Drepturi salariale (banesti). Decizia 148/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 148
Ședința publică de la 09 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Trutescu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Primarul Comunei împotriva sentinței civile nr. 1626/21.10.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic pentru recurentul Primarul Comunei și avocat pentru intimatul, lipsă fiind acesta din urmă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen, că nu s-a depus întâmpinare și că nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Președintele completului, având în vedere că la termenul anterior a fost procedura viciată și că azi este prima zi de înfățișare, dă citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Avocat pentru intimatul depune la dosar împuternicire avocațială. Arată că nu formulează întâmpinare și că nu are de depus la dosar alte înscrisuri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilierul juridic pentru recurentul Primarul Comunei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii instanței de fond și menținerea deciziei primarului. Arată că desființarea întregului serviciu s-a datorat lipsei fondurilor. Mai arată că instanța și-a depășit atribuțiile deoarece a dat mai mult decât a cerut reclamantul, respectiv pe toată durata verii și nu numai pentru o lună cum s-a solicitat prin acțiune.
Avocat pentru intimatul Solicită respingerea recursului. Arată că primarul are calitate procesuală pasivă deoarece ei au atacat o decizie emisă de el. Mai arată că s-au făcut precizări la acțiune în care s-au solicitat celelalte drepturi. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța nr.23 din 9.02.2010 în valoare de 300 lei reprezentând onorariu avocat.
Declarând dezbaterile închise.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1626 din 21 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Iașia hotărât:
A admis în parte contestația, astfel cum a fost precizată, formulată de contestatorul, cu domiciliul ales în com. Vadu, sat, jud. S, în contradictoriu cu intimatul Primarul com., cu sediul în com., jud.
A anulat dispoziția nr. 1225/01.04.2009 emisă de intimat.
A obligat intimatul să achite contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data desfacerii contractului individual de muncă (22.04.2009) și până la data pronunțării prezentei sentințe (21.10.2009).
A obligat intimatul să achite contestatorului drepturile salariale aferente perioadei 01.02.2009 - 21.04.2009.
A respins cererea contestatorului de obligare a intimatului la plata dobânzii.
A luat act de renunțarea contestatorului la judecata cererilor formulate în contradictoriu cu intimatul Primarul com., având ca obiect obligarea acestuia la plata orelor suplimentare, a cheltuielilor de școlarizare, a sporurilor cuvenite pentru orele de noapte și condițiile speciale de muncă și a salariilor compensatorii.
A obligat intimatul să achite contestatorului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 2755/99/09.04.2009, contestatorul a chemat în judecată intimatul Primarul com., solicitândanularea dispoziției nr. 1225/01.04.2009 și obligarea intimatului la plata drepturilor salariale restante începând cu data de 01.01.2009, a cheltuielilor de școlarizare efectuate, a orelor suplimentare și a sporurilor cuvenite pentru programul de noapte și pentru condiții speciale.
În motivarea contestației sale, contestatorul a susținut că a fost încadrat prin contractul individual de muncă nr. 69/01.02.2008 la Primăria pe postul de șofer (pompier), programul de muncă fiind de 12 ore pe zi. Practic, activitatea se desfășura la centrul SMURD, înființat prin colaborarea consiliilor locale, Tansa, și. Ulterior, sub pretextul unor neînțelegeri între cei care au constituit asocierea, intimatul a dispus încetarea contractelor de muncă a 6 angajați. Mai susține contestatorul că în mod greșit s-a dispus încetarea contractului său individual de muncă, fără a se clarifica dacă angajatorul are alte locuri de muncă disponibile. De asemenea, nu s-au stabilit nici criteriile în baza cărora au fost disponibilizați cei 6 salariați.
Contestatorul învederează și faptul că intimatul îi datorează drepturile salariale pentru perioada ianuarie - martie 2009, drepturile bănești cuvenite pentru orele lucrate în zile libere și peste programul de lucru, sporul de antenă și sporul de conducere.
Intimatul Primarul comunei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației.
