Drepturi salariale (banesti). Sentința 14/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ nr.14/
Ședința publică din 20 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu Nicoleta Ivașcu
Asistent judiciar - - -
Asistent judiciar -
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind soluționarea litigiului de muncă intervenit între reclamanții, cu domiciliul ales în B,-, sector 3, toți cu domiciliul ales în G,-, și pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, TRIBUNALUL G, cu sediul în G,-, CURTEA DE APEL G, cu sediul în G,-, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16.01.2009 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 20.01.2009.
CURTEA
Asupra acțiunii civile având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție formulată de reclamanții, prin reprezentant în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Galați.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea introductivă înregistrată sub nr.3938/121/06.2008 pe rolul Tribunalului Galați,reclamanții, prin reprezentant, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Galați, solicitând obligarea acestora la solicitând obligarea acestora la plata diferențelor de salarii calculate pe baza valorii de referință salarială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, astfel:
- pentru perioada 1 octombrie 2004 - 31 decembrie 200, la valoarea de referință sectorială de 238 lei, conform nr.OUG 123/2003;
- pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264.7 lei, conform nr.OG9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform nr.OG9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform nr.OG 3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform nr.OG3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 347,55 lei, conform nr.OG 10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 354,5 lei, conform nr.OG 10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 393,49 lei și pe viitor la valoarea calculată pentru funcțiile de demnitate publică, potrivit nr.OG 10/2008, obligarea la plata cheltuielilor de judecată și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii au arătat că îndeplinesc funcțiile de magistrați în cadrul pârâtului Tribunalul Galați.
Actele normative care reglementează salarizarea magistraților, judecători și procurori, a personalului instanțelor judecătorești și parchetelor mențin aceste drepturi salariale în continuare.
Au invocat acte normative ca fiind aplicabile în materia salarizării magistraților și a personalului auxiliar și conex din instanțele judecătorești și parchete, respectiv art.l din Legea nr.50/1996, art.2, 9 Legea nr. 154/1998, art.l al.l din nr.OG 134/1999, art.l din nr.OG83/2000, nr.OG2/2000 în referire la anexele II - VIII din Legea nr. 154/1998, art.2 al.l din nr.OUG 177/2002, art.2 al.3 din nr.OUG9/2005, art. 3 al.l și anexa I la.OUG nr.27/2006.
Referitor la aceste ultime prevederi reclamanții le-au considerat ca fiind contrare dreptului fundamental, urmare a creării unei situații de discriminare între puterile statului prin stabilirea unei valori sectoriale de referință mai mică decât cea prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, aparținând puterii legislative și executive, în contradicție și cu drepturile recunoscute anterior și care nu puteau fi diminuate.
În acest sens au fost invocate prevederile înscrise în art. 3 al.4 din Constituția României, art. 74 din Legea nr.303/2004, principiile Codului muncii și prevederile art. 1 al.2 din nr.OG 137/2000, practica judiciară, punctul de vedere al Consiliului Superior al Magistraturii din 4 octombrie 2007.
În dovedirea acțiunii reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată față de modalitatea de reglementare a drepturilor salariale cuvenite magistraților în referire la valoarea de referință sectorială stabilită succesiv prin prevederile Legii nr.50/1996, art. 2 din nr.OUG 177/2002, Legea nr. 347/2003, OG23/2005 și nr.OUG27/2006.
Acordarea creșterilor salariale în baza actelor normative emise nu ar constitui
o cauză de discriminare în sensul criteriilor arătate, drepturile fiind prevăzute ca atare
prin legile speciale de salarizare pentru diferite categorii de personal.
Prin încheierea de ședință din data de 25.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați s-a dispus în temeiul dispozițiilor art.I și II din nr.OUG75/2008 scoaterea cauzei de pe rolul acestei instanțe și înaintarea la Curtea de Apel Galați spre competentă soluționare.
Pe rolul Curții de Apel Galați - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale cauza a fost înregistrată sub nr.3938/121/4.07.2008.
Prin încheierea de ședință din data de 27.11.2008 cauza fost repusă pe rol pentru a pune în discuția părților excepția prescripției dreptului la acțiune, raportat la momentul introducerii cererii de chemare în judecată.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul Ministerul Justiției a solicitat admiterea excepției,dreptul la acțiune fiind considerat prescris în parte, pentru perioada anterioară lunii mai 2005.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de instanță din oficiu se rețin următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 litera c din Codul muncii, cererile in vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
În speță, pentru pretențiile aferente perioadei 01.10.2004 - iunie 2005 termenul de prescripție extinctivă s-a împlinit, succesiv, până cel târziu în luna iunie 2008, acțiunea având ca efect întreruperea cursului prescripției fiind înregistrată abia în luna iunie 2008.
