Drepturi salariale (banesti). Decizia 1426/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1426
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Viziteu Camelia Liliana judecător
- - - - - judecător
- - judecător
GREFIER - POLITIC &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de recurenta-pârâtă - M împotriva sentinței civile nr.505/D din 27.03.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă av. pentru recurenta-pârâtă - M, lipsă fiind intimata-reclamantă ().
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială pentru recurenta-pârâtă - M, chitanță reprezentând onorariu avocat, copie a sentinței civile nr.669/2008 pronunțată de Tribunalul Bacău și nota de control de la. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul pe fond pentru recurenta-pârâtă - M solicită admiterea recursului arătând că în mod incorect instanța de fond a admis în parte acțiunea. În susținere arată că la filele 7-8 dosar fond există comunicarea către intimată a perioadei de preaviz respectiv 10.04.-30.04.2007. Mai arată că are perioada de preaviz semnată de aceasta și i s-au plătit integral cele 20 de zile de preaviz. Mai mult și-a încetat raporturile de muncă în anul 2007 și a făcut cerere în 2008. Precizează că drepturile sunt inexistente, nu au fost dovedite, intimata-reclamantă a dovedit rea-credință, nu a fost la nici un termen, la nicio instanță. În concluzie solicită admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii, cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă și înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr-, reclamanta () - în contradictoriu cu pârâta - SRL M, a solicitat plata sumei de 1332 lei reactualizată la zi, în raport de indicele de inflație, reprezentând diferențe salariale.
În motivare, se arată că drepturile salariale nu i-au fost acordate potrivit dispozițiilor art.39 - Contract Colectiv de Muncă - nivel național. Se mai solicită diferența de 5 zile prevăzute conform dispozițiilor art. 74(2) Contract Colectiv de Muncă, precum și plata unui salariu urmare concedierii conform art.78 Contract Colectiv de Muncă.
Prin precizările la acțiune, fl.24,25 dosar, se arată că la stabilirea salariului trecut în Contract Individual de Muncă, intimata nu luat în considerare dispozițiile art. 39 Contract Colectiv de Muncă unic la nivel național, respectiv pentru funcția de vânzător trebuie să se aibă în vedere coeficientul de 1,2 și nu 1,1 cum greșit s- avut în vedere.
În dovedirea acțiunii la dosar s-au depus acte de stare civilă, fișa de pontaj, adeverința nr. 519/2007, 18/2007, Decizie de concediere nr. 30/2007, copie a Contractului Individual de Muncă nr.29980/2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar s-a solicitat respingerea acțiunii întrucât contestatoarei nu-i sunt aplicabile dispozițiile Contract Colectiv de Muncă unic, pentru că rubrica "dispoziții finale" din Contract Individual de Muncă al contestatoarei nu a fost completată și în atare condiții, instanța urmează să aibă în vedere dispozițiile din Contract Individual de Muncă negociat și înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă.
Se mai arată că, reclamantul pe parcursul derulării raporturilor de muncă nu a formulat obiecțiuni privind drepturile salariale.
Prin sentința civilă nr.505/D/27.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bacăus -a admis în parte acțiunea astfel cum a fost precizată și a fost obligată intimata să-i achite reclamantei diferențele salariale pentru diferența de 6 zile preaviz conform Contractului Colectiv de Muncă la nivel național art.74 și un salariu lunar cu titlu de compensație conform art.78 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel național, sumele urmând a se calcula în funcție de salariul trecut în Contractul individual de muncă și vor fi actualizate la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Potrivit Contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă, reclamanta a avut calitatea de salariat al societății intimate în funcția de vânzător cu un salariu de 330 lei RON pentru un program de 8 ore/zi începând cu 01.02.2006. Contractul fiind semnat de reclamantă la rubrica " salariat ".
Prin Decizia nr.30/27.04.2007 s-a dispus încetarea raporturilor de muncă în temeiul art.65 Codul Muncii, decizia nefiind contestată. Potrivit art.16(1) Codul Muncii, Contractului Individual de Muncă se încheiere în baza consimțământului părților, în formă scrisă.
Potrivit dispozițiilor art.37 Codul Muncii "drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă și contractelor individuale de muncă".
Potrivit art.11 Codul Muncii "clauzele Contractului Individual de Muncă nu pot conține prevederi contrare sau drepturi sub nivelul normei stabilite prin acte normative sau prin Contracte Colective de Muncă.
În speță, contestatoarea nu s- prezentat în instanță pentru a-și expune poziția privind efectuarea unei expertize contabile care să aibă ca obiectiv verificarea modului de stabilire a salariului raportat la dispozițiile art. 39 Contract Colectiv de Muncă - nivel național.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea drepturilor de preaviz de 20 de zile în loc de 14 zile, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74(2) Contract Colectiv de Muncă - nivel național, care prevede că: "În cazul în care unitatea urmează să acorde un preaviz la desfacerea Contractului Individual de Muncă, acesta va fi de 20 zile lucrătoare". În speță, reclamanta având dreptul la o diferență de 6 zile ( 20 zile - 14 zile =6 zile).