În motivarea poziției sale procesuale, intimatul a susținut că prin dispoziția nr. 1225/01.04.2009 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al salariatului. Contractul individual de muncă a fost încheiat în baza contractului de asociere încheiat între 4 consilii locale, respectiv Consiliul Local, Consiliul Local Tansa, Consiliul Local și Consiliul Local. Prin acest contract, cele 4 consilii locale se obligau la virarea lunară a unor sume de bani către Consiliul Local, bani ce aveau ca destinație plata salariaților - SMURD. Începând din trimestrul al II - lea al anului 2008, consiliile locale Tansa și au refuzat să mai vireze sumele necesare pentru plata salariaților, Consiliul Local încercând să facă față cheltuielilor pe parcursul unui an. Întrucât cele două consilii locale și-au menținut atitudinea refractară, plata salariaților a devenit imposibilă. Astfel, susține intimatul că nu se poate reține reaua credință a sa sau a Consiliului Local. Referitor la susținerile contestatorului, intimatul precizează că a respectat prevederile art. 66 alin. 2 Codul muncii, prin adresa nr. 2783/01.04.2009 solicitând sprijinul AJOFM I, iar prin adresa nr. 4029/06.04.2009 invitându-l pe salariat la sediu în vederea identificării unui alt loc de muncă.
La termenul de judecată din 20.05.2009,contestatorul a precizat că solicită și plata dobânzii pentru salariile restante, plata salariilor compensatorii și plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, contestatorul a precizat numărul orelor suplimentare și a zilelor de sâmbătă și duminică lucrate.
La același termen din 20.05.2009contestatorul a declarat că renunță la judecata cererii având ca obiect obligarea intimatului la plata sporului de noapte, iar la termenul de judecată din 21.10.2009,contestatorul a declarat că renunță la judecata cererilor având ca obiect obligarea intimatului la plata cheltuielilor de școlarizare, a drepturilor bănești cuvenite pentru orele suplimentare, a sporurilor cuvenite pentru orele de noapte și condițiile speciale de muncă și a salariilor compensatorii. De asemenea, contestatorul a precizat că solicită obligarea intimatului la plata salariilor restante pentru perioada februarie - aprilie 2009.
Considerentele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat hotărârea instanței de fond au fost următoarele:
Contestatorul a fost salariatul intimatului, în baza contractului individual de muncă nr. 69/01.02.2008.
Prin dispoziția nr. 1225/01.04.2009 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, angajat în cadrul - SMURD, începând cu data de 22.04.2009, în baza dispozițiilor art. 65, art. 66 și art. 73 Codul muncii. S-a reținut prin această decizie că încetarea contractului individual de muncă s-a dispus ca urmare a dificultăților economice generate de refuzul membrilor contractului de asociere de a mai vira sumele necesare finanțării plății salariilor angajaților - SMURD, precum și ca urmare a imposibilității Primăriei de a mai asigura plata salariilor acestor angajați.
Potrivit dispozițiilor art. 65 alin. 1 Codul muncii, "concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia", iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, "desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă". Desființarea locului de muncă este efectivă atunci când el este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia sau în statul de funcții. De asemenea, desființarea locului de muncă are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice, și este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Potrivit dispozițiilor art. 287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Or, în speță, se reține de către Tribunal că intimatul, căruia îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada desființării efective a postului ocupat de contestator, respectiv nu a depus la dosarul cauzei organigrama sau statul de funcții din care să rezulte că acest post a fost efectiv suprimat din structura sa. În consecință, având în vedere faptul că intimatul nu a făcut dovada desființării efective a locului de muncă al contestatorului, instanța constată că dispoziția nr. 1225/01.04.2009 este nelegală.
Se mai reține că potrivit dispozițiilor art. 154 alin. 1 Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar potrivit art. 156 Codul muncii, salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor. Astfel, salariul este prețul muncii prestate, exprimat în bani, iar potrivit Declarației Universale a Drepturilor Omului, cel ce muncește are dreptul la un salariu echitabil și suficient care să-i asigure lui și familiei sale o existență conformă cu demnitatea umană. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 163 Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Însă notează Tribunalul că intimatul, căruia îi revenea sarcina probei conform art. 287 Codul muncii, nu a făcut dovada achitării către contestator a drepturilor salariale restante cuvenite acestuia.
