Drepturi salariale (banesti). Decizia 147/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 147/CM
Ședința publică din data de 7 aprilie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
- -
Grefier - - -
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B prin, cu sediul în- Bis, județul T, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în-, sector 5 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 324 din 6.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, ambii cu domiciliul ales în M,--4, județul T și intimații pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C și TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în-, județul T, având ca obiect drepturi bănești corespunzătoare diminuării fiecăruia dintre reclamanți a venitului net lunar prin calcularea contribuției de asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că părțile au solicitat judecata și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Tulcea, reclamanții și au chemat în judecată Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA, Tribunalul Tulcea și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții, în solidar, la plata în favoarea fiecărui reclamant a drepturilor salariale corespunzătoare diminuării fiecăruia dintre ei a venitului net lunar prin calcularea contribuției de asigurări sociale, începând cu luna august 2007, cât și pe viitor, actualizarea acestora cu indicele de inflație de la recunoașterea dreptului și până la executarea hotărârii judecătorești.
În motivare, reclamanții au arătat că, baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie, conform art. 23 alin. 1 din Legea nr. 19 din 17 martie 2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adausurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă și/sau veniturile asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. 1, pct. I, II și IV.
S-a mai arătat că, în conformitate cu alin. 3 al art. 23 "Baza de calcul prevăzută la alin. 1 și 2 nu poate depăși plafonul a de 3 ori salariul mediu brut lunar pe economie".
Au menționat reclamanții că, prin Legea nr. 250/2007 nu au fost modificate, completate sau abrogate celelalte dispoziții ale art. 183 din Legea nr. 19/2000, respectiv dispozițiile alin. 1, 2 și 4 care au rămas în vigoare.
Ca urmare, baza de calcul a contribuției de asigurări sociale fiind majorată, pentru reclamanți, de la plafonul de 3 salarii medii brute pe economie la "venitul brut realizat lunar", trebuie să se facă și aplicarea dispozițiilor alin. 1, 2 și 4 ale art. 183 din Legea nr. 19/2000.
Au precizat reclamanții că dispozițiile cuprinse în alin. 1, 2 și 4 ale art. 183 din Legea nr. 19/2000 nu au fost modificate sau abrogate prin Legea nr. 250/2007, astfel încât ele continuă să fie active și să aibă caracter general în ocrotirea unui drept câștigat în materia venitului lunar.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a arătat că cererea nu poate fi primită întrucât acordarea de indemnizații și majorare drepturi salariale trebuie să fie făcută în limita sumelor disponibile în bugetul instituției și drept urmare admiterea acțiunii și obligarea instituției publice la plata unor sume ce nu se regăsesc în bugetul aprobat face ca hotărârea pronunțată să fie imposibil de executat.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 23 alin. 1, coroborate cu cele ale alin. 3 din Legea nr. 19/2000, baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților nu poate depăși plafonul de 3 ani salariul mediu brut lunar pe economie".
Articolul 4 alin. 4 din nr.OUG 147/2002 dispune: "la stabilirea plafonului maxim al bazei de calcul al contribuției de asigurări sociale prevăzut de art. 23 și 24 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se are în vedere valoarea corespunzătoare a 5 salarii medii brute lunare pe economie".
Articolul I, pct. 3 din Legea nr. 250/2007 modifică art. 23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, în sensul că: "Baza de calcul prevăzută la alin. (1) și (2) este venitul brut realizat lunar".
Menționează pârâtul că art. 183 din Legea nr. 19/2000 face parte din capitolul "Dispoziții tranzitorii", iar din partea dispozitivă a actului normativ, ce reprezintă conținutul propriu-zis al reglementării, alcătuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia.
În conformitate cu prevederile art. 52 al Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificată și completată:
" (1) Dispozițiile tranzitorii cuprind măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ.
(2) Dispozițiile tranzitorii trebuie să asigure, pe o perioadă determinată, corelarea celor două reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc și să evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive".
A precizat pârâtul că aplicabilitatea dispozițiilor art. 183 din Legea nr. 19/2000 a fost asigurată prin nr.HG 403 din 19 aprilie 2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. 183 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi și asigurări sociale, act normativ în prezent abrogat.
Menționează pârâtul că și în cazul magistraților stabilirea prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002 a valorii de referință sectorială de 1.833.754 lei (cu majorările ulterioare prevăzute de lege) a condus la inaplicabilitatea prin art. 46 din același act normativ a prevederilor HG nr. 403/2001.