În ceea ce privește fondul cauzei, curtea reține următoarele:
Reclamanții îndeplinesc funcțiile de judecători și asistenți judiciari în cadrul pârâtului Tribunalul Galați.
Pretențiile formulate în cauză de reclamanți vizează modalitatea de acordare a drepturilor salariale cuvenite, prin raportare in mod concret la valoarea de referință sectorială și cuantumul diferit al acesteia față de cel stabilit prin lege funcțiilor de demnitate publică aparținând puterii legislative și puterii executive.
În primul rând trebuie menționat faptul că modul de salarizare al magistraților, personalului auxiliar de specialitate și celui conex este prestabilit prin lege, fapt ce se constituie într-un principiu distinct al sistemului de salarizare, determinat de alocarea fondurilor necesare de la bugetul de stat.
Pentru magistrații în perioada de referință 2004 - 2007 sistemul de salarizare a fost reprezentat printr-o serie de acte normative respectiv nr.OUG 177/2002, începând cu 1 ianuarie 2004 și nr.OUG27/2006 începând cu luna aprilie 2006 astfel cum a fost aprobată și completată prin Legea nr. 45/2007.
În referire la.OUG nr. 177/2002, este adevărat că inițial, prin art.2 al.l s-a prevăzut ca indemnizația pentru magistrați să se stabilească pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale.
Asemenea prevederi au fost însă modificate prin articolul unic din Legea nr.347/2003 de aprobare a nr.OUG 177/2002, prin care s-a prevăzut ca indemnizațiile pentru magistrați să se stabilească pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa Iao rdonanței de urgență modificată și completată.
Așadar, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr.347/2003, respectiv 25.07.2004, valoarea de referință sectorială pentru magistrați a fost prevăzută în mod distinct față de funcțiile de demnitate publică alese și numite prin anexa nr. I la.OUG nr.l77/2002.
Asemenea prevederi au fost menținute prin dispozițiile art.3 alin.l din nr.OUG27/2006 cu modificările și completările ulterioare, și anexa ordonanței de urgență.
Ulterior, valoarea de referință sectorială avută în vedere la calcularea salariilor pentru magistrați a fost corectată periodic în baza art. 3 alin.l lit. e din nr.OUG 123/2003, art.l al.l și 2 al.2 din nr.OG238/2005.
În ceea ce privește majorările aplicate în baza OG nr.3/2006, acestea au fost prevăzute doar pentru personalul care a ocupat funcție de demnitate publică stabilit potrivit anexelor II/2 la Legea nr. 154/2008, in referire strictă la funcțiile de procuror general, prim adjunct al procurorului general și adjunct al procurorului general din cadrul pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Prevederi asemănătoare au fost stabilite prin art.l nr.OG 10/2007 în referire la anexele II/2 din Legea nr. 154/2008 în referire la aceleași funcții.
A constituit astfel opțiunea legiuitorului de a reglementa prin actele normative enumerate drepturile în favoarea unor asemenea categorii profesionale, iar examinarea soluției alese excede cadrului legal al discriminării stabilit prin nr.OG 137/200.
Potrivit art.l din nr.OG 137/2000, au caracter discriminatoriu prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane aflate în situații comparabile.
Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, interpretând art. 14 din Convenție, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se fac distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Prin Decizia nr. 818/2008 a Curții Constituționale s-au considerat ca fiind neconstituționale prevederile art.27 din nr.l OG37/2000, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Totodată, Curtea Constituțională a constatat că unele dispoziții ale Ordonanței Guvernului nr. 137/2000, și anume prevederile art.l, art.2 alin.(3) și art.27 alin.(l), lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia, așa cum s-a și întâmplat în cauzele în care au fost ridicate excepțiile, instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse in alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.l alin.(4) din Constitute, precum și prevederile art.61 alin.(l), in conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă în condițiile art.l 15 din Constitute, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art.126 alin.(l) din Legea fundamentală -, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Pentru considerentele arătate urmează să fie respinsă ca nefondată acțiunea pentru restul pretențiilor neafectate de prescripție formulate de reclamanții, prin reprezentant legal în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Galați și Curtea de Apel Galați.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune.
Respinge acțiunea privind pretențiile reclamanților, toți cu domiciliul ales în G,-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, TRIBUNALUL G, cu sediul în G,-, CURTEA DE APEL G, cu sediul în G,-, anterioare lunii iunie 2005, ca fiind prescrisă.
Respinge ca nefondată acțiunea pentru restul pretențiilor.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Asistent judiciar, - - |
Asistent judiciar, | ||
Grefier, |
hot.jud.-/20.02.2009
Tehnored./18 ex./ 26 Februarie 2009
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu Nicoleta Ivașcu