În consecință, s-a constatat că este întemeiat capătul de cerere formulat de contestator având ca obiect obligarea intimatului la plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.02.2009 - 21.04.2009.
În ceea ce privește cererea contestatorului de obligare a intimatului la plata dobânzii cuvenită pentru neplata salariilor restante, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 161 alin. 4 Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OG 9/2000, părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești, iar potrivit art. 2 din aceeași ordonanță, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală. Or, în speță, instanța reține că obligația angajatorului de plată a drepturilor de natură salarială nu este purtătoare de dobânzi potrivit prevederilor legale, iar părțile nu au făcut dovada existenței unor prevederi contractuale referitoare la plata de dobânzi în caz de neîndeplinire a obligațiilor bănești. În consecință, neexistând prevederi legale sau contractuale referitoare la obligația angajatorului de a plăti dobânzi legale în caz de neplata a drepturilor de natură salarială, instanța reține că este neîntemeiată cererea contestatorului de obligare a intimatului la plata dobânzii.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, Tribunalul a constatat că este întemeiată în parte contestația, astfel cum a fost precizată, dispunând admiterea ei ca atare în parte.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs, în termen și motivat, intimatul Primarul comunei, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență, sub următoarele aspecte:
Sentința este nelegală întrucât calitatea procesuală pasivă o are comuna, ca persoană juridică de drept public și titulară de drepturi și obligații în raporturile cu alte persoane, conform dispozițiilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001; de altfel, contractul de muncă al contestatorului a fost încheiat cu Consiliul Local, reprezentat prin primar.
Susține recurentul că desființarea postului a avut o cauză reală și s-a produs efectiv, având la bază lipsa fondurilor pentru asigurarea cheltuielilor cu salarizarea și vizând încetarea contractelor de muncă pentru toți salariații din serviciul SMURD, serviciu care a încetat să mai existe.
Arată recurentul că nu se justifică acordarea de despăgubiri pentru perioada ulterioară încetării contractului de muncă, întrucât contestatorul a beneficiat de ajutor de șomaj. În plus, contestatorul nici nu a solicitat asemenea despăgubiri, instanța de fond acordând mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut prin cererea cu care a fost investită.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Nu au fost administrate înscrisuri noi în faza recursului.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de criticile formulate prin cererea de recurs, cât și din oficiu potrivit dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este în parte fondat, pentru următoarele considerente:
Prin dispoziția Primarului comunei, județul I, nr. 1225/01.04.2009 a fost concediat intimatul, angajat în cadrul -SMURD.
Încetarea contractului de muncă a fost dispusă începând cu data de 22.04.2009, în temeiul disp. art. 65, 66 și 73 Codul munci, fiind reținute ca motive de concediere dificultățile economice generate de refuzul membrilor contractului de asociere nr. 814, 609, 228 și 1326 din 01.02.2008 de a mai vira sumele necesare finanțării plății salariilor angajaților -SMURD, precum și imposibilitatea Primăriei de a mai asigura plata salariilor acestor angajați.
Obiectul dedus judecății în fața instanței de fond, astfel cum a fost indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată și cum a fost ulterior modificat și precizat în cuprinsul cererilor scrise depuse la filele 32 și 46 și al declarațiilor orale consemnate în procesele verbale încheiate la termenele de judecată din 20.05.2009 și 21.10.2009, îl reprezintă solicitarea reclamantului formulată în contradictor cu pârâtul Primarul comunei, având ca obiect obligarea la plata salariilor restante pentru lunile februarie, martie și aprilie 2009.
Asupra acestei solicitări în mod corect s-a pronunțat instanța de fond care a obligat pârâtul la plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.02.2009-21.04.2009.