Prin sentința civilă nr. 324/LM/6.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL CONSTANȚA, Tribunalul Tulcea și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Tulcea, în solidar, să plătească reclamanților drepturile salariale corespunzătoare diminuării venitului net al fiecărui reclamant prin calcularea contribuției de asigurări sociale, începând cu luna august 2007 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare pentru efectuarea plăților la care au fost obligați pârâții prin hotărâre; s-a respins cererea de obligare la plata pretențiilor pentru viitor, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 23 alin. 1, coroborate cu cele ale alin. 3 din Legea nr. 19/2000, baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților nu poate depăși plafonul de 3 ani salariul mediu brut lunar pe economie".
Articolul 4 alin. 4 din nr.OUG 147/2002 prevede că: "la stabilirea plafonului maxim al bazei de calcul al contribuției de asigurări sociale prevăzut de art. 23 și 24 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se are în vedere valoarea corespunzătoare a 5 salarii medii brute lunare pe economie".
Articolul I, pct. 3 din Legea nr. 250/2007 a modificat art. 23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, în sensul că: "Baza de calcul prevăzută la alin. (1) și (2) este venitul brut realizat lunar".
Baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie, conform art. 23 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adausurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă și/sau veniturile asiguraților prevăzuți de art. 5 alin. 1 pct. I, II și IV.
Potrivit art. 183 din Legea nr. 19/2000:
1. "La data intrării în vigoare a prezentei legi contribuția de asigurări sociale, suportată de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. 1, pct. I, II și IV, nu va diminua venitul net al acestora.
2. Aplicarea prevederilor alin. 2 pentru asigurații prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. I, II și IV se realizează prin majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate corespunzător cotei de contribuție la asigurări sociale, raportate de aceștia conform prezentei legi.
3. Pentru asigurații care realizează venituri lunare mai mari decât plafonul stabilit la 3 salarii medii brute pe economie, majorarea prevăzută la alin. 2 se aplică în acest plafon.
4. Aplicarea prevederilor referitoare la baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, respectiv la majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate, astfel în contribuția de asigurări sociale suportate de asigurați să nu conducă la diminuarea venitului net al acestora, se va face pe baza normelor metodologice aprobate de Guvern".
Prin Legea nr. 250/2007, art. 23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 a fost modificat astfel: "Baza de calcul prevăzută la alin. 1 și 2 este venitul brut realizat lunar".
Legea nr. 250/2007 a intrat în vigoare la data de 22.07.2007.
Prin urmare, baza de calcul a contribuției de asigurări sociale a fost majorată de la plafonul de 3 salarii medii brute pe economie la "venitul brut realizat lunar".
Având în vedere că dispozițiile cuprinse în alin. 1, 2 și 4 al art. 183 din Legea nr. 19/2000 nu au fost modificate sau abrogate prin Legea nr. 250/2007, acestea continuă să aibă caracter general în ocrotirea unui drept câștigat în materia venitului lunar.
Având în vedere că până la executarea hotărârii va trece o perioadă de timp, instanța a obligat pârâții să plătească sumele actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea guvernului, cu privire la sistemul bugetar: pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de exercițiu.
Întrucât drepturile salariale reprezentând contraprestația pentru munca îndeplinită de salariat, instanța nu poate dispune plata pentru viitor, neexistând certitudinea menținerii raporturilor de muncă și față de aceste considerente, instanța a respins cererea de obligare la plata pretențiilor pentru viitor, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin T, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivație, în esență:
Motivele de recurs ale pârâtului Ministerul Justiției:
Instanța de fond își întemeiază motivarea pe dispozițiile art. 183 alin. 1, 2 și 4 din Legea nr. 19/2000, pe care le consideră în vigoare și aplicabile speței, raționamentul utilizat fiind incorect.
Articolul 183 din Legea nr. 19/2000 face parte din capitolul "Dispoziții tranzitorii", iar nu din partea dispozitivă a actului normativ, ce reprezintă conținutul propriu-zis al reglementării, alcătuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia.
Ori, în conformitate cu prevederile art. 52 al Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificată și completată:
" (1) Dispozițiile tranzitorii cuprind măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ.
(2) Dispozițiile tranzitorii trebuie să asigure, pe o perioadă determinată, corelarea celor două reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc și să evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive".
O dispoziție legală de această natură nu poate institui reglementări aplicabile nelimitat în timp, după cum nu poate reprezenta o dispoziție ce constituie conținutul propriu-zis al reglementării acelui act normativ, ci poate privi doar instituirea unor măsuri cu privire la soarta unor raporturi juridice născute sub imperiul reglementării anterioare în raport de noile dispoziții legale.
Aceste prevederi sunt înscrise în capitolul "Dispoziții tranzitorii", ceea ce înseamnă că acționează numai în cadrul termenelor prevăzute în aceste texte de lege.