Cu privire la plata unui salariu urmare a concedierii, instanța a reținut:
Potrivit Decizie de concediere nr. 30/27.04.2007, raporturile de muncă ale contestatoarei au încetat în condițiile art.65 Codul Muncii.
Potrivit art.78 Contract Colectiv de Muncă - nivel național "La încetarea Contractului Individual de Muncă - din motive care nu țin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensație de cel puțin un salariu lunar în afara drepturilor cuvenite la zi".
În speță, unitatea nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74(2) Contract Colectiv de Muncă - nivel național, motiv pentru care, instanța a admis în parte acțiunea având în vedere și dispozițiile art.1 Protocolul 1 - Convenția Europeană drepturilor omului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta. Criticile invocate de recurentă în susținerea recursului au fost în esență următoarele:
Instanța a omis să ia în considerare susținerile ei care se referă la faptul că la momentul încheierii Contractului Individual de Muncă nr.29980/2006, rubrica privind Contractul Colectiv de Muncă nu a fost completată, astfel că, la încetarea raporturilor de muncă, am aplicat prevederile contractului individual de muncă, care prevede acordarea unui preaviz de 15 zile.
De asemenea, reclamanta a acceptat preavizul și încetarea contractului individual de muncă, fără obiecțiuni și fără a solicita plata unui salariu compensatoriu. Contratul Individual de Muncă nr.29980/2006 a fost înregistrat la. B, astfel cum a fost încheiat, precum și depus la dosar, societatea noastră luând în considerare prevederile acestuia, precum și pe cele ale legislației muncii în vigoare, atunci când a procedat la emiterea preavizului de 15 zile, în vederea încetării raporturilor de muncă.
În același timp, solicităm instanței să aibă în vedere faptul că pretențiile reclamantei survin la peste 2 ani de la încetarea pe cale amiabilă a raporturilor de muncă, aceasta având posibilitatea semnalării unor neînțelegeri, atât pe perioada cât a fost angajată în cadrul societății noastre, cu ocazia efectuării unui control de către B, în cursul anului 2006, cât și la momentul încetării raporturilor de muncă. De asemenea, reclamanta a avut posibilitatea invocării pretențiilor de față, privind acordarea unui preaviz de 20 de zile și plata unui salariu compensatoriu și în cadrul dosarului nr- al Tribunalului Bacău.
Intimata a depus întâmpinare la recurs, solicitând respingerea recursului ca nefondat. În motivarea întâmpinării recurenta a reluat în esență susținerile de la instanța de fond.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.
Potrivit art.11 din Codul Muncii "clauzele contractului individual de muncă nu pot conține prevederi contrare saudrepturi sau nivelul normeistabilite prin acte normative sau prin contractele colective de muncă".
Față de aceste dispoziții legale imperative este evident că nu are nicio relevanță juridică în cauza de față faptul că în contractul individual de muncă al reclamantei nu a fost completată și rubrica privind Contractul colectiv de muncă. Izvorul obligației stabilite de prima instanță în sarcina pârâtei este contractul colectiv de muncă și nu contractul individual de muncă.
Faptul că reclamanta a acceptat preavizul și încetarea contractului individual de muncă fără obiecțiuni și fără a solicita plata unui salariu compensatoriu este irelevant deoarece art.38 din Codul Muncii prevede că "salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege".
Simplul fapt că reclamanta a formulat acțiune în pretenții la peste 2 ani de la încetarea contractului individual de muncă nu poate constitui doar prin el însuși (ipo facto) dovada relei-credințe (abuzului de drept) a reclamantei deoarece, pe de o parte acțiunea a fost formulată în termenul de prescripție, iar pe de altă parte contractul individual de muncă al acesteia nu a încetat conform art.55 lit.b din Codul Muncii ca urmare a acordului părților, așa cum cu rea-credință susține recurenta, ci prin concediere în baza art.65 din Codul Muncii.
Concluzionând, Curtea constată că niciuna dintre susținerile recurentei nu sunt întemeiate.
Hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta - M împotriva sentinței civile nr.505/D din 27.03.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă (.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Viziteu Camelia Liliana, Pîrjol Năstase Doru
- - - - - -
GREFIER,
POLITIC
Red.sent. - /C
Red.dec. recurs -
Tehnored. - 4 ex.
8.01.2010
Președinte:Viziteu Camelia LilianaJudecători:Viziteu Camelia Liliana, Pîrjol Năstase Doru
