Drepturi salariale (banesti). Decizia 1452/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR. 759,-
DECIZIA NR. 1452
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Lucian Crăciunoiu Elena Simona
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B, Bulevardul, nr.14, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în municipiul P,-, jud. P, împotriva sentinței civile nr.40 pronunțată la data de 4 noiembrie 2008 de Curtea de APEL PLOIEȘTI în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în municipiul P,-, jud. P, intimații pârâți Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în municipiul B,-, sector 5 și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în municipiul P,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIa depus la dosar note de ședință, care au fost înregistrate de compartimentul registratură sub nr. 12060 din 18 iunie 2009, iar recurentul pârât Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus la dosar concluzii scrise.
Se învederează, de asemenea, că recurentele pârâte prin motivele de recurs formulate au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.75- pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI, reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetele de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Prahova, și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, pentru a fi obligați pârâții să-i plătească drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare de 50% din salariul de bază începând cu data de 1 ianuarie 2003 și în continuare, cu efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cărțile de muncă, urmare discriminării ce a avut loc cu privire la aceste drepturi în raport cu funcționarii publici și demnitari, cu actualizarea sumelor respective în raport de inflație.
În motivarea acțiunii s-a susținut că reclamantul face parte din personalul auxiliar de specialitate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, astfel că alături de magistrați aceste categorii au drept la sporul solicitat în baza art.47 din Legea nr.50/1996, sens în care a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii nr.21/2008, drepturi care nu i-au fost plătite reclamantului.
Pârâtul Ministerul Publica formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca prescrisă pentru perioada 1 ianuarie 2003-24 iulie 2005 și ca inadmisibilă pentru perioada ulterioară datei de 3 februarie, deoarece instanța nu poate dispune plata în continuare a sporului întrucât se adaugă la legea specială de salarizare a personalului de specialitate, însă legiuitorul având o asemenea competență nu și instanțele judecătorești care doar aplică legea, iar discriminarea invocată nu poate fi primită față de decizia Curții Constituționale cu privire la cele stabilite prin art. 2 și 27 din OG nr. 137/2000.
Pe fond, a susținut pârâtul că acțiunea este admisibilă în parte pentru perioada 24 iulie 2005 - 3 februarie 2007 față de decizia în interesul legii nr.21/2008 pronunțată de instanța supremă și inadmisibilă pentru perioada ulterioară, deoarece prin Ordonanța Guvernului nr.8/2007 aprobată prin Legea nr.247/2007 au fost abrogate dispozițiile Legii nr.50/1996.
Totodată, pârâtul a susținut că actualizarea în raport de inflație a sumelor solicitate nu are o bază legală pentru bugetul de stat și în raport de fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2008, iar în legătură cu înscrierea în carnetul de muncă a mențiunilor corespunzătoare acest capăt de cerere se impune a fi respins deoarece sporul solicitat de reclamant este un drept salarial ce se adaugă la retribuția tarifată de încadrare și deci sporurile și adaosurile salariale nu pot face obiectul transcrierii în carnetul de muncă.
Același pârât a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru a fi obligat acesta să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantului, în condițiile în care întreaga activitate a instanțelor și parchetelor este finanțată de bugetul de stat.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Pai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, deoarece nu este angajator ci terț pentru reclamant și pârâtul în calitatea sa de ordonator principal de credite nu poate dispune virarea de credite pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.40 din 4 noiembrie 2008 Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, a respins acțiunea și cererea de chemare în garanție față de Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2003-24.07.2005, a respins acțiunea ca prescrisă pentru perioada 1.01.2003-24.07.2005.
Prin aceeași sentință a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, a obligat pârâții să plătească reclamantului sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, în raport de salariul de bază brut lunar începând cu 25.07.2005 și în continuare, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume la data plății efective, obligând totodată pârâții să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță, în raport de probele administrate, susținerile și apărările formulate de părți și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, a constatat că acțiunea și excepțiile lipsei calității procesuale pasive și prescripției sunt întemeiate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în calitate de pârâtă și chemată în garanție, întrucât aceasta nu este angajator ci terț pentru reclamant între aceștia neexistând raporturi de muncă în sensul disp.art.282 din Codul muncii, iar pe de altă parte în calitatea sa de ordonator principal nu poate dispune virarea și utilizarea pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite, așa cum stabilește în mod imperativ art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
Așa fiind, acțiunea și cererea de chemare în garanție împotriva acestui pârât, au fost respinse ca fiind introduse împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
De asemenea, a apreciat întemeiată și excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1 ianuarie 2000 - 24 iulie 2005 fiind introdusă peste termenul de 3 ani prevăzut de art.283 alin.(1) lit.c din Codul muncii, raportat la data nașterii dreptului și cea a introducerii acțiunii, ceea ce a impus respingerea acțiunii ca prescrisă pentru această perioadă.