Dispozițiile tranzitorii dintr-o lege, având ca scop să delimiteze câmpul de aplicare a legii noi în raport cu reglementările existente în momentul intrării acesteia în vigoare, nu se vor putea extinde în afara acestui cadru la alte perioade și la alte categorii de persoane, neprevăzute de textele respective.
Argumentul instanței de fond că aceste prevederi legale nu au fost abrogate și, fiind în vigoare, trebuie aplicate, este inconsistent, deoarece neglijează aspectul că dispozițiile tranzitorii, după cum sugerează și denumirea lor, sunt măsuri pe termen limitat, cu caracter temporar, epuizându-și aplicabilitatea prin însuși faptul că acționează în cadrul unor termene ori momente stabilite de legiuitor în cuprinsul normei juridice.
Prin art. 1 alin. 1 din Normele Metodologice s-a prevăzut că "Drepturile salariale ale asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. I și II din Legea nr. 19/2000, cu modificările ulterioare, stabilite pentru luna martie 2001, se majorează începând cu data de 1 aprilie 2001, corespunzător creșterii cotelor de contribuții de asigurări sociale suportate de aceștia, potrivit prevederilor prezentelor norme, astfel încât veniturile nete să nu fie diminuate".
Scopul acestei prevederi legale a fost acela de a proteja veniturile nete ale asiguraților ca urmare a majorării corespunzătoare a cotelor de contribuții la asigurările sociale, ceea ce conferă acestui drept caracterul de compensație pentru majorarea cotelor de contribuții indicate.
Potrivit art. 1 alin. 6 din nr.HG 403/2001 "La agenții economici care au acordat creșteri salariale potrivit contractelor colective de muncă sau contractelor individuale de muncă până la data de 1 aprilie 2001, părțile semnatare pot conveni ca, în situațiile în care majorările salariale acordate acoperă creșterile prevăzute la alin. 2, prevederile acestui alineat să nu se mai aplice", iar potrivit art. 2 din același act normativ "prevederile prezentelor norme se aplică în mod corespunzător personalului din sectorul bugetar, precum și asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. VI din Legea nr. 19/2000".
În cazul magistraților stabilirea prin nr.OUG 177/2002 a valorii de referință sectorială de 1.855.754 (cu majorările ulterioare prevăzute de lege), a condus la inaplicabilitatea prin art. 46 din același act normativ a prevederilor nr.HG 403/2001.
Și în cazul funcționarilor publici și a personalului contractual, creșterile salariale stabilite prin acte normative ulterioare nr.HG 403/2001, OUG nr. 192/2002 și respectiv nr.OUG 191/2002, au condus la neaplicarea procentului stabilit prin această hotărâre, apreciindu-se că, prin creșterile salariale acordate se acoperă majorarea cotelor de contribuții la asigurările sociale.
Prin urmare, la acea dată nicio categorie de personal din sectorul bugetar nu mai beneficia de prevederile nr.HG 403/2001.
În ceea ce privește situația personalului auxiliar, dacă până la apariția Legii nr. 100/2005 pentru aprobarea nr.OG 23/2005 privind creșterile salariale aplicabile magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2005, acordarea cotei de protecție instituită prin nr.HG 403/2001 era justificată, întrucât prin creșterea cotei de contribuție la asigurările sociale a avut loc o diminuare a salariilor personalului auxiliar, odată cu apariția acestui act normativ, care în fapt reprezintă o majorare cu peste 40% a salariilor acestei categorii de personal, aplicarea procentului prevăzut de nr.HG 403/2001 nu mai era justificată.
Motivele de recurs ale pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor prin T:
Instanța în mod greșit a interpretat dispozițiile art. 35 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, apreciind că Ministerul Economiei și Finanțelor poate decide asupra cuantumului cheltuielilor bugetare ale Ministerului Justiției alocând astfel prin propria decizie sumele ce au făcut obiectul cererii de chemare în judecată.
Critica hotărârii judecătorești se fondează pe dispozițiile Legii nr. 500 din 2002, în principal ale celor cuprinse în art. 16, 19, 20, 34 și 35.
Conform dispozițiilor din actul normativ citat, elaborarea bugetului oricărei autorități sau instituții publice, inclusiv a bugetului general consolidat, reprezintă un complex de activități proprii sau în colaborare, care în final sunt supuse cenzurii Parlamentului.