Într-adevăr, pentru perioada sus-arătată, în care intimatul-reclamant a avut calitatea de salariat și a prestat muncă în baza contractului individual de muncă nr. 69/01.02.2008, acesta este îndreptățit să solicite instanței obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă, potrivit dispozițiilor art. 154 Codul muncii, prețul muncii prestate, exprimat în bani, și este considerat corolarul dreptului la muncă, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. 3 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Întrucât, pe de o parte, dispozițiile art. 163 alin. 1 Codul muncii statuează că plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, iar, pe de altă parte, sarcina probei vizând plata salariului îi incumbă, potrivit dispozițiilor art. 287 Codul muncii, recurentului-pârât care, nu numai că nu a făcut în proces o atare dovadă, ci chiar a recunoscut expres susținerea intimatului-reclamant, invocând lipsa fondurilor (fila 51 dosar fond), Curtea apreciază ca fiind legală și temeinică soluția primei instanțe privind obligarea la plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.02.2009-21.04.2009.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de către recurent, prin care critică sentința instanței de fond sub aspectul greșitei sale obligări la plata drepturilor salariale, câtă vreme calitate procesuală pasivă are comuna în baza art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, contractul de muncă fiind încheiat cu Consiliul Local reprezentat prin primar, Curtea apreciază ca fiind nefondate aceste critici, întrucât:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății; altfel spus, calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul de care se prevalează în proces reclamantul.
În cauză, raporturile de muncă s-au născut în baza contractului individual de muncă nr. 69/01.02.2008 încheiat întrePrimăria comunei(iar nu Consiliul Local cum susține recurentul) și. Deși contractul nu a fost depus la dosar, totuși subiectele acestor raporturi de muncă sunt reținute de către C pe baza mențiunilor exprese din cuprinsul dispoziției de concediere nr. 1225/01.04.2009.
Or, potrivit disp. art. 77 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, modificată și completată,"Primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ- teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale", iar potrivit art. 21 alin. 2 și art. 62 alin.1, comuna, ca unitate administrativ- teritorială este reprezentată în justiție de primar.
Raportat acestor prevederi legale și cerințelor definitorii ale calității procesuale pasive, analizate în precedent, Curtea constată că este îndeplinită în proces condiția generală de exercitare a acțiunii de față - cea referitoare la calitatea procesuală pasivă a recurentului-pârât Primarul comunei - și că în mod legal prima instanță a stabilit în sarcina acestuia obligația de plată a drepturilor salariale restante.
Cât privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă - ipoteza extra petita "instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut"- Curtea observă că, într-adevăr, instanța de fond a dispus anularea dispoziției nr. 1225/01.04.2009 emisă de Primarul comunei și obligarea acestuia la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 22.04.2009 și până la data pronunțării sentinței, 21.10.2009, deși Tribunalul nu a fost investit cu astfel de cereri, obiectul dedus judecății fiind neechivoc.
Prin urmare, Curtea reține că prima instanță a nesocotit principiul disponibilității, reglementat de art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, principiu fundamental al procesului civil prin care se înțelege faptul că părțile pot determina nu numai existența procesului, prin declanșarea procedurii judiciare, ci și conținutul lui, prin stabilirea cadrului procesual, inclusiv sub aspectul obiectului judecății.
Raportat considerentelor expuse, Curtea apreciază că în cauză este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, instanța de fond acordând ceea ce nu s-a cerut(extra petita), și-n consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată, în sensul înlăturării dispozițiilor referitoare la anularea actului de concediere și obligarea la despăgubiri, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Primarul com. împotriva sentinței civile nr. 1626/21.10.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Înlătură mențiunile privind anularea dispoziției nr.1225/01.04.2009 emisă de intimatul Primarul com. și obligarea acestuia la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de 22.04.2009 și până la data pronunțării sentinței, 21.10.2009.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate, care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabile.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored./
2 ex. - 12.03.2010
Tribunalul Iași -
Președinte:Cristina TrutescuJudecători:Cristina Trutescu, Carmen Bancu, Nelida Cristina
