Drepturi salariale (banesti). Decizia 1457/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1457/
Ședința publică din 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif
JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 3: Mihail
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta TG. S împotriva sentinței civile nr. 436 din 11 mai 2009, pronunțate de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa recurentei pârâte și a intimatei reclamante.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 10 2009, când instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a rămas în pronunțare, încheierea respectivă făcând parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, a amânat pronunțarea în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 17 2009, apoi, pentru imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată a amânat pronunțarea la 24 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 436/2009 Tribunalul Covasnaa admis cererea formulată și precizată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta, SRL Tg. S și în consecință: a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 889,6 lei cu titlu de garanție nerestituită și a dobânzii aferente de 124 lei. A obligat,de asemenea pârâta să plătească reclamantei suma de 660 lei, cu titlu de despăgubiri rezultate din indemnizația de concediu de odihnă neefectuat în anul 2008. obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că reclamanta a avut raporturi contractuale de muncă pe perioadă nedeterminată, începând cu data de 1.11.2006 și 7.01.2009, când au încetat ca urmare a înțelegerii părților, în condițiile art. 55 lit. b) din Codul Muncii. În perioada de referință a ocupat funcția de lucrător gestionar.
Cum rezultă din adeverința de la fila 37 din dosar, în perioada 1 2006 - 7.01.2009, reclamantei i s-a reținut cu titlu de garanție suma de 1.716 lei, fără ca această sumă să-i fie restituită la data încetării contractului de muncă.
Din același document rezultă că, reclamantei i s-a reținut pentru pagubele cauzate societății suma de 889,60 lei.
În aceste condiții la încetarea raporturilor de muncă s-a calculat pentru a se restitui cu acest titlu suma de 826,40 lei care s-a achitat în contul reclamantei la data de 3.04.2009.
Față de aceste împrejurări, s-a constatat că, potrivit art.16 din 22/1969, la încetarea raporturilor de muncă, garanția bănească reținută, împreună cu dobânda aferentă se restituie integral salariatului, cea ce în speță nu s-a înfăptuit integral, respectiv nu s-a plătit 889,60 lei.
Procedura aplicată de pârâtă de acoperire a pagubelor pretins cauzate de reclamantă de 889,60 lei din garanția constituită de aceasta, contravine dispozițiilor art. 164 alin.(2) din Codul Muncii.
Așadar această pretenție privind garanția reținută și nerestituită s-a constatat întemeiată.
Capătul de cerere privind indemnizația de concediu de odihnă cuvenită pentru anul 2008 s-a constatat de asemenea întemeiat.
Reclamanta a desfășurat activitate la societatea pârâtă, inclusiv în anul 2008. Aceasta a susținut că nu a efectuat concediu de odihnă în 2008 și nici nu i s-a plătit cu titlu de despăgubiri indemnizația cuvenită.
Din extrasele de cont, tabelele nominale statele de salarii depuse de pârâtă nu rezultă cu certitudine că s-a plătit reclamantei indemnizația de concediu de odihnă cuvenită pentru anul 2008, cu toate că raporturile de muncă ale acesteia au încetat la data de 7.01.2009.
Astfel, instanța, ținând cont de art. 129 alin.(6) pr.civ., art. 269 din Codul Muncii, a fost admisă acțiunea reclamantei și a dispus obligarea societății pârâte de a proceda la plata sumei de 889,6 lei, garanție reținută nelegal, nerestituită la data încetării raporturilor de muncă cu dobânda aferentă de 124 lei și plata de despăgubiri de 660 lei rezultate din indemnizația de concediu de odihnă neefectuat pentru anul 2008.
Având în vedere culpa procesuală a pârâtei, potrivit art. 274 alin.(1) și alin.(3) pr.civ, aceasta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă de 500 lei, reprezentând onorariu de apărător.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta SC""SRL Tg. invocând prevederile art. 3041Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se critică sentința atacată pentru admiterea nelegală a petitului privind plata sumei de 660 lei reprezentând concediu neefectuat aferent anului 2008, deși din înscrisurile depuse în acest sens rezultă că reclamanta a efectuat concediul pe anul 2008 și i-a fost plătită indemnizația de concediu, precum și pentru plata sumei de 500 lei onorariu avocațial, întrucât nu se justifică acordarea în acest cuantum având în vedere prestația avocatului, care nu a fost prezent la termenele de judecată.
Prin întâmpinarea depusă în cauză de intimata reclamantă se solicită respingerea recursului întrucât nu s-a făcut dovada achitării indemnizației de concediu pe anul 2008, actele depuse de recurentă în acest sens, fiind pro cauza.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la plata sumei de 500 lei onorariu avocațial, se solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, curtea reține că recursul este fondat în parte pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, reclamanta solicită plata sumei de 660 lei reprezentând contravaloarea concediului de odihnă neefectuat pe anul 2008, ca ulterior să menționeze că această sumă reprezintă indemnizația de concediu pe anul 2008 neachitată de pârâtă.
Conform contractului individual de muncă (fila 5 dosar fond) durata concediului anual de odihnă este de 21 de zile lucrătoare, iar salariul de bază lunar brut este de 660 lei.
Din foile colective de prezentă anexate la dosar, rezultă că reclamanta a efectuat concediu legal pe anul 2008 astfel: în luna februarie 2008 efectuat 7 zile de concediu, iar în luna decembrie 2008 efectuat 14 zile de concediu, în total salariata efectuând un număr de 21 de zile de concediu aferent anului 2008, respectiv, conform contractului individual de muncă, a efectuat integral concediul legal pe anul 2008.
Din tabelele nominale cuprinzând salariații cărora li se alimentează contul de salarii și statele de plată referitoare la lunile în care s-a efectuat concediul, rezultă plata indemnizației de concediu de care a beneficiat reclamanta.
Instanța nu poate reține apărarea reclamantei în sensul că aceste înscrisuri sunt efectuate pro cauza, că nu au regim special și pot fi foarte ușor emise, întrucât înscrisurile sunt oficiale purtând ștampila și semnătura administratorului societății, precum și ștampila băncii unde există deschis contul de salarii al angajaților.
Prin urmare, recurenta pârâtă a făcut dovada efectuării de către reclamantă a concediului legal aferent anului 2008 precum și plata indemnizației de concediu, astfel că, petitul în acest sens admis de instanța de fond va fi respins ca nefondat.
Critica referitoare la cenzurarea onorariului avocațial va fi respinsă ca nefondată, întrucât onorariul avocațial a fost stabilit potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale și cu respectarea prevederilor Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, astfel că, instanța nu constată că onorariul avocațial de 500 lei este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii și munca depusă de avocat.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 (1) Cod procedură civilă, curtea va admite în parte recursul și va modifica în parte sentința recurată potrivit celor mai sus reținute și conform dispozitivului.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de pârâta TG. S împotriva sentinței civile nr. 436/11 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte cererea formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC" SRL Tg.
Respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 660 lei cu titlu de despăgubiri rezultate din indemnizația de concediu de odihnă neefectuat în anul 2008.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24.11.2009.
.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier șef sectie, |
Red. -/17.12.2009
Dact. /18.12.2009
Jud. fond: - -
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Dorina Rizea, Mihail