Ministerul Economiei și Finanțelor este depozitarul informației generale asupra veniturilor țării și în baza acestei informații discută cu Ministerul Justiției conform cadrului legal instituit, decizia finală asupra cuantumului cheltuielii bugetare aparținând Guvernului și în ultimă instanță Parlamentului.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursurile formulate ca fondate, pentru următoarele considerente comune:
Potrivit dispozițiilor art. 183 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 "La data intrării în vigoare a prezentei legi, contribuția de asigurări sociale suportată de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. I, II și VI nu va diminua venitul net al acestora.
(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) pentru asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. I, II și VI se realizează prin majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate corespunzător cotei de contribuție de asigurări sociale suportate de acestea conform prezentei legi".
Dispozițiile legale enunțate mai sus, au caracterul unor norme tranzitorii de aplicare pe o perioadă de timp, respectiv "la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000", scopul fiind acela de a asigura menținerea la același nivel a venitului net al asiguraților, urmare a majorării la acel moment a contribuției de asigurări sociale.
Legiuitorul a urmărit o limitare în timp a măsurii de protecție a veniturilor nete ale asiguraților, folosind sintagma "la data intrării în vigoare a prezentei legi" și stabilind modalitatea în care se va realiza această măsură, prin majorarea drepturilor salariale și veniturilor asigurate, corespunzător cotei de contribuție de asigurări sociale suportate de către acestea.
În ipoteza în care legiuitorul ar fi urmărit ca această măsură de protecție a veniturilor nete ale asiguraților să fie dispusă pentru viitor cu ocazia tuturor majorărilor contribuției la asigurări sociale, ar fi menționat explicit acest aspect, precizând că "începând cu data intrării în vigoare a legii, contribuția la asigurări sociale suportate de asigurați nu va diminua venitul net al acestora".
De asemenea, este de observat că art. 183 din Legea nr. 19/2000 face parte din capitolul "Dispoziții tranzitorii", iar nu din partea dispozitivă a acelui act normativ ce reprezintă conținutul propriu-zis al reglementării, alcătuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia.
În conformitate cu prevederile art. 52 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative: "Dispozițiile tranzitorii cuprind măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ.
(2) Dispozițiile tranzitorii trebuie să asigure pe o perioadă determinată corelarea celor două reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc și să evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive".
În consecință, dispozițiile tranzitorii dintr-o lege, având ca scop să delimiteze câmpul de aplicare a legii noi, în raport cu reglementările existente în momentul intrării acesteia în vigoare, nu se vor putea extinde în afara acestui cadru la alte perioade și la alte categorii de persoane, neprevăzute de textele respective.
Rațiunea dispozițiilor art. 183 din Legea nr. 19/2000 a fost aceea de a proteja veniturile nete ale asiguraților,la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, ca urmare a majorării cotelor de contribuții la asigurările sociale, astfel încât veniturile nete să nu fie diminuate.
Prin art. 1 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor art. 183 din Legea nr. 19/2000 aprobate prin Hotărârea nr. 403/2001 se prevedea că "Drepturile salariale ale asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. I și II din Legea nr. 19/2000, cu modificările ulterioare stabilite pentru luna martie 2001, se majorează începând cu data de 01.04.2001 corespunzător creșterii cotelor de contribuții de asigurări sociale suportate de aceștia, potrivit prevederilor prezentelor norme, astfel încât veniturile nete să nu fie diminuate".
Alineatul (4): Procentul de majorare a salariului de bază brut lunar, respectiv a îndemnizației corespunzător tranșelor menționate la alin. 2, se aplică o singură dată, la data intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 19/2000.
Alineatul (6): La agenții economici care au acordat creșteri salariale potrivit contractelor colective de muncă sau contractelor individuale de muncă până la data de 01.04.2001, părțile semnatare pot conveni ca, în situațiile în care majorările salariale acordate acoperă creșterile prevăzute la alin. 2, prevederile acestui alineat să nu se mai aplice.
Potrivit art. 2 din același act normativ "prevederile prezentelor norme se aplică în mod corespunzător personalului din sectorul bugetar, precum și asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. VI din Legea nr. 19/2000.
În cazul magistraților, stabilirea prin nr.OUG 177/2002 a valorii de referință sectorială de 1.833.754 lei (cu majorările ulterioare prevăzute de lege), a condus la inaplicabilitatea prin art. 46 din același act normativ a prevederilor nr.HG 403/2001.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursurile formulate și a modificat sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B prin, cu sediul în- Bis, județul T, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în-, sector 5 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 324/6.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, ambii cu domiciliul ales în M,--4, județul T și intimații pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C și TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în-, județul
Modifică sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Maria Apostol | JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu Jelena Zalman | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red.dec.jud.
Tehnoredact.gref.
4 ex./ 30.04.2009.
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
