P,-, județul P și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B,--3.
Modifică în parte sentința în sensul că admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2003-27.07.2004 și respinge acțiunea pentru această perioadă ca prescrisă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 12 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Elena Simona Lazăr
- - - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red.
3 ex/24.06.2009
f- Tribunalul Prahova
- R
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Elena Simona Lazăr