Pe fond, acțiunea a apreciat-o ca întemeiată în parte, pentru restul perioadei în litigiu, în legătură cu sporul de 50% din salariul brut pentru risc și suprasolicitare neuropsihică așa cum a statuat și instanța supremă prin decizia în interesul legii nr.21/2008, care are caracter obligatoriu pentru cauzele soluționate ulterior acestei date și care privesc drepturi câștigate anterior în baza art.47 din Legea nr.50/1996, în speță nesubzistând aspecte de discriminare față de alte categorii de personal cum s-a invocat de către reclamant, ci de interpretarea legii, nefiind incidente dispozițiile nr.OG137/2000, decizia sus-menționată fiind pronunțată asupra unor chestiuni de drept care să realizeze soluționarea unitară a unor astfel de cauze similare și care sunt obligatorii pentru toate instanțele, în astfel de spețe deduse judecății ulterior acestei decizii.
Este de observat și faptul că acest drept salarial reprezentând sporul de 50% a fost acordat de către instanțele judecătorești unui număr mare de magistrați și salariați ce fac parte din personalul auxiliar al instanțelor, în care drepturile respective sunt acordate și după pronunțarea hotărârilor pentru viitor, situație în care nu poate subzista un regim juridic diferit față de aceleași chestiuni de drept și aceasta în condițiile în care Ordonanța Guvernului nr.8/2007 invocată de pârâtul Ministerul Justiției este inferioară Legii nr.50/1996 în ierarhia actelor normative, așa cum impun dispozițiile art.54 alin.2 din Legea nr.24/2000.
În atare situație, drepturile solicitate nefiind plătite se impune actualizarea lor în raport de inflație, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, întrucât privește drepturi salariale legal stabilite și nu o pretinsă retribuție tarifară cum s-a invocat prin întâmpinare.
Pentru considerentele expuse și în raport de disp.art. 164 și 283 din Codul muncii, Curtea a admis excepțiile sus-arătate, precum și acțiunea pe fond, în parte cu obligarea pârâților, mai puțin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, la valoare actualizată în raport de inflație începând cu data de 27 iulie 2005 și în continuare, cu modificările corespunzătoare din carnetul de muncă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca neîntemeiate a capetelor de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, plata pe viitor a acestora și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
În recursurile formulate de pârâți se arată, în esență, că față de dispozițiile deciziei nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, pentru perioada anterioară datei de 03.02.2007, este necesar să se facă aplicarea art.329 alin.3 pr.civ. Ulterior datei de 03.02.2007 hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal, având în vedere că prin intrarea în vigoare a OG nr.8/2007 a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996.
De asemenea, actualizarea drepturilor salariale cu rata inflației este nelegală, având în vedere că fondurile salariale sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție fiind o instituție bugetară.
Totodată, în ceea ce privește obligarea pârâților la plata și pe viitor a sporului de 50%, prima instanță a adăugat la lege, or, numai legiuitorul este în măsură să acorde astfel de drepturi.
Și obligarea la operarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților este nelegală, față de dispozițiile art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursurile declarate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii s-a stabilit că, n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art.47 din Legea nr.50/1996 și prin art.231din Legea nr.56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art.I pct.42 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art.47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr.334/2001. OG nr.83/2000 a fost emisă în baza art.1 lit.Q pct.1 din Legea nr.125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La rândul ei, Legea nr.24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr.83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art.57, art.58 și art.62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Astfel a reieșit că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte, or, prin Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr.50/1996, nici total și nici parțial.
Prin emiterea Ordonanței Guvernului nr.83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art.108 alin. (3), cu referire la art.73 alin. (1) din Constituția României.
În raport de cele de mai sus, a rezultat fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru a presupus că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Potrivit art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
Cu privire la critica referitoare la acordarea și în continuare a sporului de 50%, întrucât este vorba despre un drept viitor, care nu s-a născut încă, curtea reține că această critică este neîntemeiată, având în vedere că, până la încetarea sa, dreptul reclamantului la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este cert. De asemenea, dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică are un caracter accesoriu față de dreptul principal de a primi indemnizația brută lunară. Totodată, efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului s-a dispus a fi efectuată ca o consecință a admiterii drepturilor salariale solicitate prin acțiune.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a admis pretențiile reclamantului, acesta beneficiind de sporul de 50% pe întreaga perioadă stabilită în sentință.
Față de aceste considerente, Curtea, văzând dispozițiile art.304, art.3041și art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursurile declarate ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B, Bulevardul, nr. 14, sector 5, și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în municipiul P,-, jud. P, împotriva sentinței civile nr.40 pronunțată la data de 4 noiembrie 2008 de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în municipiul P,-, jud. P, intimații pârâți Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în municipiul P,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Lucian Crăciunoiu Elena Simona
- - - - ---
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2 ex./29.06.2009
/
.fond nr.75- Curtea de APEL PLOIEȘTI
Jud.fond
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Lucian Crăciunoiu Elena Simona
